Prima terapie de reglare genetică dezvoltată pentru epilepsie (sindromul Dravet)

Un studiu realizat la Ann & Robert H. Lurie Children’s Hospital of Chicago și publicat în New England Journal of Medicine la data de 4 martie 2026 a evaluat eficacitatea și siguranța unei terapii inovatoare de reglare genetică pentru sindromul Dravet. Cercetarea arată că tratamentul experimental zorevunersen poate reduce semnificativ frecvența crizelor epileptice și poate îmbunătăți funcțiile cognitive și comportamentale la pacienții pediatrici cu această formă severă de epilepsie.

Rezumat

• Zorevunersen este prima terapie de reglare genetică dezvoltată pentru epilepsie.

• Medicamentul țintește direct cauza genetică a sindromului Dravet, mutația genei SCN1A.

• Studiile clinice de fază 1/2a au inclus 81 de pacienți cu vârste între 2 și 18 ani.

• Reducerea crizelor motorii a fost de aproximativ 85% la 3 luni și 73% la 6 luni.

• În studiile de extensie, reducerea crizelor s-a menținut între 58% și 90% pe parcursul primelor 20 de luni.

• Pacienții monitorizați peste 36 de luni au prezentat îmbunătățiri semnificative ale comunicării expresive și receptive.

• Majoritatea reacțiilor adverse au fost ușoare sau moderate.

Context

Sindromul Dravet este o encefalopatie epileptică severă cu debut în copilăria timpurie, caracterizată prin crize epileptice frecvente și refractare la tratament. Boala este asociată cu o gamă largă de manifestări neurologice și dezvoltare anormală.

Pe lângă crizele epileptice, pacienții pot prezenta:

• deficite cognitive

• tulburări de comunicare și comportament

• disfuncție motorie

• întârziere în creștere

• trăsături din spectrul autist

Sunt frecvente și problemele alimentare, scăderea apetitului și pierderea în greutate.

Majoritatea cazurilor sunt determinate de mutații ale genei SCN1A, care codifică subunitatea alfa-1 a canalului de sodiu neuronal. În sindromul Dravet apare o haploinsuficiență, ceea ce înseamnă că doar aproximativ jumătate din cantitatea normală a proteinei funcționale este produsă.

Această deficiență a canalelor de sodiu determină hiperexcitabilitate neuronală și apariția crizelor epileptice, dar și tulburări de dezvoltare neurologică.

Tratamentul actual constă în medicamente antiseizure, însă acestea controlează incomplet boala și nu tratează cauza genetică.

Despre studiul actual

Studiile clinice de fază 1/2a au fost concepute pentru a evalua siguranța și eficacitatea unei terapii de reglare genetică numite zorevunersen.

Mecanismul tratamentului

Pacienții cu sindrom Dravet au:

• o genă SCN1A mutantă

• o genă SCN1A normală

Mutarea determină producerea unei cantități insuficiente din subunitatea canalului de sodiu.

Zorevunersen acționează asupra genei SCN1A normale, stimulând-o să producă mai multă proteină funcțională pentru a compensa deficitul cauzat de mutația celeilalte gene.

Medicamentul este administrat prin injectare în lichidul cefalorahidian, realizată prin puncție lombară.

Designul studiului

Au fost desfășurate două studii multicentrice deschise:

• unul în Statele Unite

• unul în Regatul Unit

Caracteristicile principale ale studiilor:

• 81 de pacienți cu sindrom Dravet

• vârsta între 2 și 18 ani

• pacienții primeau deja medicație antiseizure standard

Participanții au primit:

• două sau trei doze de 70 mg zorevunersen

Ulterior, pacienții eligibili au continuat într-un studiu de extensie open-label.

În faza de extensie:

• pacienții au primit 45 mg zorevunersen la fiecare 4 luni

Rezultate

Reducerea crizelor epileptice

Pacienții tratați cu două sau trei doze de 70 mg au prezentat:

• reducere de aproximativ 85% a crizelor motorii la 3 luni

• reducere de 73% la 6 luni

În studiile de extensie:

• reducerea crizelor a variat între 58% și 90%

• beneficiile s-au menținut pe parcursul primelor 20 de luni de tratament

Îmbunătățirea funcțiilor neurologice

Pacienții monitorizați peste 36 de luni au prezentat:

• îmbunătățirea comunicării expresive

• îmbunătățirea comunicării receptive

Au fost raportate, de asemenea, ameliorări ale comportamentului, limbajului și funcției motorii, sugerând un impact asupra simptomelor globale ale bolii, nu doar asupra crizelor epileptice.

Siguranță și tolerabilitate

Aproape toți pacienții au prezentat evenimente adverse apărute în timpul tratamentului, însă majoritatea au fost ușoare sau moderate.

Cele mai frecvente reacții adverse au fost:

În studiile fazei 1/2a

• sindrom post-puncție lombară – aproximativ 25%

În studiile de extensie

• creșterea proteinelor în lichidul cefalorahidian – 45%

Important:

• niciun pacient cu creștere a proteinelor în lichidul cefalorahidian nu a dezvoltat hipertensiune intracraniană sau hidrocefalie

• dintre evenimentele adverse grave, doar unul a fost considerat legat de tratament

Impact clinic

Tratamentul a fost asociat cu:

• îmbunătățirea stării clinice generale

• creșterea calității vieții

• ameliorarea comportamentului adaptativ

În prezent, este în desfășurare un studiu clinic de fază 3, randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, care va evalua eficacitatea zorevunersen la scară mai largă.

Concluzii

Primele studii clinice privind terapia de reglare genetică zorevunersen sugerează că această abordare inovatoare poate reduce semnificativ crizele epileptice și poate îmbunătăți funcțiile neurologice la pacienții cu sindrom Dravet. Prin faptul că țintește direct cauza genetică a bolii, tratamentul deschide o nouă direcție terapeutică în epilepsiile genetice severe.