Variantele genetice care influențează sinteza, metabolismul și transportul vitaminei D
Autor: Airinei Camelia

ProducÈ›ia endogenă de vitamina D depinde esenÈ›ial de expunerea pielii la radiaÈ›iile UVB, ceea ce face ca locuitorii zonelor nordice să fie vulnerabili la deficiență în lunile reci. ConcentraÈ›iile circulante de calcidiol (25(OH)D), principalul metabolit stabil al vitaminei D, sunt indicatorul standard pentru evaluarea statusului vitaminei D. DeficienÈ›a (<12 ng/mL) È™i insuficienÈ›a (<20 ng/mL) sunt frecvente, iar nivelurile scăzute au fost asociate cu afectarea funcÈ›iei imune È™i alte riscuri pentru sănătate.
Pe lângă factori sezonieri È™i alimentari, variabilitatea genetică influenÈ›ează considerabil metabolismul vitaminei D, afectând sinteza, transportul È™i degradarea acesteia. În acest context, studiul publicat în jurnalul Nutrients sintetizează date recente privind genele implicate în aceste procese È™i impactul potenÈ›ial asupra sănătății individuale.
Sinteza, transportul și metabolismul vitaminei D
Vitamina D este obÈ›inută prin sinteză cutanată, din alimentaÈ›ie È™i suplimente. În piele, 7-dehidrocolesterolul (7-DHC) este convertit la colecalciferol sub influenÈ›a UVB. Ulterior, acesta este transformat în calcidiol în ficat È™i apoi în calcitriol în rinichi – forma activă hormonală care acÈ›ionează asupra receptorului VDR pentru a modula expresia genică.
Proteinele de transport, precum DBP (proteina care leagă vitamina D), facilitează circulaÈ›ia formei inactive È™i active ale vitaminei D, în timp ce enzimele citocrom P450 (CYP2R1, CYP27B1, CYP24A1) reglează conversia dintre formele metabolice È™i degradarea acestora. AbsorbÈ›ia intestinală este facilitată de proteinele transportoare ale colesterolului (SCARB1, CD36, NPC1L1).
Gene cu rol în homeostazia vitaminei D
DHCR7/NADSYN1
DHCR7 controlează disponibilitatea 7-DHC, substratul iniÈ›ial pentru sinteza cutanată a colecalciferolului. SNP-uri în această genă sunt asociate cu nivele scăzute de 25(OH)D, mai ales în populaÈ›iile de latitudini nordice. MutanÈ›i severi duc la sindromul Smith-Lemli-Opitz, dar formele uÈ™oare ar putea conferi avantaje evolutive pentru sinteza vitaminei D în climate reci.
GC
GC codifică DBP, principala proteină transportoare a vitaminei D. Variabilitatea genetică (ex. rs7041, rs4588) afectează afinitatea de legare și concentrațiile circulante de 25(OH)D. Alela GC1f este asociată cu niveluri mai mici de calcidiol. Cazuri rare de deleție completă a GC determină concentrații nedetectabile de vitamina D activă.
CYP2R1 și CYP27A1
CYP2R1 este principalul 25-hidroxilaz hepatic, cu polimorfisme ce reduc activitatea enzimatică (ex. rs10741657), asociate cu deficit de vitamină D È™i rahitism. CYP27A1 are un rol secundar, dar ar putea compensa activitatea redusă a CYP2R1 în anumite condiÈ›ii genetice.
CYP27B1
Responsabilă de activarea calcidiolului în calcitriol. SNP-uri în CYP27B1 (ex. rs10877012) influenÈ›ează răspunsul la suplimentare. MutaÈ›iile bialelice duc la rahitism de tip 1A, o boală rară, dar gravă, caracterizată prin lipsa completă a formei active hormonale.
CYP24A1
Enzimă implicată în inactivarea calcitriolului. Varianta rs6013897 este frecvent asociată cu niveluri de 25(OH)D. MutaÈ›iile cu pierdere de funcÈ›ie duc la acumulare de metabolit activ È™i hipercalcemie, după cum arată unele studii de caz.
CYP3A4 și CYP11A1
CYP3A4 metabolizează calcitriolul, iar un mutant cu activitate crescută (I301T) a fost asociat cu deficit sever de vitamina D. CYP11A1 poate genera metaboliÈ›i activi alternativi ai vitaminei D, dar relevanÈ›a lor clinică rămâne în studiu.
Transportorii colesterolului: SCARB1, CD36, NPC1L1
Aceste gene influenÈ›ează absorbÈ›ia intestinală a vitaminei D, dar dovezile genetice rămân limitate. Modelele animale sugerează efecte semnificative asupra distribuÈ›iei tisulare a colecalciferolului È™i calcidiolului.
Implicarea geneticii în interpretarea statusului vitaminei D
Statusul vitaminei D este poligenic, cu variaÈ›ii influenÈ›ate de SNP-uri multiple ce afectează sinteza, transportul È™i metabolismul. Integrarea acestor date în scoruri de risc genetic (GRS) ar putea permite individualizarea recomandărilor nutriÈ›ionale È™i optimizarea suplimentării.
Implicații clinice
DeÈ™i testarea genetică nu este încă aplicabilă pe scară largă, recunoaÈ™terea riscului genetic poate ghida dozajul individualizat. Persoanele cu pigmentaÈ›ie crescută, expunere solară limitată sau istoric familial de boli osoase ar putea necesita suplimentare mai agresivă. În cazurile refractare, pot fi necesare forme active precum calcidiol sau calcitriol.
Testele provocatoare cu doze mari de colecalciferol (ex. 10.000 UI/kg) pot evalua capacitatea de metabolizare și răspunsul individual. Răspunsul slab poate sugera variante genetice cu impact funcțional major.
Concluzii
Genetica joacă un rol crucial în determinarea nivelurilor circulante de vitamina D. Polimorfismele comune È™i mutaÈ›iile rare influenÈ›ează sinteza, transportul È™i catabolismul vitaminei D. Abordările personalizate, care iau în calcul factori genetici, sezonieri È™i stilul de viață, vor permite, în viitor, strategii de nutriÈ›ie de precizie mai eficiente.
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Laureații Premiului Nobel 2017 pentru medicină: 3 americani care au descoperit mecanismele moleculare care controlează ritmul circadian
- Au fost localizate genele fericirii
- Pentru prima dată, ADN-ul conceput de IA controlează genele din celulele sănătoase de mamifere
- Noul algoritm de identificare a țintelor terapeutice genomice
- Confuzie tratament hipovitaminoza D
- Vigantoul si vit. D, un mare pericol pentru copii nostrii
- Vitamina D, va rog sa ma lamuriti
- Nivel insuficient de vitamina D - 25OH
- Vitamina D insuficienta
- Vitamina D3 in homeopatie
- Vitamina D si calculii renali
- Hipovitaminoza D
- E bun Detrical?