Rezerva cognitivă

La sfârșitul anilor '80, o analiză a creierului realizată post-mortem la 137 de persoane cu boala Alzheimer a arătat că unii dintre ei prezentaseră mult mai puține simptome decât ar fi fost normal pentru nivelul la care era boala. Totodată, aceștia aveau un volum mai mare al creierului și mai mulți neuroni, comparativ cu persoane de aceeași vârstă. (1)

După ce alte studii au indicat o discrepanță între simptomele manifestate de persoanele cu boli cerebrale (simptomele clinice) și patologia bolii, respectiv leziunile cerebrale, cercetătorii au propus teoria „rezervei cognitive”, conform căreia persoanele cu o „rezervă” mai mare ar face mult mai bine față degradării creierului determinate de boală, comparativ cu cei cu o rezervă scăzută.

Dacă la început rezerva cognitivă era studiată prin prisma bolii Alzheimer, mai târziu cercetătorii și-au manifestat interesul și pentru legătura dintre rezerva cognitivă și alte afecțiuni, precum scleroza multiplă, demența, declinul cognitiv, dar și în legătură cu îmbătrânirea sănătoasă. (2), (3)

Ce este rezerva cognitivă?

În urma studiilor realizate, au fost propuse două modele ale „rezervei”:

• modelul pasiv al rezervei cerebrale, conform căruia fiecare persoană are un prag critic la nivel cerebral, dincolo de care simptomele bolii încep să se manifeste; o persoană cu un prag scăzut va fi mai vulnerabilă la bolile și leziunile cerebrale și va resimți mai repede simptomele, în timp ce o persoană cu un prag ridicat va fi mai mult timp protejată împotriva afecțiunilor sau leziunilor cerebrale; de exemplu, un atac cerebral de aceeași amploare poate la un pacient să aibă efecte semnificative, în timp ce la un altul impactul să fie redus;
• modelul activ al rezervei cognitive este legat de neuroplasticitate și conform acestuia, creierul are capacitatea de a face față bolilor sau leziunilor datorită mecanismelor sale de compensare și a rețelelor cerebrale flexibile și adaptative. (2), (3)

Alți autori consideră că cele două modele nu pot fi privite separat, fiind complementare.

Cum ne putem construi rezerva cognitivă?

Se pare că suntem mai protejați împotriva eventualelor boli neurologice sau a declinului cognitiv cu cât această rezervă este construită mai devreme, însă nu e niciodată prea târziu, consideră specialiștii care au studiat rezerva cognitivă, dintre care cel mai cunoscut este psihologul Yaakov Stern, cercetător în neuroștiințe și profesor la Universitatea Columbia din New York. (1)

Dacă rezerva cerebrală este statică și nu poate fi influențată, rezerva cognitivă este dinamică și poate fi construită, dezvoltată și menținută printr-o serie de activități stimulatoare mental, în general având un stil de viață cognitiv activ, prin implicarea în activități stimulante, care să combine (ideal) interacțiunile sociale, activitatea fizică și învățarea. Cu alte cuvinte, cu cât reușim să construim rețele neuronale mai multe și mai puternice, cu atât avem o rezervă cognitivă mai mare.


Deocamdată cercetătorii nu știe cu certitudine care sunt activitățile cele mai benefice pentru rezerva cognitivă, cu atât mai mult cu cât acestea pot avea un impact diferit de la o persoană la alta. Este nevoie de cercetări suplimentare pentru o înțelegere mai profundă a acestor aspecte. Deocamdată, dovezile privind riscul cel mai mic de demență sugerează că acesta este prezent la persoanele care au avut și continuă să aibă o viață cu o stimulare mentală ridicată, cu educație înaltă, cu cariere care îi provoacă mental și activități diverse în timpul liber.

Iată câteva exemple de acțiuni și activități stimulante din punct de vedere mental, care pot contribui la dezvoltarea rezervei cognitive:

• varietatea și noutatea activităților sunt foarte importante pentru modificarea rutinelor cu care ne-am obișnuit și pentru stimularea abilităților noastre cognitive; în acest sens, încercați să vă îndreptați atenția și asupra domeniilor care nu sunt în topul intereselor sau la care nu vă descurcați foarte bine; de exemplu, dacă vă plac cifrele și lucrați foarte bine cu ele, dar în schimb nu vă place să citiți (și nu o faceți), un efort în acest sens poate fi benefic din punct de vedere cognitiv;
• modificați rutinele cu care v-ați obișnuit de foarte mult timp: de exemplu, găsiți rute alternative pentru a ajunge la serviciu (sau la cumpărături, la sală etc.) în locul celei pe care mergeți de obicei; tot legat de rutine, antrenați-vă și mâna non-dominantă în activități, chiar dacă la început o să vi se pară dificil; de exemplu, dacă sunteți dreptaci, începeți să folosiți mâna stângă în acțiuni mai ușoare la început, cum ar fi să țineți furculița sau să vă spălați pe dinți cu stânga;
• învățarea permanentă a ceva nou (o limbă străină, cântatul la un instrument muzical, un dans, despre nutriție, mitologie etc.) stimulează de asemenea abilitățile mentale și duce la dezvoltarea rețelelor neuronale;
• găsiți-vă cel puțin un hobby sau o activitate care să vă placă și acordați-vă timp să o studiați și practicați;
• călătoriile în locuri în care nu ați mai fost stimulează de asemenea creierul;
• menținerea și îmbogățirea rețelei sociale, interacțiunile frecvente cu persoanele dragi, dar și contactele sociale contribuie de asemenea la starea de bine și la dezvoltarea rezervei cognitive. (4), (5)

Ce rol are rezerva cognitivă?

Rolul rezervei cognitive pentru creier poate fi comparat cu rolul pe care condiția fizică și sănătatea fizică îl au pentru corp în protejarea împotriva bolilor. Cercetătorii atrag însă atenția că activitățile stimulante mental prezentate mai sus nu trebuie privite ca strategii preventive sau de tratament dovedite împotriva demenței.

Persoanele cu o rezervă cognitivă mare au un risc mai mic de a dezvolta boala Alzheimer, dar nu sunt ferite complet de această afecțiune. Dacă dezvoltă boala, simptomele apar mult mai târziu de la debutul bolii și își păstrează funcționarea cognitivă pentru o durată mai mare de timp; unele persoane pot rămâne nediagnosticate până la finalul vieții pentru că boala nu se manifestă (nu au niciun simptom). În schimb, când boala Alzheimer este diagnosticată clinic la persoanele cu rezervă cognitivă înaltă, s-a observat că declinul este mult mai rapid decât la cei cu rezervă cognitivă mică.

De asemenea, rezerva cognitivă pare să aibă efect și în privința declinului cognitiv specific vârstei a treia, prin întârzierea simptomelor degradării cognitive.

Rezerva cognitivă rămâne un concept important în domeniul neuroștiințelor, despre care studii viitoare vor putea oferi o înțelegere mai aprofundată, dincolo de corelațiile pe care le-au indicat până acum studiile epidemiologice. (5), (6)