Noi cercetări dezvăluie factori care influențează nivelul hormonilor steroizi la adulții sănătoși

Steroizii sunt hormoni esențiali care influențează o gamă largă de procese fiziologice, de la metabolism și comportamentul celulelor imune, până la dezvoltarea sexuală și menținerea echilibrului hidric și electrolitic. Ei sunt produși în principal la nivelul glandelor suprarenale, ovarelor, testiculelor și placentei (în cazul sarcinii), dar și în alte țesuturi periferice (creier, piele, țesut adipos etc.). Datorită rolului vital pe care îl au în reglarea funcțiilor corpului, concentrațiile lor pot oferi indicii importante despre starea de sănătate a unei persoane.
Fluctuațiile nivelurilor hormonilor steroizi sunt binecunoscute între bărbați și femei, dar și în funcție de vârstă. În plus, factori precum obiceiurile de viață (alimentație, activitate fizică, fumat), indicele de masă corporală și predispoziția genetică pot influența semnificativ sinteza și metabolizarea steroizilor. Deși există numeroase cercetări care analizează un hormon sau două (de exemplu, estrogeni, testosteron), încă lipsesc date cuprinzătoare despre modul în care întregul spectru de steroizi – corticoizi și hormoni sexuali (androgeni, estrogeni, progestogeni) – variază sub influența multiplelor variabile biologice și comportamentale.

Studiul publicat în Science Advances

Metodologie și eșantion:  

• Cercetătorii au folosit o cohortă de 949 de adulți sănătoși (bărbați și femei), cu vârste cuprinse între 20 și 69 de ani, din aceeași arie geografică și cu o omogenitate genetică relativ ridicată (de origine europeană).  
• Au fost măsurate 17 tipuri de hormoni steroizi prin spectrometrie de masă (LC-MS/MS), incluzând cinci subgrupe majore (mineralocorticoizi, glucocorticoizi, progestogeni, estrogeni, androgeni).  
• Din cauza unor criterii tehnice (probe vâscoase) sau logistice (lipsă consimțământ pentru publicarea datelor), 51 de persoane au fost excluse din analiza finală. Astfel, lotul final a avut 949 de participanți.  
• Pentru controlul și interpretarea rezultatelor, au fost colectate informații despre stilul de viață (fumat, alimentație, activitate fizică), factori socio-economici, profil genetic (SNP arrays), indice de masă corporală, medicație și contracepție hormonală.

Analize statistice:  

• Autorii au aplicat modele de regresie pentru a estima efectul sexului, vârstei, stilului de viață și variabilelor genetice asupra nivelurilor de hormoni.  
• Au efectuat și o sub-analiză la 10 ani distanță pentru 415 participanți, încercând să observe dacă modificările hormonale pot prezice starea de sănătate (menținerea stării de „sănătos”, trecerea la „risc” sau „boală”).

Rezultate și observații principale

Diferențe între sexe și impactul menopauzei

• Hormonii sexuali (testosteron, estradiol, progesteron) au arătat cele mai mari variații între bărbați și femei.  
• La femei, menopauza a determinat scăderi semnificative ale estrogenilor și progesteronului după 40-50 de ani.  
• Deși diferențele de corticoizi (cortisol, cortizon, corticosteron) între bărbați și femei nu sunt la fel de pronunțate precum cele ale hormonilor sexuali, s-au observat totuși variații corelate cu vârsta sau statutul reproductiv.

Influența vârstei asupra hormonilor

• Majoritatea androgenilor (de exemplu DHEA, DHEAS, androstenedion, androsteron) au scăzut progresiv la ambele sexe odată cu înaintarea în vârstă, cu excepția dihidrotestosteronului (DHT) la bărbați, care nu a prezentat un declin semnificativ.  
• Cortizolul a scăzut ușor odată cu vârsta, mai ales la femei, în paralel cu creșterea precursorului său (11-deoxicortizol).

Stil de viață și factori comportamentali

• Contracepția hormonală orală: femeile care foloseau pilule contraceptive aveau niveluri mult mai reduse de estrogeni, progestogeni și androgeni, chiar mai mici decât la femeile aflate la menopauză. Totodată, surprinzător, acestea prezentau niveluri mai crescute de cortizol și cortizon.  
• Obezitatea și indicele de masă corporală: la bărbați, un IMC crescut s-a corelat cu niveluri mai scăzute de cortizol, corticosteron și testosteron, dar cu valori ușor crescute de estronă (E1).  
• Fumatul: la bărbați, fumatul a fost asociat cu un nivel crescut al unor androgeni (androstenedion), iar la foștii fumători, cortizolul a fost mai scăzut comparativ cu nefumătorii.  
• Dieta și activitatea fizică: lipsa exercițiilor fizice sau obiceiul de a mânca doar seara/noaptea s-a corelat cu un nivel mai scăzut de cortizol și cortizon, evidențiind legătura complexă dintre hormonii de stres, metabolism și comportament alimentar.

Influența factorilor genetici

Au fost identificate variante genetice asociate cu nivelurile a trei categorii hormonale:  

• Etiocholanolon (la nivelul genei UGT2B17) – implicată în metabolizarea androgenilor.  
• 11-Deoxicortisol (la nivelul genei CYP11B1) – enzimă cheie în sinteza cortizolului.  
• Testosteron și DHT (locusul SHBG) – proteina SHBG reglează transportul și disponibilitatea hormonilor sexuali în sânge.  

La femei, au mai apărut asocieri suplimentare (aldosteron și estronă) cu anumite regiuni genomice (TCF4 și NKAIN2), însă mecanismele implicate sunt încă puțin înțelese.

Asocieri cu proteine plasmatice

Autorii au analizat și relația dintre steroizi și 326 de proteine plasmatice, observând corelații semnificative, mai ales cu SHBG (globulina de legare a hormonilor sexuali). Câteva proteine au prezentat corelații mai puternice doar în rândul bărbaților sau doar al femeilor, accentuând complexitatea interacțiunii hormoni-proteine în funcție de sex.

Evoluția în timp și starea de sănătate

Într-un follow-up la 10 ani, cercetătorii au reevaluat un subgrup de 415 participanți. Deși la femei nu s-au remarcat diferențe clare de evoluție hormonală asociate cu progresia la “risc” ori “boală”, la bărbați au fost observate declinuri mai accentuate (în special 11-deoxicortizol, progesteron, androstenedion) în rândul celor care au dezvoltat o patologie pe parcursul celor 10 ani.

Concluzii

Acest studiu subliniază că sexul și vârsta rămân factorii fundamentali ce explică mare parte din variațiile nivelurilor hormonilor steroizi, însă stilul de viață (fumat, alimentație, activitate fizică, contracepție hormonală) și factorii genetici pot avea efecte notabile asupra sintezei și metabolizării acestora. Mai mult, scăderea anumitor steroizi în timp poate fi legată de starea de sănătate, cel puțin în rândul bărbaților din cohorta analizată.  

Deși datele vin dintr-o populație omogenă, rezultatele oferă o privire amplă asupra felului în care hormonii steroizi se pot modifica și arată că este esențial să ținem cont nu doar de parametrii clinici (de exemplu, vârstă, sex, indice de masă corporală), ci și de comportamentele cotidiene și de potențialele variații genetice. Aceste observații deschid calea unor cercetări viitoare care să exploreze rolul steroizilor în boli inflamatorii, metabolice, autoimune și oncologice, precum și modul în care intervențiile asupra stilului de viață sau ajustările terapeutice pot preveni sau încetini declinul sănătății asociat cu dezechilibrele hormonale.