Părți din corpul nostru aparent fără utilitate

Oamenii au suferit mii de ani de evoluție - și în timpul acestui proces au avut loc schimbări dramatice pentru a ne ajuta să ne adaptăm și să supraviețuim condițiilor în schimbare. Aceasta înseamnă că unele părți ale corpului, care au servit unui scop în trecut, în prezent sunt, aparent fără utilitate.

Toți avem părți ale corpului care sunt absolut necesare, cum ar fi inima, creierul, plămânii, rinichii, stomacul, etc. , dar avem și părți ale corpului care sunt aparent inutile. În fiecare zi, oamenii suferă operații de îndepărtare a amigdalelor, a apendicelui și a molarilor de minte, și după o perioadă de recuperare, oamenii își pot continua viața fără probleme.

Nu ne mai bazăm pe aceste organe sau structuri pentru nicio funcție serioasă sau, sunt organe care au atrofizat sau au degenerat până la punctul în care nu servesc funcției pe care o obișnuiau. Utilitatea multor organe sau a unor părți ale corpului este încă necunoscută pentru cercetători.

Uvula (omușor)

Unele teorii sugerează că uvula - care este pe deplin dezvoltată numai la oameni - a ajutat strămoșii noștri să vorbească sau să bea în timp ce se aplecau deasupra unui loc cu apă în timpuri preistorice. Dar scopul său evident implică secretarea rapidă a unor cantități mari de salivă (pe parcursul unei vieți, o persoană obișnuită produce suficient pentru a umple două piscine).

Uvula poate fi, de asemenea, asociată cu sforăitul; conform unui studiu italian, persoanele care au sforăit aveau fibre nervoase semnificativ mai puține în uvulă decât cele care nu au sforăit. (1)

Sprâncenele

Deși sprâncenele sunt utile pentru comunicarea nonverbală, ajutând la îmbogățirea sensului mesajului transmis, scopul lor principal este de a ne proteja ochii de resturi, de apă și de soare. Sprancenele sunt, de asemenea, un factor crucial pentru recunoașterea facială.

Când voluntarii dintr-un studiu MIT au fost rugați să identifice fotografiile a 50 de chipuri faimoase, după ce ochii au fost eliminați digital, ei au putut recunoaște persoanele doar în 60% din cazuri. Atunci când fețele nu aveau sprâncene, totuși, participanții le-au identificat doar în procente de 46%. (2)

Părul de la subraț

Despre acest timp de păr localizat în zona subrațului se crede că favorizează mirosurile naturale ale organismului pentru a ajuta la atragerea unui partener. Părul de la subraț crește deasupra glandelor sudoripare care produc un miros individual, care ar fi avut rolul de a atrage partenerii în vremurile străvechi. Astăzi, însă este un lucru normal pentru femei, cât și pentru bărbați să radă părul de la subraț.

Sfârcurile bărbaților

Potrivit cercetărilor, fătul se dezvoltă ca o femeie în uter. Timp de 60 de zile, toți embrionii urmează aceeași activitate genetică, până când testosteronul modifică modul de acțiune pentru cei cu un cromozom Y. Sfârcurile bărbaților sunt produsul rămas, nefuncțional, din primele două luni. (3)

Amigdalele

Dacă ai avut vreodată o durere în gât, ai observat probabil că țesutul spongios, în formă de migdale, din partea din spate a gurii, arăta ușor umflat, roșu sau încărcat cu pete albe. Ca parte a sistemului limfatic, amigdalele apără organismul de infecțiile care intră prin nas și gură. Dar, la rândul lor, ele se pot infecta, atunci când sunt supraîncărcate cu bacterii sau viruși. Deoarece acestea sunt doar o componentă a sistemului de apărare a organismului, amigdalele pot fi îndepărtate dacă contribuie la probleme cronice de boală sau respirație. Cu toate acestea, în prezent, medicii sunt mai conservatori atunci când recomandă o intervenție chirurgicală pentru a controla infecția.

Unghiile

Unghiile ajută la evidențierea unei diferențe esențiale între primate și alte mamifere. Majoritatea mamiferelor au ghearele - unghiile noastre sunt doar o versiune aplatizată. În cazul în care strămoșii noștri au folosit unghiile pentru a apuca fructele și ramurile, astăzi le folosim pentru a smulge lucruri mici precum monede sau hârtie. Unghiile pot servi, de asemenea, ca un indicator pentru sănătatea noastră: decolorarea sau exfolierea poate semnala probleme cum ar fi malnutriția sau anumite afecțiuni ale pielii.

Apendicele

Apendicele, un tub cu lungimea de aproximativ 9 cm, care se extinde din intestinul gros, pare să fie mai mult un organ care dăunează organismului decât să aibă un scop benefic. Atunci când este inflamat (cum ar fi de la rănire sau infecție), poate în cele din urmă să explodeze și să împrăștie materiale infecțioase în restul corpului.

Inflamația, numită apendicită, este cea mai frecventă la copii. Atunci când apendicele este eliminat, nu produce efecte vizibile asupra corpului. Cu toate acestea, cercetările recente ale Școlii Medicale de la Duke University sugerează că în apendice se găsesc bacterii bune, informații care pot fi utile în zonele rurale sau în țările mai puțin dezvoltate. (4)

Molarii de minte

Cel mai des cunoscuți ca un inconvenient chirurgical, molarii de minte sunt de fapt un al treilea set de molari, care au ajutat strămoșii noștri să mănânce alimente crude cum ar fi rădăcini, nuci și carne, mai ales atunci când ceilalți dinți au căzut.

Aproximativ 35% din oameni nu dezvoltă niciodată molari de minte, dar restul încep să-i dezvolte în jurul vârstei de 10 ani, iar aceștia apar la vârste cuprinse între 17 și 25 de ani. (5)

Deși molarii complet crescuți sau sănătoși nu au nevoie întotdeauna să fie extrași, în cazul în care sunt păstrați, pot provoca afecțiuni ale gingiilor, chisturi sau deteriorarea dinților din apropiere.