Tinitus - terapia cu zgomot de intensitate redusă

Un studiu clinic de fază II realizat în Germania și publicat în noiembrie 2025 în Brain Sciences a demonstrat eficiența unei terapii sonore personalizate bazate pe zgomot de intensitate redusă în ameliorarea simptomelor tinitusului. Cercetătorii au arătat că o stimulare acustică fin ajustată la frecvența percepută de pacient poate „liniști” zgomotul intern al creierului, fără a recurge la tehnici de mascare tradiționale.

Context

tinitusul, definit ca percepția unui sunet fără o sursă externă, afectează milioane de persoane la nivel global și are un impact socio-economic semnificativ. În Germania, povara economică anuală asociată tinitusului este estimată la 22 miliarde de euro, cauzată în principal de scăderea productivității și de tulburările psihologice asociate.

Tratamentul convențional al tinitusului este limitat la consiliere, reabilitare auditivă și strategii de coping, deoarece mecanismele neurofiziologice implicate rămân insuficient înțelese.

Autorii studiului au propus anterior o strategie terapeutică nouă – suprimarea tinitusului prin zgomot de intensitate redusă (Low-Intensity Noise Tinnitus Suppression, LINTS) – demonstrând în studii preliminare că înlocuirea „zgomotului intern” neuronal cu un zgomot acustic extern, abia perceptibil, poate reduce percepția tinitusului. Această abordare se distinge de mascare, care utilizează zgomote mai puternice, și se bazează pe modularea activității neuronale în locul acoperirii sunetului perceput.

Despre studiul actual

Design și participanți

Studiul de fază II a fost placebo-controlat și a inclus 84 de adulți cu tinitus subiectiv, predominant cu percepție tonală sau de bandă îngustă.

Criteriile de includere au presupus:

• capacitate de comunicare în limba germană;

• percepție clar definită a frecvenței tinitusului;

• absența pierderilor auditive peste 40 dB sub 8 kHz.

Au fost excluși pacienții cu:

• tinitus extrem de sever;

• frecvență a tinitusului >10 kHz;

• severitate mare conform chestionarului mini-TQ (>3);

• utilizarea activă a aparatelor auditive.

Cohorta rezultată a inclus pacienți cu simptome ușoare până la moderate, selecție intenționată pentru a evita variațiile extreme de răspuns.

Randomizare și protocol terapeutic

Participanții au fost împărțiți în două grupuri:

• Grupul tratament-only, care a primit imediat stimulare cu zgomot de intensitate redusă timp de 4 săptămâni.

• Grupul placebo + tratament, care a primit mai întâi zgomot alb timp de 2 săptămâni, urmat de 4 săptămâni de stimulare cu zgomot de intensitate redusă.

Frecvența optimă a zgomotului a fost identificată individual, prin prezentarea de benzi înguste în jurul frecvenței tinitusului. Zgomotul care a produs cel mai pronunțat efect calmant a fost selectat pentru tratament.

Dificultățile tehnice au apărut în procesul de potrivire acustică:

• unele aparate nu au permis reglaje fine, necesitând utilizarea zgomotului de bandă largă;

• altele au permis ajustări precise, ducând la variabilitate între participanți.

Dispozitive și aplicarea stimulării

Stimularea s-a realizat prin aparate auditive modificate, utilizate doar la urechea afectată. Funcția de amplificare a fost dezactivată, iar zgomotul a fost livrat:

• fie prin generatorul intern al aparatului auditiv;

• fie printr-un iPod conectat prin Bluetooth.

Participanții au fost instruiți să poarte dispozitivul minimum 4 ore pe zi, 5 zile pe săptămână.

Evaluările au inclus:

• Chestionarul de sănătate auditivă pentru tinitus (THQ);

• loudness-ul și frecvența tinitusului;

• audiometria aeriană.

Analizele statistice au fost realizate cu teste Wilcoxon și Mann-Whitney U, iar modificările scorurilor THQ au fost evaluate prin metode neparametrice.

Rezultate

Completarea și caracteristicile cohortelor

Dintre cei 84 de participanți, 72 au finalizat studiul:

• 48 în grupul tratament-only;

• 24 în grupul placebo + tratament.

Timpul de purtare a dispozitivelor a fost similar între grupuri.
Media vârstei, distribuția pe sexe și caracteristicile tinitusului nu au diferit semnificativ.

• Scorul mediu de bază THQ: 28 (tratament-only) vs. 21,5 (placebo + tratament).

• Pierderea auditivă medie: 14,6 dB (tratament-only) și 17,9 dB (placebo + tratament).

• Pierderea semnificativă (>20 dB) a fost frecventă la frecvențe ≥3 kHz.

Efecte asupra severității tinitusului

O scădere semnificativă în timp a scorurilor THQ a fost observată doar în grupul tratament-only.
Efectul a apărut după două săptămâni de tratament, a atins un vârf la patru săptămâni și s-a menținut timp de patru săptămâni după încheierea terapiei.

Deși reducerea a fost modestă, diferența a fost statistic semnificativă, cu o variabilitate interindividuală importantă.

În grupul placebo + tratament, expunerea inițială la zgomot alb pare să fi diminuat efectul stimulării ulterioare, sugerând o adaptație maladaptativă la zgomotul nespecific.

Cazuri individuale

Un pacient de 52 de ani din grupul tratament-only a raportat dispariția completă a tinitusului în timpul purtării aparatului auditiv, cu o reducere de 47,1% a scorului THQ la patru săptămâni după încetarea terapiei.

Un alt participant, de 42 de ani, cu tinitus sever, a înregistrat îmbunătățiri marcate ale intensității sunetului perceput și a utilizat dispozitivele inclusiv în timpul somnului, pentru a facilita adormirea.

Interpretare clinică

Rezultatele indică faptul că stimularea auditivă cu zgomot de intensitate redusă poate reduce semnificativ scorurile de severitate ale tinitusului la pacienții cu forme ușoare sau moderate.

Totuși, pragul de 12 puncte pe chestionarul THQ, considerat clinically relevant, nu a fost atins în majoritatea cazurilor.

Succesul terapeutic depinde în mare măsură de:

• precizia reglării frecvenței;

• calitatea hardware-ului de generare a zgomotului;

• caracteristicile individuale ale pacientului.

Deși promițătoare, metoda necesită optimizare tehnologică și validare pe cohorte mai largi, incluzând pacienți cu tinitus sever și pierderi auditive accentuate.

Conform autorilor, această abordare ar putea deschide calea către o terapie acustică de precizie, orientată pe reglarea activității neuronale, nu pe mascare, oferind o nouă perspectivă asupra tratamentului tinitusului cronic.