Respirația disfuncțională și hiperventilația – frecvente la pacienții cu sindrom de oboseală cronică: noi perspective terapeutice

Respirația disfuncțională și hiperventilația – frecvente la pacienții cu sindrom de oboseală cronică: noi perspective terapeutice

©

Autor:

Respirația disfuncțională și hiperventilația – frecvente la pacienții cu sindrom de oboseală cronică: noi perspective terapeutice

La 10 noiembrie 2025, un studiu realizat de echipa de la Icahn School of Medicine at Mount Sinai (New York, SUA) È™i publicat în revista Frontiers in Medicine a investigat legătura dintre modelele anormale de respiraÈ›ie È™i sindromul de oboseală cronică (ME/CFS – Myalgic Encephalomyelitis/Chronic Fatigue Syndrome). Scopul cercetării a fost de a determina frecvenÈ›a È™i relaÈ›ia dintre hiperventilaÈ›ie È™i respiraÈ›ia disfuncÈ›ională la pacienÈ›ii cu ME/CFS neasociat cu infecÈ›ia SARS-CoV-2.

Context

Sindromul de oboseală cronică este o afecÈ›iune complexă caracterizată prin oboseală persistentă, neexplicată medical, care durează peste 6 luni È™i reduce semnificativ capacitatea de activitate. Pe lângă oboseală, pacienÈ›ii prezintă adesea dispnee, confuzie mentală È™i agravarea simptomelor după efort (cunoscute drept malaise post-efort).

În literatura anterioară, s-au raportat hiperventilaÈ›ie cronică È™i ineficiență ventilatorie la aceÈ™ti pacienÈ›i. HiperventilaÈ›ia cronică este asociată cu fatigabilitate accentuată, iar respiraÈ›ia disfuncÈ›ională este definită prin respiraÈ›ii rapide È™i neregulate, cu variaÈ›ii semnificative ale frecvenÈ›ei È™i volumului respirator în timpul efortului. Aceasta a fost descrisă mai ales la pacienÈ›ii cu astm, dar poate apărea È™i independent, cauzând simptome precum dispnee, ameÈ›eli, tulburări de concentrare È™i fatigabilitate.

După pandemia COVID-19, s-au observat tulburări respiratorii similare la pacienÈ›ii cu sindrom post-COVID (long COVID), dintre care mulÈ›i îndeplinesc criteriile pentru ME/CFS. Cu toate acestea, până acum, nu era clar dacă aceste anomalii respiratorii sunt caracteristice È™i ME/CFS-ului non-COVID.

Despre studiul actual

Cercetătorii au evaluat 57 de pacienÈ›i cu ME/CFS (vârsta medie: 38,6 ± 9,6 ani, IMC: 24,1 ± 3,4) È™i 25 de controale sănătoase sedentare (vârsta medie: 38,2 ± 9,9 ani, IMC: 24,2 ± 3,4). Ambele grupuri au fost similare ca vârstă, sex È™i nivel de activitate fizică.

ToÈ›i participanÈ›ii au efectuat două teste de efort cardiopulmonar (CPET) la interval de 24 de ore, constând în efort progresiv pe bicicletă ergometrică. Parametrii monitorizaÈ›i au inclus:

  • consumul maxim de oxigen (VOâ‚‚ max),

  • eficienÈ›a ventilatorie (panta VE/VCOâ‚‚),

  • saturaÈ›ia de oxigen,

  • presiunea COâ‚‚ la capătul expiraÈ›iei (PETCOâ‚‚),

  • frecvenÈ›a cardiacă È™i tensiunea arterială.

Criterii de diagnostic:

  • HiperventilaÈ›ia (HV) a fost definită ca PETCOâ‚‚ < 34 mm Hg persistent în timpul efortului de intensitate scăzută (25 W).

  • RespiraÈ›ia disfuncÈ›ională (DB) a fost diagnosticată atunci când oscilaÈ›iile ventilatorii depășeau 15% din valoarea de repaus pentru cel puÈ›in 60% din durata testului, sau când graficul frecvenÈ›ei respiratorii È™i al volumului curent indica un model neregulat (tip „scatter”).

Rezultate

ToÈ›i participanÈ›ii au atins un nivel maximal de efort (RER > 1,05). Consumul maxim de oxigen (VOâ‚‚) a fost similar între grupuri (ME/CFS: 22,3 ± 5,3 mL/kg/min; controale: 23,4 ± 4,6 mL/kg/min).

Principalele constatări au fost:

  • RespiraÈ›ie disfuncÈ›ională:

    • prezentă la 42,1% dintre pacienÈ›ii cu ME/CFS (24 din 57), comparativ cu 16% dintre controale (p < 0,02).

    • 17 pacienÈ›i (29,8%) au avut model scatterplot al respiraÈ›iei, 19 au avut ventilaÈ›ie oscilatorie, iar 12 au prezentat ambele tipuri.

