Restabilirea funcției olfactive în rinosinuzita cronică cu polipi nazali prin terapii biologice [meta-analiză]

Un studiu realizat la Current Allergy and Asthma Reports și publicat la data de 20 noiembrie 2025 a analizat, pe baza unei meta-analize a 8 studii clinice randomizate și a 20 de cohorte, relația dintre tratamentele biologice și recuperarea funcției olfactive la pacienții cu rinosinuzită cronică cu polipi nazali. Concluzia: terapiile biologice pot restabili într-o măsură semnificativă capacitatea olfactivă, însă eficiența diferă între molecule, iar dupilumab se conturează ca agentul cu cel mai robust efect clinic.

Context

Rinosinuzita cronică cu polipi nazali este o afecțiune inflamatorie a căilor aeriene superioare, prezentă la 1–4% din populația adultă, asociată cu morbiditate ridicată și afectare severă a calității vieții. Simptomul cel mai invalidant este pierderea mirosului, cu impact asupra alimentației, siguranței și stării emoționale. Tratamentul convențional include corticosteroizi, irigații saline și chirurgie endoscopică, însă recurența postoperatorie poate ajunge la 20%, justificând dezvoltarea unor terapii suplimentare.

Introducerea anticorpilor monoclonali – direcționați împotriva interleukinelor 4, 5, 13, a receptorului pentru interleukina 5, imunoglobulinei E sau timic stromal limfopoietinei – a schimbat radical abordarea terapeutică. Totuși, magnitudinea efectului lor asupra olfacției nu era pe deplin stabilită, majoritatea datelor existente bazându-se pe autoevaluări subiective. Meta-analiza de față aduce o contribuție majoră prin utilizarea exclusivă a testelor psihofizice standardizate (UPSIT, Sniffin’ Sticks, T&T).

Despre studiu

Studiul a inclus:

• 8 studii clinice randomizate – 2024 pacienți

• 20 cohorte – 1685 pacienți

Rezultate globale din studiile randomizate:

• Diferență medie standardizată (SMD) = 0.72
  (IC 95%: 0.32–1.13, p = 0.0004)

• Diferențe semnificative între molecule
  (χ² = 23.95, p < 0.0002)

Performanța biologicelor:

Cohortele au arătat rezultate similare, chiar mai puternice pentru dupilumab:

• SMD = 1.20 (0.99–1.42)
  (Majoritatea cohortelor cu dupilumab → limitare interpretativă)

Meta-regresia a demonstrat:

• răspuns mai bun la pacienți cu eozinofilie crescută (p < 0.001)

• posibil viitor rol al biomarkerilor în selecția tratamentului

Rezultate

Principalele concluzii:

• Terapiile biologice îmbunătățesc semnificativ mirosul.
• Dupilumab are cel mai puternic și constant efect clinic.
• Tezepelumab și telikibart sunt promițătoare, dar necesită validare.
• Benralizumab are rezultate neomogene între studii.
• Mepolizumab nu a demonstrat beneficii olfactive convingătoare.
• Nivelul eozinofilelor prezice răspunsul la tratament.
• Testarea olfactivă psihofizică ar trebui standardizată și introdusă ca endpoint primar.

Concluzie

Medicamentele biologice reprezintă o soluție eficientă pentru restabilirea mirosului în rinosinuzita cronică cu polipi nazali, mai ales la pacienții cu inflamație de tip 2 intensă. Dupilumab este terapia de referință, iar utilizarea biomarkerilor precum eozinofilia ar putea optimiza selecția pacienților. Testarea obiectivă a mirosului trebuie să devină standard terapeutic și criteriu esențial de evaluare a eficienței.