Riscul de deces este de șase ori mai mare în rândul pacienților spitalizați cu dispnee

Dispneea, definită ca senzația subiectivă de dificultate respiratorie, este un simptom frecvent și profund supărător, asociat cu o gamă largă de afecțiuni medicale și cu un prognostic nefavorabil. Similar durerii, evaluarea sa depinde exclusiv de raportarea pacientului. Cercetătorii de la Beth Israel Deaconess Medical Center au analizat dacă monitorizarea sistematică a dispneei pe durata spitalizării poate identifica pacienții cu risc crescut de evenimente adverse, inclusiv deces, comparativ cu pacienții care nu prezintă dispnee.
Dispneea la internare este recunoscută drept un marker prognostic negativ, însă puține studii au investigat valoarea evaluărilor periodice ale acestui simptom pe parcursul spitalizării. Documentarea frecventă a simptomelor subiective – cum ar fi dispneea și durerea – durează mai puțin de două minute per pacient și poate contribui atât la managementul simptomelor, cât și la detectarea precoce a deteriorării clinice. Autorii au emis ipoteza că apariția dispneei după internare reprezintă un semnal de alarmă pentru complicații și mortalitate crescută, independent de alte condiții medicale.

Despre studiu

Studiul a avut un design retrospectiv de cohortă și a inclus 9.785 pacienți adulți internați între martie 2014 și septembrie 2016 într-un spital universitar de 651 de paturi. Au fost analizate date din 14 secții (medicină internă, cardiologie, oncologie, chirurgie bariatrică, ortopedie, ginecologie etc.), reprezentative pentru patologiile întâlnite în spital. Evaluările dispneei și ale durerii au fost efectuate de asistente, cel puțin o dată la 12 ore, folosind o scară numerică de la 0 la 10, unde 10 indica disconfort „insuportabil”.

Pacienții au fost clasificați în patru grupuri:

Fără dispnee – scor 0 pe toată durata spitalizării;
Dispnee la internare – scor > 0 în ziua admiterii;
Dispnee apărută după internare – scor 0 la internare, urmat de scor > 0 ulterior;
Dispnee la externare – scor > 0 în ziua externării (posibil suprapus cu celelalte categorii).

Rezultatele au fost comparate cu cele ale pacienților fără dispnee, analizându-se următoarele evenimente: mortalitatea în timpul spitalizării, mortalitatea la 2 ani, readmiterile la 7 și 30 de zile, durata spitalizării, transferul în terapie intensivă și nevoia de îngrijire postspitalizare. S-au aplicat modele de regresie logistică și analize Kaplan-Meier, cu ajustări pentru vârstă, comorbidități și status „Do Not Resuscitate”.

Rezultate

Prevalența și incidența dispneei

La internare, 18% dintre pacienți (1.739) au raportat dispnee (scor ≥1). Dintre cei fără dispnee inițială, 926 pacienți (11,5%) au dezvoltat dispnee ulterior, ceea ce înseamnă că 27% din totalul cohortei au prezentat acest simptom la un moment dat în timpul spitalizării. Deși majoritatea au avut dispnee ușoară, aproximativ 5% au raportat valori ≥4 pe scară.

Dispneea și mortalitatea în spital

Pacienții fără dispnee au avut o mortalitate de 1%. În comparație, mortalitatea a fost de 3,3% la pacienții cu dispnee la internare și de 5,9% la cei cu dispnee apărută după internare (p<0,0001). Riscul de deces a crescut proporțional cu severitatea simptomului: pacienții cu dispnee moderată până la severă au avut un risc de șase ori mai mare de a deceda în timpul spitalizării comparativ cu cei fără dispnee.

Mortalitatea postspitalizare

La doi ani după externare, riscul de deces a rămas crescut. Hazard ratio-ul pentru mortalitate a fost de 1,5 pentru pacienții cu dispnee la internare și de 1,7 pentru cei cu dispnee apărută după internare. Cei care prezentau dispnee în ziua externării au avut un risc de deces de 2,6 ori mai mare (interval de încredere 95% 2,1–3,2), iar dacă scorul de dispnee era peste 3, riscul creștea de până la 13 ori.

Alte rezultate adverse

Pacienții cu dispnee apărută după internare au avut de două ori mai multe transferuri în ATI (raport de șanse ajustat 1,9; interval de încredere 95% 1,6–2,4) și de două ori mai multe activări ale echipei de urgență (raport de șanse ajustat 1,8; interval de încredere 95% 1,4–2,2).
Au fost de aproximativ trei ori mai predispuși la spitalizări prelungite peste 7 zile (raport de șanse ajustat 2,7; interval de încredere 95% 2,3–3,3).
Riscul de necesar de îngrijire extinsă după externare a fost dublu (raport de șanse ajustat 1,8; interval de încredere 95% 1,5–2,2).

În contrast, durerea – deși mai frecventă (aproape jumătate dintre pacienți la internare) – nu s-a asociat semnificativ cu mortalitatea, deși a fost corelată cu utilizarea crescută a resurselor (transferuri, durată a spitalizării, reîngrijiri postspitalicești).