    • Modelele de respiraÈ›ie au fost reproducibile în 93% din cazuri între cele două zile de testare.

  • HiperventilaÈ›ie:

    • 18 pacienÈ›i (31,6%) au prezentat hiperventilaÈ›ie persistentă, față de doar 1 control (4%) (p < 0,01).

    • AceÈ™ti pacienÈ›i aveau valori PETCOâ‚‚ semnificativ mai mici la repaus, prag anaerob È™i efort maxim (de exemplu, la repaus: 28,3 ± 5,7 mm Hg față de 36,9 ± 4,5 mm Hg la non-hiperventilatori, p < 0,001).

    • De asemenea, aveau eficiență ventilatorie redusă (VE/VCOâ‚‚ = 34,7 ± 7,2 vs. 28,1 ± 3,8; p < 0,001).

  • Suprapunerea HV È™i DB:

    • 33 din 57 pacienÈ›i (58%) prezentau cel puÈ›in una dintre cele două anomalii respiratorii (HV sau DB), comparativ cu 16% dintre controale (p = 0.001).

    • 9 pacienÈ›i (50% dintre cei cu hiperventilaÈ›ie) aveau È™i respiraÈ›ie disfuncÈ›ională.

    • Niciun control nu a prezentat simultan ambele tulburări.

  • Simptome asociate:

    • PacienÈ›ii cu ambele tulburări (HV + DB) au raportat dispnee mai severă comparativ cu cei cu un singur tip de anomalie (p = 0.026).

Rezultatele detaliate indică:

  • 71% dintre pacienÈ›ii cu ME/CFS aveau cel puÈ›in o anomalie ventilatorie (hiperventilaÈ›ie, respiraÈ›ie disfuncÈ›ională sau eficiență ventilatorie scăzută), față de 32% dintre controale.

  • RespiraÈ›ia disfuncÈ›ională a fost cea mai frecventă (42%), urmată de hiperventilaÈ›ie (32%) È™i creÈ™terea pantei VE/VCOâ‚‚ (32%).

Discuție

Autorii subliniază că anomalile de respiraÈ›ie sunt frecvente È™i reproductibile la pacienÈ›ii cu ME/CFS, sugerând un posibil mecanism fiziologic comun.

HiperventilaÈ›ia duce la hipocapnie (scăderea COâ‚‚ sanguin), ceea ce determină vasoconstricÈ›ie cerebrală È™i scăderea fluxului sangvin cerebral – mecanism care poate explica simptomele de ameÈ›eală, confuzie mentală È™i fatigabilitate. În plus, respiraÈ›ia disfuncÈ›ională implică o activare crescută a sistemului nervos simpatic È™i o reducere a tonusului parasimpatic, accentuând simptomele autonome.

Combinația celor două tulburări (HV + DB) pare să crească semnificativ severitatea simptomelor, inclusiv dispneea și epuizarea post-efort.

Autorii sugerează că aceste modificări respiratorii pot fi un nou țintă terapeutică, deoarece tehnicile de reeducare respiratorie (inclusiv exerciții de control al ritmului și amplitudinii respirației) au potențialul de a ameliora simptomatologia și performanța la efort.

Concluzii

Acest studiu detaliat demonstrează că:

  • RespiraÈ›ia disfuncÈ›ională È™i hiperventilaÈ›ia sunt frecvente la pacienÈ›ii cu sindrom de oboseală cronică, chiar È™i în absenÈ›a infecÈ›iei COVID-19.

  • Aceste tulburări se asociază cu simptomele respiratorii È™i de oboseală caracteristice ME/CFS.

  • Reeducarea respiratorie ar putea deveni o strategie terapeutică eficientă pentru reducerea simptomelor È™i îmbunătățirea toleranÈ›ei la efort.

Autorii recomandă studii clinice suplimentare pentru evaluarea eficacității intervenÈ›iilor de reabilitare pulmonară È™i control respirator în acest context.


Data actualizare: 11-11-2025 | creare: 11-11-2025 | Vizite: 102
Bibliografie
Mancini, D. M., et al. (2025). Abnormal breathing patterns and hyperventilation are common in patients with chronic fatigue syndrome during exercise. Frontiers in Medicine. doi: 10.3389/fmed.2025.1669036. https://www.frontiersin.org/journals/medicine/articles/10.3389/fmed.2025.1669036/full

Sursă imagine: https://www.freepik.com/free-photo/medium-shot-woman-laying-bed_13130810.htm
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Terapia cognitiv-comportamentală are rezultate bune la pacienÈ›ii cu oboseală cronică
  • Cercetătorii au identificat posibilii biomarkeri ai sindromului de oboseală cronică
  • Noi perspective asupra sindromului de oboseală cronică È™i asemănarea acestuia cu COVID-19 lung
  • Forumul ROmedic - întrebări È™i răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum