PSA (Antigen specific prostatic) - valori crescute, explicații riscuri

PSA (Antigen specific prostatic) - valori crescute, explicații riscuri

Antigenul specific prostatic (PSA) este un element extrem de important al plasmei seminale, elaborat la nivelul celulelor acinare şi a epiteliului ductal al prostatei, sub directa acțiune a hormonilor androgeni (dihidrotestosteronul şi testosteronul). Antigenul specific prostatic atinge concentrații maxime la nivelul sistemului ductal al prostatei.

În condiții fiziologice, concentrația de antigen specific prostatic în serul bolnavului se află în cantități reduse. În contextul patologic de afectare a structurii prostatei (precum în cazul adenomului de prostată, a biopsiei prostatice, a prostatitei acute sau a neoplasmului de prostată), antigenul specific prostatic pătrunde, prin intermediul sistemului limfatic și capilar, în circulația sistemică, în urma difuzării stromale.

Antigenul specific prostatic este un marker al afectării prostatice, fiind crescut în majoritatea afecțiunilor prostatei, însă nu este un marker tumoral specific cancerului de prostată deoarece în aproximativ 25% din cazurile de neoplasm de prostată au fost înregistrate valori normale ale antigenului specific prostatei. Cu toate acestea, antigenul specific prostatic este frecvent utilizat ca marker tumoral în programele de screening, diagnostic și monitorizare a evoluției sub tratament în cadrul neoplasmului prostatic.
Conform studiilor efectuate în această direcție, neoplasmul de prostată se află pe locul doi ca frecvență, reprezentând aproxmativ 15% din totalul afecțiunilor neoplazice din întreaga lume, pe primul loc aflându-se neoplasmul pulmonar. Cu toate că literatura de specialitate susține existența unei predispoziții genetice pentru dezvoltarea tumorilor maligne prostatice, studiile au demonstrat existența factor de risc ereditar în doar 9% din totalitatea cazurilor de cancer de prostată înregistrate până în prezent. Incidența neoplasmului de prostată este variabilă în funcție de vârsta individului în cauză, fiind mai crescută în rândul bărbaților aflați peste vârsta de 50 de ani.

Un studiu efectuat de Cochrane în anul 2013 cu privire la utilizarea antigenului specific prostatic ca metodă de screenig al cancerului de prostată, prezintă următoarele aspecte:

  • În urma utilizării antigenului specific prostatic ca metodă de screening al cancerului de prostată a crescut numărul de cazuri de neoplasm de prostată diagnosticate
  • Utilizarea antigenului specific prostatic ca metodă de screening prezintă riscul de supradiagnosticare a tumorilor prostatice și de administrare a unui tratament abuziv
  • Determinarea antigenului specific prostatic în cadrul programelor de screening al cancerului de prostată nu determină creșterea ratei de supraviețuire a acestor bolnavi.


În rândul bolnavilor diagnosticați cu cancer de prostată, antigenul specific prostatic poate fi utilizat pentru determinarea stadiului de evoluție a bolii. Astfel, în cazul neoplasmului de prostată localizat, antigenul specific prostatic prezintă valori moderat crescute, în funcție de stadiu și gradul de extindere a formațiunii tumorale. În cazul neoplasmului de prostată metastazat, antigenul specific prostatic prezintă valori mult mai mari față de valorile obținute în cazul tumorilor maligne localizate. Totodată, depistarea unor valori crescute ale antigenului specific prostatic în momentul inițierii tratamentului antineoplazic, se asociază cu un risc crescut de recidivă a bolii.

Antigenul specific prostatic este deosebit de util pentru urmărirea în evoluție a neoplasmului de prostată aflat în diferite etape: înainte de administrarea tratamentului corespunzător, postterapeutic, în faza de estimare a prognosticului și a ratei de supraviețuire a bolnavului în cauză, în urma recidivelor tumorale.

Recidivele tumorale sunt înregistrate în aproximativ 20-30% din cazurile de cancer de prostată operat și chimiotratat. Din această cauză, determinarea antigenului specific prostatic trebuie efectuată la 3 luni, la 6 luni și la 12 luni de la tratamentul inițial; în urmă se recomandă determinarea antigenului specific prostatic la fiecare 6 luni. După trei ani de la administrarea tratamentului inițial, antigenul specific prostatic poate fi determinat anual.

Prezența unor valori reduse a antigenului specific prostatic, determinate în urma efectuării intervenției chirurgicale radicale (prostatectomiei radicale), poate indica prezența unui țesut benign de prostată restant (rămas în urma efectuării intervenției chirurgicale).