Interpretare

Rezultatele evidențiază că dispneea raportată de pacient este un predictor puternic și independent al mortalității, atât în timpul spitalizării, cât și ulterior. Observația că dispneea apărută după internare prezintă un risc mai mare decât cea prezentă la internare sugerează că evaluarea repetată este esențială. Lipsa corelației dintre dispnee și saturația de oxigen indică faptul că percepția subiectivă a respirației integrează informații complexe de la nivelul sistemului cardiopulmonar, oferind un semnal sensibil de suferință fiziologică globală.

În contrast, durerea – simptom frecvent, dar adesea localizat – nu reflectă în același mod o amenințare vitală și nu are aceeași valoare prognostică. Autorii subliniază că documentarea de rutină a dispneei la fiecare tură medicală permite identificarea pacienților cu risc crescut, fără a adăuga semnificativ la sarcina personalului medical. Evaluarea durează mai puțin de un minut, iar includerea acesteia în sistemele de monitorizare electronică ar putea îmbunătăți semnificativ siguranța pacienților.

Limitări

Fiind un studiu unicentric, rezultatele pot fi influențate de particularitățile instituției. Evaluarea dispneei și a durerii a fost efectuată manual, ceea ce poate introduce variații în modul de interogare a pacienților. De asemenea, unele rezultate secundare – precum transferul în ATI – pot fi afectate de deciziile clinice bazate pe percepția simptomelor. Totuși, mortalitatea, indicatorul primar, nu este influențată de aceste aspecte și consolidează validitatea concluziilor.

Aplicabilitate clinică

Monitorizarea periodică a dispneei poate servi nu doar la controlul simptomelor, ci și ca instrument de triere clinică. Autorii propun includerea dispneei ca criteriu pentru activarea echipelor de urgență, indicator pentru supraveghere sporită și element-cheie în planificarea externării. De asemenea, pacienții care raportează dispnee în ziua externării ar trebui evaluați cu prudență suplimentară înainte de eliberarea din spital.

Concluzii

Studiul demonstrează că dispneea este un marker clinic simplu, dar extrem de valoros, asociat cu mortalitate și complicații majore. Nivelul și momentul apariției dispneei oferă informații prognostice esențiale. Implementarea unei supravegheri sistematice a dispneei pe durata spitalizării este recomandată ca practică standard, cu beneficii atât pentru managementul simptomelor, cât și pentru identificarea timpurie a pacienților aflați în risc de declin clinic.

Data actualizare: 12-11-2025 | creare: 12-11-2025 | Vizite: 94

Bibliografie

Stevens, J. P., Schwartzstein, R.M., Sheridan, A.R., O’Donnell, C.R., Baker, K.M. and Banzett, R.B. (2025). Patient-reported dyspnoea predicts 6-fold hospital mortality. ERJ Open Research. doi: 10.1183/23120541.00804-2025. https://publications.ersnet.org/content/erjor/early/2025/09/29/2312054100804-2025

Image by DC Studio on Freepik

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Rentosertib: Primul inhibitor TNIK descoperit cu ajutorul inteligenței artificiale, testat în fibroză pulmonară idiopatică

Într-un moment în care dezvoltarea medicamentelor devine din ce în ce mai costisitoare și îndelungată, inteli...

Terapia cu ozon - un posibil tratament promițător pentru leziunile pulmonare cauzate de sepsis

Sepsisul, o complicație gravă a infecțiilor, este o cauză majoră a leziunilor pulmonare acute (ALI) și a sind...

Consumul de fructe poate atenua efectele poluării aerului asupra funcției pulmonare

La Congresul Societății Europene de Pneumologie, desfășurat la Amsterdam, Olanda, în 2025, cercetătoarea Pimp...

Alimentația bogată în fructe poate reduce efectele nocive ale poluării asupra plămânilor
Asociere între aportul alimentar de zinc și astm la copiii și adolescenții supraponderali sau obezi
Beneficiul unui suspin sau al unei respirații profunde
Incendiile de vegetație cresc durata spitalizării pacienților operați cu cancer pulmonar

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:

Respirație dificilă (dispneea)

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:

Lipsa de aer (dispneea)

Lipsa de aer, numită medical dispnee, este un simptom care definește respirația dificilă, greoaie, rapidă sau ...

Lipsa de aer - motive pentru care ai putea respira cu dificultate

Definiția lipsei de aer: Dispneea este respirația conștientă, nedureroasă, incomodă, cu un efort respirator p...

Dispneea și oboseala sunt cele mai frecvente manifestări ale long-COVID-ului

În urma apariției pandemiei de SARS-CoV-2, cercetătorii au studiat intensiv efectele pe termen lung ale dezvolt�...

Dificultatea de respirație crește riscul de mortalitate pe termen lung

Cântatul în grup îmbunătățește calitatea vieții la pacienții cu boli pulmonare cronice

Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:

Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.

intră pe forum