Modul în care epilepsia și medicamentele pentru migrenă cauzează malformații congenitale

Un nou studiu al cercetătorilor de la Institutul francez de Genetică și biologice celulară și moleculară arată că acidul valproic, medicament utilizat în mod frecvent în cadrul terapiei împotriva epilepsiei, migrenei și a tulburărilor bipolare, poate determina apariția unor malformații congenitale în cazul în care este administrat femeilor gravide.
Conform oamenilor de știință, în ciuda utilizării extinse a lui la femei în timpul sarcinii, acidul valproic a determina apariția unei serii de malformații congenitale la copiii acestora, precum spina bifida, modificări structurale faciale și malformații la nivelul cordului.

Cercetătorii apreciază că, din punct de vedere statistic, aproximativ o treime din copiii femeilor cărora li se administrează acest medicament în timpul sarcinii dezvoltă tulburări cognitive și de spectru autist. Studiul a fost realizat prin intermediul unor organoizi umani, constând din celule umane crescute în laborator, asupra cărora specialiștii au realizat experimente utilizând acidul valproic (VPA). De asemenea, aceștia au folosit și șoareci de laborator în vederea urmăririi impactului asupra embrionilor a acestuia. Astfel, oamenii de știință au descoperit că VPA induce fenomenul de senescență în celulele neuroepiteliale și o anumită moleculă, denumită p19Arf, drept responsabilă pentru apariția acestui efect patologic al VPA.

Mai mult, teoria a fost demonstrată pin expunerea la acest acid a șoarecilor de la laborator care nu prezentau genetic p19Arf, în cazul lor evidențiindu-se faptul că microcefalia nu a mai apărut, la fel întâmplându-se cu expresia genetică asociată cu autismul. Cu toate acestea, experții menționează faptul că, în ciuda lipsei efectelor pe care le-au observat la oameni, acidul valproic a determinat modificări de natură patologică și la animale. Bill Keyes, cercetător în cadrul institutului francez, afirmă că descoperirile echipei sale asupra relației de cauzalitate directă dintre senescența celulară și apariția unor perturbări în cadrul dezvoltării embrionare nu au mai fost observate în alte studii, lucrarea prezentă fiind prima care să ofere aceste concluzii.

Autorul menționează și faptul că aceste asocieri ar putea indica un număr mult mai mare de modificări la nivelul embrionului care nu au fost observate în acest studiu, încurajând cercetătorii să se axeze pe acest subiect în continuare. Muriel Rhinn, primul autor al studiului, susține această afirmație, subliniind severitatea defectelor de dezvoltare apărute pe fondul senescenței induse de acidul valproic.

sursa: Science Daily