Exercițiul fizic reduce riscul de cădere la femeile în vârstă care iau mai multe medicamente

Căderile reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în rândul vârstnicilor, cu o treime dintre persoanele peste 65 de ani suferind cel puțin o cădere anuală, iar jumătate dintre acestea având căderi repetate. Aproximativ 30% dintre căderi provoacă leziuni, de la contuzii minore până la fracturi și traumatisme craniene grave. La femeile în vârstă, 20% dintre căderi duc la leziuni serioase, iar 10% implică fracturi. Aceste leziuni cresc riscul de invaliditate pe termen lung, spitalizare și deces, fiind una dintre principalele cauze care determină necesitatea internării permanente într-un cămin de bătrâni.
Riscul de cădere crește odată cu înaintarea în vârstă, femeile fiind mai predispuse la leziuni decât bărbații. Factorii de risc includ cazuri anterioare de cădere, tulburări de echilibru, vedere deficitară, slăbiciune musculară și boli neurologice precum accidentul vascular cerebral sau boala Parkinson. De asemenea, fumatul, lipsa exercițiului fizic și polimedicația contribuie semnificativ la riscul de cădere și la severitatea leziunilor.

Polimedicația și riscul de cădere

Polimedicația - definită frecvent ca utilizarea concomitentă a cel puțin patru medicamente - este un factor de risc independent pentru căderi, leziuni și fracturi la vârstnici. Persoanele care iau mai mult de patru medicamente prezintă un risc de cădere cu 20% mai mare decât cele care nu iau medicamente. În plus, polimedicația aproape că dublează riscul de spitalizare în urma unei căderi, iar riscul crește proporțional cu numărul de medicamente administrate.

Se estimează că aproximativ 30% dintre persoanele de peste 65 de ani utilizează cel puțin cinci medicamente zilnic, iar 10% iau peste zece medicamente. Factorii asociați cu polimedicația includ vârsta înaintată, sexul feminin, bolile cronice și frecventele vizite la medic.

Deși exercițiul fizic a fost recunoscut ca o metodă eficientă de prevenire a căderilor, efectul său la persoanele cu polimedicație nu a fost studiat anterior.

Metodologie

Descrierea studiului

Acest studiu publicat în Scientific Reports este o analiză secundară a Kuopio Fall Prevention Study (KFPS), un studiu controlat randomizat (RCT) de doi ani, desfășurat în cadrul Kuopio Osteoporosis Risk Factors and Prevention (OSTPRE), la Universitatea Finlandei de Est. Studiul a inclus femei născute între 1932 și 1945, care locuiau în apropierea orașului Kuopio și care erau disponibile pentru o intervenție de doi ani.

În total, 4.262 de femei au fost invitate să participe, dintre care 914 au fost randomizate în două grupuri egale:

• Grup de intervenție (n = 457) - care a urmat un program de exerciții fizice.
• Grup de control (n = 457) - care a primit doar educație pentru sănătate, fără intervenție fizică.

Intervenția prin exercițiu fizic

• În primele șase luni, grupul de intervenție a participat la antrenamente săptămânale supravegheate, incluzând:

• Tai Chi, axat pe echilibru, coordonare și mobilitate.
• Antrenament la sală, sub supravegherea fizioterapeuților, axat pe întărirea musculaturii posturale.

• După șase luni, participantele au continuat antrenamentele în mod independent, având acces gratuit la facilitățile municipale de antrenament timp de un an.
• În al doilea an, au putut continua antrenamentele pe cont propriu, la costuri reduse.
• Grupul de control nu a primit antrenamente, dar a avut libertatea de a-și continua activitatea fizică obișnuită.

Măsurători clinice și teste funcționale

Participantele au fost evaluate la 0, 12 și 24 de luni prin:

• Teste de forță musculară: extensia isometrică a piciorului și forța de strângere a mâinii.
• Testul „Timed-Up-and-Go” (TUG): măsurarea timpului necesar pentru a se ridica de pe un scaun, a merge 3 metri, a se întoarce și a se așeza înapoi.
• Monitorizarea căderilor: prin mesaje SMS bilunare și jurnale de auto-raportare.

Analiza statistică

Participantele au fost împărțite în trei categorii, în funcție de numărul de medicamente utilizate:

• 0–1 medicament (n = 226)
• 2–3 medicamente (n = 358)
• ≥4 medicamente (polimedicație) (n = 330)

Riscul de cădere a fost comparat utilizând modelul de regresie Poisson, iar diferențele în testele funcționale au fost analizate prin ANOVA.

Rezultate

Exercițiul fizic reduce căderile la femeile cu polimedicație

• În grupul de intervenție, femeile cu polimedicație au avut o scădere cu 29% a riscului de cădere (IRR = 0.713, p = 0.001).
• La femeile cu 2–3 medicamente, riscul de cădere a scăzut cu 19% (p = 0.031).
• În grupul de control, polimedicația nu a influențat riscul de cădere, ceea ce sugerează că exercițiul fizic este esențial pentru reducerea acestui risc.

Funcția musculară și mobilitatea s-au îmbunătățit în primul an

• Forța de strângere a mâinii și extensia piciorului s-au îmbunătățit în toate grupurile.
• Testul TUG s-a deteriorat ușor în primul an:

• 3% la femeile cu 0–1 medicament
• 1% la femeile cu 2–3 medicamente
• 4% la femeile cu polimedicație

• După doi ani, scăderea performanței a fost mai accentuată, dar femeile din grupul de intervenție au menținut îmbunătățirile mai mult timp.

Riscul de fractură nu a fost influențat semnificativ de polimedicație

• Fracturile au fost mai frecvente în grupul de control, fără diferențe semnificative între subgrupuri.
• Exercițiul fizic a redus ușor incidența fracturilor, dar nu într-un mod statistic semnificativ.

Concluzii

Acest studiu a demonstrat că exercițiul fizic este o strategie eficientă pentru reducerea riscului de cădere la femeile cu polimedicație. Cele mai importante concluzii includ:

• Femeile cu polimedicație care au urmat programul de exerciții au avut cel mai mare beneficiu, cu o scădere cu 29% a riscului de cădere.
• Exercițiul fizic a îmbunătățit forța musculară și mobilitatea, dar aceste beneficii s-au diminuat odată cu încetarea intervenției.
• Polimedicația nu a fost asociată direct cu fracturile, dar căderile au fost mai puțin frecvente în grupul activ fizic.

În concluzie, programele de exerciții ar trebui prioritizate pentru vârstnicii cu polimedicație, deoarece aceștia sunt cea mai vulnerabilă categorie la căderi și complicațiile acestora.