Mișcările mai lente ale brațelor cresc riscul de căderi la adulții în vârstă

Alunecările reprezintă una dintre principalele cauze de cădere la adulții în vârstă, generând anual un impact financiar semnificativ asupra sistemelor de sănătate. Studiile biomecanice s-au concentrat aproape exclusiv pe reacțiile membrelor inferioare în timpul alunecării, cu puține date privind rolul mișcărilor brațelor. Totuși, mișcările rapide ale brațelor pot reduce riscul de cădere cu aproximativ 70% la adulții tineri, ceea ce sugerează o importanță potențială majoră și la vârstnici.
Deși cercetările anterioare au analizat mai ales flexia în plan sagital a brațelor, datele despre abducția frontală sunt limitate, cu unele dovezi că aceasta contribuie la reducerea deplasării laterale a centrului de masă. În plus, vârstnicii pot avea reacții întârziate din cauza reducerii fibrelor musculare rapide, diminuând beneficiul mecanic al reacțiilor brațului.

Obiectivul studiului

Scopul principal al studiului publicat în Scientific Reports a fost evaluarea modului în care abducția brațelor în plan frontal și dinamica corpului contribuie la controlul echilibrului în timpul alunecării, comparând adulții tineri cu cei vârstnici. S-a presupus că persoanele în vârstă ar prezenta:

• un unghi de abducție maxim mai mic;
• o accelerație mai scăzută a brațului;
• o deplasare laterală mai mare a centrului de masă.

Rezultate principale

Diferențe de grup în cinematică

Contrar ipotezei, unghiul maxim de abducție al brațului nu a diferit semnificativ între tineri și vârstnici (aproximativ 72° vs. 83°, p=0.34). Totuși, timpul până la atingerea acestui unghi a fost mult mai mare la persoanele vârstnice (853 ms vs. 542 ms, p=0.03), indicând o reacție întârziată.

Accelerația brațului și cinematică trunchiului

Accelerația maximă a abducției brațului a fost semnificativ mai mare la tineri decât la vârstnici (3593 vs. 2309 grade/s², p=0.03), confirmând ipoteza privind viteza redusă de reacție a vârstnicilor. În schimb, excursia laterală a trunchiului a fost similară între grupuri (~17°).

Deplasarea centrului de masă

Vârstnicii au avut o excursie laterală a centrului de masă semnificativ mai mare (10.5 cm vs. 4.6 cm, p<0.01), ceea ce indică un control mai slab al echilibrului. Viteza maximă de alunecare a călcâiului a fost comparabilă între grupuri, sugerând că diferențele nu s-au datorat intensității perturbării.

Relația accelerației brațului cu deplasarea centrului de masă

O corelație negativă moderată (r = -0.52, p<0.02) a arătat că o accelerație mai mare a brațului se asociază cu o deplasare laterală mai mică a centrului de masă, ceea ce sugerează un rol protector direct al reacțiilor rapide ale brațului.

Predictori ai deplasării centrului de masă

O analiză de regresie multiplă a identificat accelerația brațului ca un predictor semnificativ negativ al excursiei laterale (p=0.005), fiecare creștere de 1000 grade/s² reducând deplasarea cu aproximativ 2 cm. Sexul a fost un alt predictor semnificativ, bărbații având o deplasare mai mică a centrului de masă (p=0.041). Vârsta în sine nu a fost un predictor independent semnificativ.

Interpretare

Rezultatele evidențiază faptul că deși unghiurile maxime de abducție au fost similare, viteza reacțiilor brațului a fost redusă semnificativ la vârstnici, contribuind la o deplasare mai mare a centrului de masă. Această observație sugerează că programele de prevenție a căderilor ar trebui să includă antrenamente specifice pentru îmbunătățirea reacțiilor rapide ale brațului, nu doar exerciții pentru membrele inferioare.

Din perspectiva mecanică, accelerarea rapidă a brațului poate acționa similar unei contragreutăți care limitează rotația trunchiului și deplasarea centrului de masă. De asemenea, diferențele de sex în excursia centrului de masă ar putea reflecta factori antropometrici sau de coordonare, care merită investigați în cercetări viitoare.

Limitările studiului includ dimensiunea redusă a eșantionului, variabilitatea încălțămintei participanților și frecvența de eșantionare relativ mică a mișcărilor rapide. Totuși, rezultatele sunt coerente cu datele anterioare și aduc contribuții importante la înțelegerea rolului brațelor în controlul echilibrului.

Concluzii

Studiul demonstrează că adulții vârstnici au reacții mai lente ale brațelor în timpul alunecărilor, ceea ce reduce capacitatea de a limita deplasarea laterală a centrului de masă. Antrenamentele care vizează creșterea vitezei de reacție a brațelor pot reprezenta o strategie eficientă de prevenție a căderilor în rândul populațiilor în vârstă.