Sinestezia

Sinestezia reprezintă o particularitate neurologică în care un anumit simț este perceput, în mod spontan, prin intermediul altui simț. Aproape orice combinație asociativă este posibilă. O altă formă de sinestezie se referă la asocierea unor obiecte cu diverse simțuri.

Există aproximativ 35 de subtipuri de sinestezie, însă cele mai frecvente sunt asocierile între culori și simboluri sau culori și sunete. De asemenea, în literatura de specialitate au mai fost consemnate asocierea mirosului cu sunetele, mirosului cu atingerea sau declanșarea simțului tactil la stimularea luminoasă. [1], [2]

Din câte se poate observa, de obicei sunt corelate 2 simțuri. Extrem de rar, persoanele sinestezice pot corela 3 sau mai multe simțuri. [1], [3]

Dintre personalitățile despre care se cunoaște că au avut o formă sau alta de sinestezie se pot menționa: scriitorul Vladimir Nabokov, pictorul Wassily Kadinsky și compozitorul Alexander Scriabin. [3]

Cât de frecventă este sinestezia?

Din pricina faptului că multe persoane nu sunt conștiente de această capacitate pe care o posedă sau aleg să o ascundă pentru a nu fi marginalizate, datele statistice pentru evidențierea incidenței sinesteziei în populație sunt extrem de variabile.

Astfel, intervalul de apariție a acesteia în populație este de 1/200-1/100. 000 de persoane. Totuși, la ora actuală, este acceptat faptul 1/300 persoane prezintă forme atenuate de sinestezie. Pentru o nivelare a datelor epidemiologice, anumite studii au concluzionat că 4% din populația lumii pare să fie sinestezică. Tot din studiile statistice reiese că femeile sunt mai predispuse (în SUA, de 3 ori mai mult decât bărbații, iar în Marea Britanie de 8 ori mai mult). S-a constatat și faptul că apare cu precădere la stângaci. [1], [3], [4]

De ce apare sinestezia?

Cauzele exacte de apariție a sinesteziei sunt incomplet elucidate, însă, de-a lungul timpului au existat mai multe ipoteze legate de acestea. Una dintre ele se referă la rețelele neuronale încrucișate și presupune că neuronii și sinapsele care se consideră a fi concepute pentru un singur simț ajung să se întrepătrundă cu cele specifice altui simț.

Alte descoperiri medicale sugerează că majoritatea oamenilor se nasc cu acest model de conexiune intricată care, după naștere, tinde să se individualizeze. La copiii foarte mici răspunsurile senzitive par a se datora unor percepții sinestezice. Astfel, până la vârsta de 4 luni, simțul acustic și vizual sunt corelate prin legături sinaptice. Adulții sinestezici mențin aceste conexiuni. [1]

O altă teorie vizează implicarea sistemului limbic (responsabil de reglarea emoțiilor) și a funcțiilor corticale în geneza sinesteziei. Legat de fenomenele neurologice apărute, s-a mai constatat o suprapopulare neuronală, pe fond genetic, a creierului cu sinapse; altfel spus, există mai multe conexiuni interneuronale. [1], [4]

Pornind de la observațiile legate de sinestezia indusă de anumite droguri halucinogene, s-a emis ipoteza că acest fenomen ar putea fi determinat de un fenomen de inhibiție între ariile corticale și cele subcorticale care nu se realizează în mod optim. [1], [4]

Observarea imagistică, prin intermediul RMN funcțional, a creierelor sinestezicilor cu auz colorat a pus în evidență generarea de activități electrice în câteva arii ale cortexului vizual atunci când anumite cuvinte sunt auzite, regiuni cerebrale cu rol în procesarea culorilor. Non-sinestezicii nu par să realizeze activitate electrică în aceste arii, nici chiar atunci când sunt puși să-și imagineze anumite culori sau să asocieze culori anumitor cuvinte. [1]

Relația dintre simțuri este, de obicei, unidirecțională. Pentru a exemplifica, dacă o persoană asociază în cadrul procesului de sinestezie un sunet de o culoare, atunci doar acel sunet va determina formarea culorii, nu și observarea culorii să determine sunetul respectiv. [2]

În egală măsură s-a pus în evidență transmiterea familială a sinesteziei și se speculează că ar fi vorba despre o trăsătură asociată cromozomului X. 40% dintre indivizii în familia cărora apare au o rudă de gradul I cu sinestezie vor fi predispuși la a moșteni sinestezia. S-a identificat o legătură între o anumită regiune a cromozomului 16 și sinestezia culoare-simbol (literă, număr). Spre deosebire de halucinații sau de metafore, fenomenul este organic, automat și neînvățat. [1], [2], [4], [5]

Cum se manifestă sinestezia?

