Reabilitarea cardiacă bazată pe exerciții fizice pentru pacienții cu fibrilație atrială

Fibrilația atrială (FA) reprezintă cea mai comună aritmie cardiacă, având o prevalență în continuă creștere, cu estimări ce arată că între 6 și 12 milioane de oameni vor dezvolta FA în Statele Unite până în 2050 și 17,9 milioane în Europa până în 2060. Aceasta reprezintă un factor de risc major pentru accidentul vascular cerebral ischemic și implică o povară economică semnificativă. Deși tratamentele actuale pot controla eficient simptomele și riscul de accident vascular cerebral în FA, intervențiile de auto-management ar putea juca un rol important în gestionarea progresiei aritmiei și în menținerea calității vieții și capacității funcționale. Un studiu recent publicat în British Journal of Sports Medicine a examinat impactul reabilitării cardiace bazate pe exerciții fizice (ExCR) asupra pacienților cu FA.

Reabilitarea cardiacă bazată pe exerciții fizice (ExCR) este o intervenție cuprinzătoare care implică antrenamente fizice, gestionarea personalizată a factorilor de risc legati de stilul de viață, educație în comportamentele de sănătate, intervenții psihosociale și managementul riscurilor medicale. Deși ghidurile actuale de tratament pentru FA nu recomandă ExCR datorită incertitudinii privind beneficiile exercițiilor pentru pacienții cu FA, studiile anterioare au demonstrat îmbunătățiri ale capacității funcționale prin ExCR, dar impactul asupra evenimentelor clinice rămânea neclar. Acesta este primul studiu de tip Cochrane care a revizuit și analizat sistematic impactul ExCR asupra pacienților cu FA.

Metodologia studiului

Pentru această revizuire, cercetătorii au realizat o căutare sistematică a studiilor din baze de date electronice precum CENTRAL, MEDLINE, Embase, PsycINFO, CINAHL, Web of Science Core Collection și LILACS, analizând RCT-uri (studii clinice randomizate) relevante din perioada 2006-2024. Studiile incluse în revizuire au avut pacienți adulți cu FA și au evaluat intervențiile bazate pe exerciții fizice, inclusiv programe bazate pe centre, hibride sau acasă (de exemplu, yoga sau Qigong). Obiectivele măsurate au inclus mortalitatea, evenimentele adverse grave, recurența FA, severitatea simptomelor FA, încărcătura FA, calitatea vieții (HRQoL) și capacitatea de exercițiu.

Rezultate cheie

Din cele 6,063 de înregistrări inițiale, au fost selectate 51 de studii pentru analiza completă, iar 20 dintre acestea au fost incluse în meta-analiză, incluzând 2.039 de participanți cu FA și o perioadă medie de urmărire de 11 luni. Aproape 73% dintre participanți au fost bărbați, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor la femei. Studiile au arătat o îmbunătățire semnificativă a capacității de exercițiu, cu o creștere de 3.18 mL/kg/min în VO₂ peak, care depășește pragul de 1 mL/kg/min cunoscut pentru îmbunătățirea funcției pacientului și a prognosticului. De asemenea, intervențiile cu ExCR au dus la scăderea semnificativă a severității simptomelor FA și a încărcăturii FA, cu beneficii raportate în 5 studii (certitudine scăzută).

Beneficii asupra recidivei și simptomelor FA

În ceea ce privește recurența FA, au fost observate beneficii moderate ale ExCR comparativ cu grupurile de control, iar pentru severitatea simptomelor FA, s-au înregistrat îmbunătățiri modeste. În ceea ce privește HRQoL, componentele fizice nu au arătat îmbunătățiri semnificative, dar componenta mentală a arătat un beneficiu semnificativ. Aceste rezultate sugerează că ExCR are un impact pozitiv asupra calității vieții psihosociale a pacienților cu FA.

Discuție

Autorii studiului subliniază o relație în formă de U între exercițiu și riscul de FA, unde exercițiile de anduranță excesive pot crește prevalența FA în rândul sportivilor, deși acest grup este puțin probabil să participe la programele ExCR. Ghidurile GRADE și RTSA au indicat o certitudine scăzută până la moderată a dovezilor pentru majoritatea rezultatelor, subliniind necesitatea unor studii mai mari pentru confirmarea acestor rezultate. Bazându-se pe aceste descoperiri, autorii sugerează ca ghidurile clinice să includă ExCR alături de terapiile standard pentru FA.

Concluzii

În concluzie, ExCR a dus la scăderea încărcăturii și severității FA, recurenței acesteia și la îmbunătățirea capacității de exercițiu și a componentelor mentale ale HRQoL la pacienții cu FA. Efectele ExCR au fost consistente între RCT-uri, indiferent de caracteristicile participanților, tipul de intervenție sau subtipul de FA. Limitările studiului includ heterogenitatea clinică, predominanța bărbaților în studii, biasul de publicare pentru măsurile capacității de exercițiu și biasul raportării (datorită utilizării rezultatelor autodeclarate). Cercetările viitoare ar trebui să prioritizeze recrutarea reprezentativă a femeilor și a grupurilor etnice diverse.