O perspectivă pozitivă asupra vieții ar putea proteja împotriva pierderii memoriei la vârsta mijlocie (studiu de 16 ani)

Un studiu amplu publicat în Aging & Mental Health, a analizat relația bidirecțională dintre bunăstarea psihologică și funcția de memorie pe o perioadă de 16 ani, utilizând date din cohorta reprezentativă la nivel național English Longitudinal Study of Ageing (ELSA). Studiul, realizat în Marea Britanie, a avut ca scop clarificarea modului în care bunăstarea psihologică poate influența memoria și invers, în rândul persoanelor de peste 50 de ani fără afectare cognitivă la momentul inițial.
Într-un context global în care prevenția demenței este o prioritate majoră, cercetările recente au confirmat că depresia și anxietatea sunt factori de risc modificabili pentru declinul cognitiv. Însă mult mai puțin se cunoaște despre rolul bunăstării psihologice pozitive - un construct distinct de absența tulburărilor mentale - în menținerea funcției cognitive. Bunăstarea psihologică implică echilibrul între provocările psihosociale și resursele personale și include dimensiuni precum fericirea, controlul asupra propriei vieți, sensul existenței și plăcerea de a trăi.

Despre studiu

Metodologie și participanți

Datele provin din studiul ELSA, care a inclus 12.099 de persoane cu vârsta de peste 50 de ani, dintre care 10.760 au fost incluse în analizele principale. Participanții selectați nu aveau demență la începutul studiului și au fost evaluați la fiecare doi ani, timp de 16 ani.

Evaluarea memoriei

Funcția de memorie a fost măsurată printr-o sarcină de învățare cu 10 cuvinte, care a evaluat atât memoria imediată, cât și pe cea întârziată. Performanțele mai bune la aceste teste indicau o memorie mai bună.

Evaluarea bunăstării psihologice

Bunăstarea a fost măsurată folosind scala CASP-19, care include 19 întrebări ce reflectă patru domenii: control, autonomie, auto-realizare și plăcere. Scoruri mai mari indicau o stare de bine superioară.

Covariate și analize statistice

S-au controlat variabile precum vârsta, sexul, nivelul de educație, simptomele depresive și etnia. Modelele statistice au inclus analize cross-lagged tradiționale și extinse (cu intercept aleator), pentru a evalua relații cauzale bidirecționale între bunăstare și memorie.

Rezultate

Asocierea dintre bunăstare și memorie

În toate modelele, scorurile mai ridicate ale bunăstării psihologice au prezis îmbunătățirea memoriei imediate și întârziate la valurile de date ulterioare. Efectele au fost constante în timp, dar de magnitudine redusă (coeficienți beta între 0.04 și 0.07). Această relație s-a menținut chiar și după ajustarea pentru simptome depresive.

Pe de altă parte, memoria nu a prezis în mod constant bunăstarea ulterioară, sugerând că direcția relației este predominant dinspre bunăstare spre memorie.

Analize pe subdomenii ale bunăstării

Fiecare dintre cele patru dimensiuni ale bunăstării a fost analizată separat:

• Controlul personal a prezis pozitiv memoria în aproape toate valurile.
• Autonomia a fost asociată cu memoria, dar efectele au fost mai inconstante.
• Auto-realizarea a avut o influență pozitivă asupra memoriei, în special în primele valuri.
• Plăcerea a fost un predictor constant al memoriei, mai ales în valurile intermediare.

Analize suplimentare

Pentru a exclude efectele demenței nediagnosticate, cercetătorii au refăcut analizele:

• excluzând participanții care au dezvoltat demență în timp,
• excluzând participanții care au raportat probleme subiective de memorie,
• excluzând participanții care au decedat pe parcursul studiului.

În toate aceste scenarii, rezultatele au rămas în general consistente cu cele din modelul principal.

Interpretare și implicații

Un sens clar al direcției

Relația observată între bunăstare și memorie a fost unidirecțională: bunăstarea a prezis funcția de memorie, dar nu invers. Aceasta ar putea reflecta faptul că participanții erau încă în stadii normale ale îmbătrânirii cognitive, iar declinul memoriei nu avea un impact suficient de puternic pentru a afecta bunăstarea. Totuși, acest lucru s-ar putea schimba în stadii mai avansate ale declinului cognitiv.

Explicații posibile

Bunăstarea psihologică ar putea avea un rol protector asupra funcției cognitive prin:

• mecanisme biologice (ex. sănătatea cardiovasculară),
• comportamente sănătoase (ex. activitate fizică, implicare socială),
• efecte asupra stresului și inflamației cronice.

Limitări

• Măsurătorile s-au bazat pe auto-raportare, susceptibile la subiectivitate.
• Teste cognitive relativ simple, care nu surprind toată complexitatea memoriei.
• Studiul este observațional, deci nu permite inferențe cauzale definitive.
• Atritia (pierderea participanților) în timp poate afecta generalizabilitatea.

Concluzii

Acest studiu de lungă durată oferă dovezi solide că bunăstarea psihologică susținută este asociată cu o funcție de memorie mai bună în rândul adulților în vârstă, în absența afectării cognitive. În timp ce relația inversă (memorie → bunăstare) nu a fost susținută în mod consistent, aceste constatări întăresc ideea că intervențiile care promovează bunăstarea emoțională și psihologică pot avea beneficii suplimentare asupra sănătății cognitive.

Perspective viitoare

Pentru a valida și extinde aceste rezultate, cercetările viitoare ar trebui să:

• testeze relația cauzală folosind abordări genetice (ex. Mendelian Randomization),
• exploreze intervenții țintite pentru îmbunătățirea bunăstării (ex. mindfulness, suport social),
• investigheze modul în care factori precum statutul socioeconomic sau sănătatea fizică mediază aceste asocieri,
• extindă investigațiile la populații mai tinere pentru a identifica efectele precoce.

În contextul îmbătrânirii accelerate a populației globale, aceste date oferă o bază promițătoare pentru dezvoltarea de politici și intervenții care să sprijine nu doar sănătatea cognitivă, ci și bunăstarea emoțională a persoanelor în vârstă.