Valorile antigenului specific prostatic mai mari de 2 ng/mL la cel puțin două determinări, în cazul unui bolnav diagnosticat cu neoplasm de prostată și supus tratamentului chirurgical radical, poate sugera recurența bolii.
În urma efectuării radioterapiei, valorile serice ale antigenului specific prostatic scad progresiv, atingând valori scăzute după mai multe luni de la tratament. [1], [2], [3]

Recomandări

Determinarea antigenului specific prostatic se recomandă a se efectua în următoarele condiții patologice:

  • Pentru diagnosticarea diferitelor tipuri de afecțiuni prostatice (hipertrofie benignă de prostată, prostatită acută sau cronică, infarct prostatic, în urma efectuării unei intervenții chirurgicale la nivelul prostatei sau a unei biopsii prostatice, neoplasmul de prostată)
  • Pentru screeningul și monitorizarea evoluției sub tratament a neoplasmului de prostată.


Determinarea antigenului specific prostatic (PSA) se recomandă a se efectua din sângele venos dimineața pe nemâncate, înainte de efectuarea oricărei manevre urologice și după vindecarea vreunei inflamații prostatice. [1], [2], [3]

Valori normale

Valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt variabile, în funcție de vârsta persoanei în cauză:

  • În rândul bărbaților aflați până în jurul vârstei de 40 de ani, valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt până în 1,4 ng/mL.
  • În rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 40 și 50 de ani, valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt până în 2,0 ng/mL.
  • În rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 50 și 60 de ani, valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt până în 3,1 ng/mL.
  • În rândul bărbaților cu vârste cuprinse între 60 și 70 de ani, valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt până în 4,1 ng/mL.
  • În rândul bărbaților aflați peste vârsta de 70 de an, valorile normale ale antigenului specific prostatic sunt până în 4,4 ng/mL.


Șansa de a depista cancerul de prostată în urma efectuării unei biopsii de prostată, în rândul bolnavilor cu rezultat negativ în urma efectuării tușeului rectal, este cu atât mai mare cu cât valorile antigenului specific prostatic sunt mai mari. Astfel, la valori ale antigenului specific prostatic aflate sub 4 ng/mL, probabilitatea diagnosticării unui cancer de prostată este de 17,1%. La valori ale antigenului specific prostatic cuprinse între 4 și 10 ng/mL, probabilitatea diagnosticării unui cancer de prostată este de 30,3%. La valori ale antigenului specific prostatic aflate peste 10 ng/mL, probabilitatea diagnosticării unui cancer de prostată este de 49,1%.

Limita de determinare a antigenului specific prostatic în serul bolnavului este de 0,003 ng/mL. [1], [2]

Valori crescute ale PSA

Valori crescute ale antigenului specific prostatic pot fi înregistrate în următoarele situații:

  • În urma efectuării următoarelor manevre urologice: cistoscopie, tușeu rectal, biopsie prostatică, ecografie, masaj prostatic, rezecție transuretrală
  • Postatita acută sau cronică
  • Adenomul de prostată (hipertrofia benignă de prostată)
  • Infarctul prostatic
  • Cancerul de prostată. [1], [2], [3]


Valori scăzute ale PSA

Valorile scăzute ale antigenului specific prostatic pot fi întâlnite în urma administrării medicamentelor antiandrogenice, precum inhibitorii de 5-alfa reductază (Dutasteridă, Finasterid, etc.). [1], [2], [3]

Interferențe

Administrarea dozelor mari de biotină (de peste 5 mg/zi), prezența unor titruri crescute de anticorpi anti-ruteniu și anticorpi anti-streptavidină și administrarea unor anticorpi monoclonali proveniți de la șoarece, în cazul unor bolnavi cu diferite tipuri de afecțiuni imunologice, în scop diagnostic și terapeutic, poate duce la obținerea unor rezultate neconcludente în urma determinării antigenului specific prostatic.

Astfel, dacă se dorește determinarea antigenului specific prostatic în cazul bolnavilor cărora le sunt administrate doze cescute de biotină, se recomandă întreruperea administrării acestei substanțe cu opt ore înainte de efectuarea probei. [1], [2]


Data actualizare: 24-04-2019 | creare: 24-04-2019 | Vizite: 254
Bibliografie
1. Ghidul Serviciilor Medicale al Laboratoarelor Synevo, Ediția 2007-2008
2. Ghidul explicativ al principalelor ANALIZE MEDICALE, de Iulian Neagu, Ediția 2007
3. Prostate-Specific Antigen (PSA) Test, link: https://www.cancer.gov/types/prostate/psa-fact-sheet
Alte articole din aceeași secțiune:

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.