Orice tip de exercițiu poate aduce beneficii sănătății adulților în vârstă

Sindromul metabolic – un ansamblu de anomalii precum rezistența la insulină, obezitatea abdominală, dislipidemia și hipertensiunea – reprezintă un factor major de risc pentru bolile cardiovasculare și diabetul zaharat de tip 2. Pe măsură ce prevalența acestuia crește odată cu vârsta, adulții în vârstă devin o categorie prioritară pentru intervenții de prevenție metabolică. Deși activitatea fizică moderat-intensă este recunoscută ca factor protector, rolul timpului petrecut în comportamente sedentare rămâne controversat, mai ales în contextul în care mulți vârstnici nu ating pragul de 150 minute săptămânale de activitate recomandat de ghiduri.
Studiile anterioare au raportat asocieri între timpul excesiv în comportamente sedentare și riscul de boli cronice, inclusiv sindrom metabolic. Totuși, nu este clar dacă efectele nocive ale sedentarismului persistă la persoanele care sunt altfel active fizic. Unele cercetări sugerează că activitatea fizică regulată ar putea contracara aceste riscuri, în timp ce altele indică faptul că timpul îndelungat în poziții sedentare este un factor de risc independent.

Studiul Universității Örebro, parte din proiectul european NU-AGE, a analizat datele de bază ale unui eșantion de 871 de adulți europeni în vârstă (65–79 ani) din Italia, Olanda, Polonia și Marea Britanie. Cercetarea a evaluat asocierile dintre timpul petrecut zilnic în comportamente sedentare (măsurat obiectiv cu accelerometre) și un scor continuu de risc metabolic (cMSy), ajustat pentru factori precum dieta, starea generală de sănătate și nivelul educațional.

Date și metode esențiale:

•  Participanți: fără diabet de tip 2 diagnosticat, boli cardiovasculare severe sau demență.
•  Comportamentele fizice: monitorizate 7 zile consecutiv, cu accelerometre montate la șold.
•  Scorul de risc metabolic: calculat pe baza a cinci indicatori cheie (circumferință abdominală, HOMA-IR, presiune arterială medie, trigliceride și HDL-colesterol).
•  Timpul în comportamente sedentare (SB): împărțit în trei tertile (<8.3 h/zi, 8.3–9.3 h/zi, >9.3 h/zi).
•  Activitatea fizică moderat-viguroasă (MVPA): definită ca ≥150 min/săptămână.

Rezultate

Majoritatea adulților în vârstă petrec peste 60% din zi în comportamente sedentare

În medie, participanții au acumulat:

•  60% din timpul de purtare a accelerometrului în SB,
•  37% în activitate fizică ușoară (LPA),
•  doar 3% în MVPA.

Scorul de risc metabolic a crescut odată cu creșterea timpului în SB

În ambele grupuri (activi și inactivi), riscul metabolic a fost semnificativ mai scăzut la cei care au petrecut mai puțin de 8.3 ore/zi în comportamente sedentare, comparativ cu cei din tertilele superioare. Diferențele de risc metabolic între grupurile cu SB scăzut și ridicat au fost evidente chiar și după ajustarea pentru dieta sănătoasă și alte variabile sociodemografice.

Activitatea fizică protejează, dar nu anulează complet efectul sedentarismului

Participanții activi (≥150 min MVPA/săptămână) au avut scoruri de risc metabolic mai scăzute indiferent de timpul petrecut în SB. Cu toate acestea, combinarea activității fizice regulate cu timp redus în comportamente sedentare a fost asociată cu cel mai scăzut risc metabolic.

Activitatea fizică ușoară poate fi benefică

În grupul inactiv, cei care au petrecut puțin timp în SB (implicit mai mult în LPA) au avut scoruri metabolice mai bune, sugerând că și mișcarea ușoară (sub pragul MVPA) contribuie la sănătatea metabolică.

Interpretare

Acest studiu confirmă ipoteza că sedentarismul este un factor de risc metabolic independent, iar efectele sale dăunătoare nu sunt complet neutralizate de respectarea ghidurilor de activitate fizică. Important, s-a observat un prag critic de aproximativ 8.3 ore/zi de comportamente sedentare, dincolo de care riscul metabolic crește semnificativ – similar cu pragurile evidențiate și în studii anterioare despre mortalitate și diabet.

Mai mult, rezultatele susțin ideea că nu doar activitatea fizică intensă contează, ci și timpul total petrecut în poziții active (chiar și de intensitate scăzută). Această concluzie este deosebit de relevantă pentru adulții în vârstă care nu pot desfășura activități fizice intense, dar pot reduce sedentarismul prin activități cotidiene ușoare.

Puncte forte și limitări

Puncte forte:

•  Utilizarea unui scor metabolic continuu, mai sensibil decât diagnosticul binar de sindrom metabolic.
•  Evaluare obiectivă a comportamentului fizic cu accelerometre.
•  Eșantion mare, multinațional, și ajustări statistice riguroase care includ dieta și alți factori relevanți.

Limitări:

•  Studiu de tip transversal, deci nu poate demonstra cauzalitate.
•  Participanții au fost relativ sănătoși, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la populații mai fragile.
•  Accelerometrele pot subestima unele activități precum urcatul scărilor sau mersul pe bicicletă.

Concluzii

Reducerea timpului zilnic petrecut în comportamente sedentare este asociată cu scăderea riscului de sindrom metabolic, atât la adulții vârstnici activi cât și la cei inactivi fizic. Această relație benefică este independentă de alimentația sănătoasă și este optimizată atunci când este combinată cu respectarea ghidurilor de activitate fizică.

Mesaj-cheie: Promovarea sănătății metabolice la vârstnici ar trebui să se concentreze nu doar pe creșterea activității fizice, ci și pe reducerea semnificativă a comportamentelor sedentare zilnice.