O nouă perspectivă asupra fibrelor alimentare: dincolo de clasificarea solubil/insolubil

Relația dintre alimentație și sănătate a fost recunoscută încă din Antichitate, însă doar în ultimele decenii impactul dietei asupra sănătății a devenit un subiect central al cercetărilor științifice. Dieta modernă occidentală, bogată în zaharuri rafinate, sodiu și grăsimi trans, dar săracă în fructe și legume, este considerată un factor major în creșterea incidenței bolilor cronice netransmisibile, precum diabetul de tip 2, obezitatea și cancerul, responsabile pentru peste 70% dintre decesele anuale. Un regim alimentar sănătos poate reduce inflamația, îmbunătăți sensibilitatea la insulină și susține diversitatea microbiotei intestinale.
Fibrele alimentare sunt un element esențial al dietei, având multiple beneficii asupra sănătății: combaterea constipației, reducerea nivelului de colesterol, diminuarea metastazelor canceroase și îmbunătățirea mortalității generale. Cu toate acestea, clasificarea tradițională a fibrelor alimentare ca solubile și insolubile este considerată prea simplistă și incapabilă să reflecte diversitatea structurii și a efectelor fiziologice ale fibrelor.

Articolul publicat în Food Research International propune o nouă abordare pentru clasificarea fibrelor alimentare, bazată pe caracteristicile lor structurale și funcționale, oferind o imagine mai clară asupra impactului acestora asupra sănătății.

Limitările clasificării actuale a fibrelor alimentare

În prezent, fibrele sunt clasificate în două categorii:

• Fibre solubile, care se dizolvă în apă, contribuind la reducerea colesterolului, reglarea glicemiei și creșterea senzației de sațietate. Sunt fermentate rapid în intestinul gros.
• Fibre insolubile, care nu se dizolvă în apă și sunt cunoscute pentru rolul lor în reglarea tranzitului intestinal, având un impact redus asupra fermentației intestinale.

Această clasificare, deși utilă în studiile izolate, nu ține cont de faptul că majoritatea alimentelor conțin un amestec de fibre solubile și insolubile, făcând dificilă determinarea efectelor fiziologice specifice fiecărui tip de fibră. De exemplu, pectina este considerată o fibră solubilă, dar poate acționa ca o fibră insolubilă în anumite condiții, iar celuloza, considerată insolubilă, poate fi fermentată parțial în colon.

De asemenea, această clasificare nu ia în considerare modificările structurale pe care fibrele le suferă prin procesare alimentară, cum ar fi încălzirea, răcirea sau tratamentele chimice, care pot schimba radical solubilitatea și capacitatea de fermentare a fibrelor.

Caracteristicile esențiale ale fibrelor alimentare

Pentru a înțelege mai bine impactul fibrelor asupra sănătății, trebuie analizate caracteristicile lor structurale și funcționale:

• Structura chimică: Fibrele sunt formate din monozaharide simple (glucoză, galactoză, fructoză etc.), care se combină pentru a forma structuri complexe.
• Gradul de ramificare: Fibrele pot fi lineare (ex. celuloza) sau ramificate (ex. hemiceluloza), iar acest aspect influențează digestibilitatea și capacitatea de fermentare.
• Capacitatea de reținere a apei: Unele fibre absorb cantități mari de apă, ceea ce crește volumul scaunului și îmbunătățește digestia.
• Fermentabilitatea: Nu toate fibrele sunt fermentate în aceeași măsură. Unele sunt metabolizate rapid de microbiota intestinală, în timp ce altele rămân mai mult timp în colon, având un efect prebiotic mai durabil.
• Încărcarea electrică: Fibrele cu grupări carboxil sau fenolice au capacitatea de a se lega de ioni toxici (ex. plumb, arsenic), reducându-le toxicitatea.

Un nou cadru pentru clasificarea fibrelor alimentare

Pentru a depăși limitările sistemului actual, cercetătorii propun o clasificare bazată pe cinci caracteristici fundamentale, fiecare având subcategorii distincte:

Structura de bază

• lineare
• ramificate
• mixte
• lungime moleculară scurtă (<10 unități)
• lungime moleculară lungă (>10 unități)

Încărcătura electrică

• negativă (fibre care se leagă de metale grele și acizi biliari)  
• neutră
• pozitivă

Matricea fibrei (cum se comportă în tractul digestiv)  

• rigidă (ex. celuloză)  
• gel (ex. guar gum, pectină)  
• agregată (ex. fibre din alimente procesate)  

Rata de fermentare

• rapidă (fermentate în colonul proximal)  
• lentă (fermentate în colonul distal, cu beneficii prebiotice pe termen lung)  

Capacitatea de retenție a apei

• scăzută (<2 g apă/g fibră)
• mediu (2-10 g apă/g fibră)
• ridicată (>10 g apă/g fibră)

Examinarea practică a noului sistem

Pentru a ilustra aplicabilitatea acestui sistem, iată cum sunt clasificate diferite tipuri de fibre utilizând noua metodologie:

Celuloză (fibră insolubilă tradițională)  

• Structură: lineară, lungă
• Încărcătură: neutră
• Matrice: rigidă
• Fermentare: lentă
• Reținere a apei: mediu

Beneficii: Crește volumul scaunului, îmbunătățește tranzitul intestinal, are efect prebiotic în colonul distal.

Gumă de guar (fibră solubilă utilizată în suplimente)  

• Structură: ramificată, lungă
• Încărcătură: neutră
• Matrice: lel
• Fermentare: lentă
• Reținere a apei: ridicată

Beneficii: Îmbunătățește sațietatea, reduce absorbția glucozei și colesterolului, promovează sănătatea microbiotei intestinale.

Tescovină de ananas (fibră alimentară naturală)  

• Structură: ramificată
• Încărcătură: negativă
• Matrice: agregată
• Fermentare: rapidă
• Reținere a apei: mediu

Beneficii: Leagă metale grele, îmbunătățește digestia și metabolismul grăsimilor.

Amidon rezistent tip 2 (RS2) (ex. amidon din banane verzi)  

• Structură: ramificată, lungă
• Încărcătură: neutră
• Matrice: agregată
• Fermentare: lentă
• Reținere a apei: scăzută

Beneficii: Prebiotic puternic, promovează sănătatea colonului, crește sensibilitatea la insulină.

Concluzii

Clasificarea tradițională a fibrelor ca solubile sau insolubile nu reușește să surprindă diversitatea structurală și funcțională a acestora. Noul sistem propus oferă o abordare mai precisă, permițând cercetătorilor, medicilor și consumatorilor să înțeleagă mai bine ce tip de fibre sunt necesare pentru beneficii specifice asupra sănătății.

Această metodologie ar putea revoluționa recomandările nutriționale și dezvoltarea de alimente funcționale, ajutând la reducerea decalajului dintre aportul recomandat de fibre și consumul real.