Reconstrucția istoriei fumatului prin analiza cementului dentar: Dovezi preliminare din probe moderne și arheologice

Un studiu publicat recent în PLOS One propune o metodă inovatoare de identificare a istoricului fumatului la indivizi moderni și istorici, prin analiza microscopică a cementului dentar - un țesut dur ce înregistrează evenimente biologice de-a lungul vieții. Această abordare, cunoscută sub numele de cementocronologie, ar putea deveni o unealtă importantă pentru medicina legală, arheologie și cercetările asupra impactului fumatului asupra sănătății orale.
Cementul dentar, mai exact cementul acelular cu fibre extrinseci (CAFE), se depune în straturi anuale pe rădăcina dintelui, reflectând schimbări sezoniere și fiziologice. Studiile anterioare au arătat că variații în acest tip de țesut pot indica evenimente biologice precum sarcina, traumele sau boli metabolice. Se știe că fumatul afectează metabolismul osos și sănătatea orală, dar până în prezent nu a existat nicio încercare sistematică de a corela fumatul cu modificările CAFE.

Despre studiu

Cercetătorii au analizat 88 de dinți provenind de la 64 de indivizi (46 moderni și 18 arheologici), clasificați în funcție de statutul de fumător: nefumători, fumători activi, foști fumători, potențiali fumători și cu statut incert. Dinții moderni au fost recoltați cu consimțământ informat de la pacienți supuși extracției dentare, iar cei arheologici proveneau din cimitire din Coventry, Anglia, datând din secolele XVIII–XIX.

După prepararea secțiunilor subțiri (80 µm) din rădăcina dinților, cercetătorii au folosit microscopie în lumină transmisă și placă de retardare pentru a examina structura CAFE. Evaluarea a inclus identificarea vizuală a modificărilor („leziuni de fumat”) și măsurători ale grosimii cementului. Analiza a fost realizată în orb, fără a cunoaște statutul de fumător al indivizilor.

Rezultate

1. Leziuni caracteristice asociate fumatului:

• Fumătorii activi prezentau o calitate scăzută a CAFE, dar cu structură recognoscibilă.
• Foștii fumători aveau zone vizibil perturbate, cu aspect granular și fără modelul tipic de straturi alternante. Aceste zone nu prezentau proprietăți birefringente, indicând o întrerupere a organizării tisulare normale.
• Nefumătorii aveau CAFE regulat, fără astfel de perturbări.

2. Asociere statistică semnificativă:

• Leziunile de fumat au fost identificate la 33% dintre fumători activi și la 70% dintre foștii fumători, dar doar la 3% dintre nefumători (p < 0.0001, testul exact Fisher).
• Cementul dentar era mai gros la foștii fumători, probabil din cauza reluării depunerii normale de cement peste zonele afectate de fumat.
• Leziunile de fumat au fost asociate cu o grosime crescută a CAFE în ambele subeșantioane (modern și arheologic), cu diferențe semnificative statistic în cadrul grupului modern.

3. Validitatea metodei în estimarea vârstei de debut a fumatului:

• La un caz modern, vârsta estimată pentru debutul și oprirea fumatului pe baza CAFE a fost congruentă cu informațiile raportate de pacient (între 22 și 41 de ani vs. 28–38 de ani raportat).
• În probele arheologice, vârsta estimată a debutului fumatului a variat între 18 și 25 de ani, sugerând inițierea precoce a fumatului în perioada Revoluției Industriale.

4. Putere predictivă:

• Observarea leziunilor de fumat avea o valoare predictivă pozitivă de 85–92% pentru identificarea fumătorilor sau foștilor fumători, și o specificitate de 96% pentru identificarea nefumătorilor.

Interpretări și implicații

Cercetătorii propun ca leziunile de fumat observate în CAFE să fie rezultatul unei reacții inflamatorii locale cronice, posibil asociate parodontitei induse de fumat. Acest lucru ar putea afecta celulele cementoblaste care controlează depunerea CAFE. Ipoteza este susținută și de alte studii care asociază parodontita severă cu alterări ale CAFE și subestimări ale vârstei biologice.

Datele arheologice adaugă un strat de complexitate: unele leziuni de CAFE au fost observate și la indivizi cu urme evidente de utilizare a pipei, dar lipsa unei asocieri clare în toate cazurile sugerează că tipul, frecvența și intensitatea fumatului pot influența gradul de alterare a cementului.

Studiul ridică și ipoteza că poluarea industrială din secolele XVIII–XIX ar fi putut contribui, prin efecte inflamatorii sistemice și orale, la alterarea CAFE - o direcție interesantă de investigare în cercetări viitoare.

Concluzii

Această investigație preliminară demonstrează că fumatul poate fi detectat în cementul dentar prin modificări vizibile și cuantificabile ale structurii CAFE. Leziunile de fumat identificate au potențialul de a data perioadele de fumat și oferă informații valoroase în context medico-legal, arheologic și biomedical. În plus, studiul evidențiază o nouă dimensiune a impactului fiziologic profund al fumatului, cu implicații asupra sănătății parodontale și a validității metodelor de estimare a vârstei pe baza cementului.

Următorii pași includ:

• investigarea alterărilor biologice la nivel microscopic și biochimic asociate leziunilor de fumat;
• extinderea studiului la populații moderne fumătoare, inclusiv utilizatori de dispozitive electronice;
• corelarea rezultatelor cu date istorice despre consumul de tutun pentru mai buna înțelegere a obiceiurilor sociale în trecut.

Studiul marchează un pas important în direcția integrării biologiei dentare în reconstrucția comportamentului și sănătății indivizilor, atât din trecut, cât și din prezent.