Primul care a redescoperit sinestezia și și-a axat cercetările asupra acestei forme de manifestare a conștiinței a fost neurologul american Richard Cytowic. În urma observațiilor pe care le-a făcut a tras următoarele concluzii legate de modalitatea de manifestare a sinesteziei:

• este o activitate involuntară, incontrolabilă, dar indusă de un stimul clar; 
• este proiectată mental sau în exterior; 
• este percepută ca fiind apropiată sau îndepărtată; 
• este durabilă și elementară, niciodată panoramică sau elaborată; 
• experiența nu trebuie considerată metaforică, ci trebuie luată ca atare; 
• rămâne imprimată în memorie; 
• există tendința de a rămâne componenta memorată cu care s-a produs asociația; 
• trezește emoție, care, de cele mai multe ori, este pozitivă; 
• reprezintă o experiență a cunoașterii care se realizează prin intermediul acestui fenomen. [1], [6] 

Sinestezia debutează în jurul vârstei de 2-3 ani atunci când începe să se formeze memoria. Aceste persoane au rezultate mai bune la testele cognitive sau de memorie, dar mai slabe la cele de evaluare a funcțiilor spațiale. Fără a le fi atrasă atenția de către celelalte persoane, sinestezicii pot considera că nu au nicio particularitate. Mulți dintre sinestezici trăiesc experiențe neobișnuite de tipul clarviziunilor sau premonițiilor. [2], [4]

De asemenea, mulți sinestezici experimentează mai mult de o formă a acestui fenomen neurologic, iar o mare parte dintre aceștia se simt ridicol din cauza acestei particularități.

După cum a fost deja precizat, percepțiile sinestezice apar involuntar și interferează cu percepția cotidiană. Majoritatea proiectează la nivel intern (în minte) legăturile intersenzoriale, iar alții se simt copleșiți și chiar epuizați de multitudinea stimulilor pe care-i primesc. [4]

La vârste fragede, din cauza atipicității sinesteziei, poate determina sentimente de rușine. Însă, are o sumedenie de avantaje dintre care se pot menționa: abilitatea de a discerne între culori asemenea, capacitatea de a memora cu ușurință informații și îmbunătățirea creativității. [2]

Există câteva tipuri de sinestezie mai puțin comune care, totuși, merită să fie trecute în revistă:

• sinestezia lexical-gustatorie apare la mai puțin de 0. 2% din populație și se caracterizează prin generarea de gusturi diferite de către conversații; persoana este capabilă să simtă temperatura, textura și localizarea la nivelul limbii a acelui gust; 
• atingerea în oglindă: cu o incidență de 1. 6% în populația generală, individul simte aceeași senzație pe care o simte persoana alăturată; 
• misofonia: este o formă foarte rară declanșată de conexiuni defectuoase între cortexul auditiv și sistemul limbic capabilă să genereze emoții negative la auzul sunetelor;
• personificarea: secvențe ordonate de numere, zile ale săptămânii, litere ce dețin particularități sau capătă forme bine definite; 
• forma numerelor: apar în minte automatisme ca imagini mentale; la 20% din populație se constată o formă atenuată a acestui tip în care zilele săptămânii, alfabetul capătă forme spațiale în mintea sinestezicului; 
• cromoestezia: auzul sunetelor este asociat culorilor; alții dezvoltă această formă doar pentru cuvinte. [7]
  

Sinestezia versus tulburări cu manifestări similare

Trebuia făcută distincția între halucinații și sinestezie, principala diferență fiind legată de faptul că sinestezia nu cuprinde tot câmpul conștiinței. De asemenea, este necesar să se excludă paresteziile secundare apariției sindromului de membru fantomă (după amputarea unui membru, persoana afectată încă simte furnicături sau durere în zona unde ar fi fost membrul respectiv). Totodată trebuie exclus și consumul de substanțe psihotrope (LSD, MDMA), diferența fiind aceea că sinestezia dispare atunci când drogul este complet eliminat din organism. Fenomene care pot fi confundate cu sinestezia pot apărea și la persoanele care suferă de epilepsie localizată la nivelul hipocampului sau a lobului temporal, doar că, în cazul lor, imaginile obținute sunt mult mai detaliate. [2], [3]

Diagnosticul în cazul sinesteziei este stabilit de cele mai multe ori de medicul neurolog. Acesta se poate stabili fie prin discuția cu persoana cu sinestezia și respectarea criteriilor clinice, fie prin intermediul explorărilor imagistice, rezultatele cele mai bune fiind aduse de scanarea PET-CT și RMN funcțional. Într-un procentaj important (70-100%), cei cu sinestezie pot conferi aceleași nuanțe sau forme obiectelor chiar și la săptămâni sau ani de la efectuarea testului inițial. [2], [5]

Tot din interviul cu pacientul se pot decela anumite caracteristici comune ale sinestezicilor:

• confuzia între stânga și dreapta; 
• simț scăzut al orientării; 
• memorie extraordinară, dar mai multe migrene; 
• perfecționism; 
• iritabilitate; 
• introversiune, dar creativitate crescută și talent în diverse forme de artă. [8] 

Datorită faptului că majoritatea persoanelor cu sinestezie consideră experiența acestui simț bonus ca pe una pozitivă, generatoare de creativitate și cu efecte directe asupra îmbunătățirii memoriei, tratamentul nu este necesar. Totuși, pentru acele tipuri de sinestezie asociate cu încărcătură emoțională puternic negativă se recomandă tratament psihologic. [8]