Niveluri ridicate de albumină în urină sunt asociate cu un risc crescut de demență

Într-un studiu recent realizat în Suedia, publicat pe baza datelor din proiectul SCREAM, cercetătorii au explorat în detaliu asocierea dintre albuminurie și riscul de demență, cu accent pe subtipurile de demență și pe interacțiunea cu funcția renală estimată prin rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR). Având în vedere că demența nu dispune de tratament curativ, identificarea factorilor de risc modificabili rămâne esențială în prevenția bolii.
Studiile anterioare s-au concentrat predominant pe rata de filtrare glomerulară estimată ca marker renal în relație cu demența, în timp ce albuminuria, deși recunoscută drept un indicator al disfuncției endoteliale și predictor al afecțiunilor vasculare, a fost mai puțin investigată în acest context. Importanța acesteia constă în faptul că este modificabilă prin tratament, ceea ce o face relevantă pentru intervențiile preventive.

Despre studiu

Metodologie și populație studiată

Analiza s-a bazat pe cohorta SCREAM (Stockholm Creatinine Measurements), incluzând 138.688 de persoane cu vârsta ≥65 ani, fără istoric de demență, care au efectuat cel puțin un test ACR (raport albumină-creatinină urinară). Datele au fost colectate între 2006 și 2019, iar participanții au fost urmăriți mediana de 3,9 ani.

Albuminuria a fost clasificată conform KDIGO:

• A1: <30 mg/g
• A2: 30–299 mg/g
• A3: ≥300 mg/g

Rezultatele au fost ajustate pentru multiple variabile confonatoare, inclusiv comorbidități (diabet, hipertensiune, insuficiență cardiacă), factori de stil de viață și rata de filtrare glomerulară estimată.

Evaluarea rezultatelor

Rezultatul principal a fost incidența demenței de toate cauzele. Diagnosticul a fost obținut din registrul suedez SveDem, codificarea ICD-10 și istoricul eliberării de medicamente anti-demență. Au fost analizate și subtipuri specifice de demență: Alzheimer, demență mixtă, demență vasculară, demență cu corpi Lewy, frontotemporală și forme nespecificate.

Rezultate

Riscul de demență în funcție de nivelul albuminuriei

Pe parcursul urmăririi, 9.435 de participanți (7%) au dezvoltat demență. Persoanele cu ACR 30–299 mg/g au avut un risc crescut cu 25% de demență de toate cauzele (raport de risc 1,25), iar cele cu ACR ≥300 mg/g cu 37% (raport de risc 1,37), comparativ cu grupul ACR <30 mg/g.

Analiza stratificată pe categorii KDIGO a arătat că riscul de demență crește progresiv cu albuminuria, independent de eGFR. În schimb, eGFR nu a arătat o asociere consistentă cu demența atunci când s-a ajustat pentru albuminurie.

Riscul de demență în funcție de subtip

• Demență vasculară: raport de risc 1,33 (ACR 30–299 mg/g), raport de risc 1,25 (ACR ≥300 mg/g)
• Demență mixtă: raport de risc 1,16 (ACR 30–299 mg/g)
• Demență nespecificată: raport de risc 1,50 (ACR 30–299 mg/g), raport de risc 1,91 (ACR ≥300 mg/g)
• Alzheimer: fără asociere semnificativă

Asocierea dintre albuminurie și riscul de demență a urmat un model neliniar, susținând o relație doză-răspuns între nivelul ACR și incidența demenței.

Analize de sensibilitate

Rezultatele au fost robuste în multiple analize suplimentare:

• Analize pe testele dipstick au confirmat asocierea dintre proteinurie și demență
• Analiza de tip landmark (excluderea primului an de urmărire) a redus riscul de bias invers
• Rezultatele au fost stabile indiferent de formula folosită pentru calculul eGFR
• Nu s-au identificat efecte de interacțiune cu sexul, vârsta, diabetul sau hipertensiunea

Interpretare

Studiul întărește ipoteza că albuminuria este un factor de risc independent pentru demență, în special pentru formele vasculare și mixte. Absența asocierii cu boala Alzheimer sugerează că mecanismele patogenice pot fi subtip-specifice.

Ipoteza biologică principală vizează deteriorarea microvasculară comună rinichi-creier, în care albuminuria reflectă disfuncție endotelială și leziuni vasculare cerebrale, relevante în demența vasculară. În schimb, patogeneza Alzheimer este mai legată de acumularea β-amiloidului și inflamația barierei hemato-encefalice.

Concluzii

Albuminuria crescută este asociată cu un risc mai mare de demență de toate cauzele, independent de funcția renală estimată. Această asociere este robustă, reproductibilă pe mai multe căi de testare (ACR și dipstick), și relevantă în special pentru demența vasculară.

Screening-ul precoce al albuminuriei ar putea permite identificarea timpurie a pacienților cu risc crescut de demență, în special în rândul celor cu boală cronică de rinichi sau diabet. Intervențiile care vizează reducerea albuminuriei, cum ar fi inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei, modificările dietetice sau inhibitorii SGLT2, pot oferi beneficii neuroprotective suplimentare.