Sepsisul neonatal

Sepsisul neonatal

©

Autor:

Sepsisul neonatal

Sepsisul neonatal este un sindrom clinic care apare la nou născut ÅŸi se manifestă printr-o infecÅ£ie sistemică, alături de izolarea agentului patogen din sânge.


Sepsisul neonatal se clasifică în funcÅ£ie de vârsta la care are loc instalarea simptomatologiei în:

  • Sepsis instalat precoce: zilele 0-3 de viaţă;
  • Sepsis cu debut tardiv: din ziua a 4- a de viaţă.


Dintre nou născuÅ£ii cu sepsis instalat precoce, 85% prezintă debut în primele 24 de ore (ora mediană estimată ar fi cam la 6 ore de viaţă), 5% prezintă debut la 24-48 de ore ÅŸi un procent mai mic prezintă debut de la 48-72 de ore. Debutul este cel mai rapid la nou născuÅ£ii prematuri.


Sepsisul este o cauză importantă de mortalitate ÅŸi morbititate în cazul nou născuÅ£ilor.


Sepsisul cu debut precoce este asociat cu dobândirea bacteriilor de la mama. Infectarea se poate dobândi fie pe cale hematogenă, fie transplacentar de la o mamă infectată sau cel mai frecvent pe cale ascendentă din colul uterin. Microorganismele care colonizează tractul genito-urinar al mamei pot fi dobândite de nou născut la trecerea sa prin filiera pelvi-genitală în cursul naÅŸterii.


Microorganismele asociate cel mai frecvent infecţiei cu debut precoce:


Sepsisul cu debut tardiv apare de la 4-90 de zile de viaţă.

Microorganismele implicate în sepsisul cu debut tardiv sunt următoarele:

  • Staphylococcus coagulazo negativ;
  • Staphylococcus aureus;
  • E. coli;
  • Klebsiella;
  • Pseudomonas;
  • Enterobacter;
  • Candida;
  • Serratia.


Pneumonia este mai frecventă în sepsisul cu debut precoce, în timp ce meningita ÅŸi bacteriemia sunt mai frecvente în sepsisul cu debut tardiv.

Sepsisul cu debut precoce este de 10 până la 20 de ori mai frecvent la sugarii prematuri ÅŸi cu greutate foarte mică la naÅŸtere faţă de nou născuÅ£ii la termen ÅŸi cu greutate normală pentru vârsta de gestaÅ£ie.

S. epidermidis, stafilococ coagulazo-negativ, este cea mai frecventă bacterie care determină infecÅ£ii nozocomiale sau sepsis neonatal cu debut tardiv, în special la prematuri. PrevalenÅ£a sa este probabil legată de mai multe proprietăţi intrinseci ale organismului care îi permit să adere cu uÅŸurinţă la mediile de plastic găsite în cateterele intravasculare necesare în mod obiÅŸnuit pentru îngrijirea acestor nou născuÅ£i.

Toxinele formate de S epidermidis au fost, de asemenea asociate cu enterocolita necrozantă.

În afară de factorii microbieni specifici menÅ£ionaÅ£i, numeroÅŸi factori ai gazdei predispun nou născutul la sepsis. AceÅŸti factori predomină în special la prematuri ÅŸi implică nivelul de apărare al gazdei: imunitatea celulară, imunitatea umorală ÅŸi funcÅ£ia de apărare a gazdei. De asemenea, poate exista ÅŸi o asociere genetică.

Cel mai probabil, meningita apare la nivelului plexului coroidian ÅŸi se extinde în spaÅ£iul subarahnoidian de unde afectează suprafeÅ£ele cerebrale ÅŸi cerebeloase. ConÅ£inutul ridicat de glicogen din plexul coroid neonatal oferă un mediu excelent de multiplicare al bacteriilor. Edemul cerebral poate apărea în timpul stării acute a meningitei ÅŸi poate fi suficient de sever pentru a diminua substanÅ£ial lumenul ventricular. Cauza este necunoscută, dar este legată de vasculită ÅŸi permeabilitatea crescută a vaselor de sânge. Poate fi, de asemenea, legat de citotoxinele de origine microbiană. Hernierea structurilor supratentoriale edematoase nu apare în general la nou născuÅ£i din cauza distensibilitaÅ£ii craniului. Infarctul poate surveni în meningita neonatală ÅŸi este cauza a 30% dintre decesele acestor pacienÅ£i. Leziunile apar din cauza ocluziilor venoase multiple care sunt frecvent hemoragice.


Cei mai comuni factori de risc asociaţi sepsisului neonatal cu debut precoce sunt:

  • Colonizarea maternă cu streptococ de grup B (în special în cadrul tratamentului profilactic inadecvat);
  • Ruptura prematură a membranelor;
  • NaÅŸtere prematură;
  • InfecÅ£ie maternă de tract urinar;
  • Corioamniotita;
  • Febră maternă >38 grade Celsius. [4]


Sepsisul cu debut tardiv este asociat cu următorii factori de risc:

  • Prematuritate;
  • Cateterism venos central (durata >10 zile);
  • Cateterism urinar;
  • VentilaÅ£ie mecanică cronică;
  • Canula nazală sau presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) ;
  • Utilizare a inhibitoilor pompei de protoni sau ai blocanÅ£ilor receptorilor H2;
  • Patologia tractului gastro-intestinal.


Principalii agenţi patogeni responsabili de meningita neonatală sunt Streptococcul de grup B (36% din cazuri), E. coli (31% din cazuri) şi specii de Listeria (5%-10%).

Clinic

Semnele clinice ale sepsisului neonatal sunt nespecifice şi depind de răspunsul pacientului la invazia bacteriană.
Aceste semne clinice nespecifice pot fi, de asemenea, asociate cu alte boli neonatale, cum ar fi sindromul de detresă respiratorie, tulburări metabolice, hemoragie intracraniană. De aici ÅŸi imposibilitatea de a pune diagnosticul doar bazându-ne pe examenul clinic.


Semne metabolice


Hipoglicemia alături de hipotensiune pot reprezenta un răspuns inadecvat al glandelor suprarenale ceea ce înseamnă că există ÅŸi un nivel scăzut al cortizolului.

Semne neurologice

  • Afectarea conÅŸtiinÅ£ei (stupoare cu/fără iritabilitate) ;
  • Comă;
  • Convulsii;
  • Fontanela anterioară bombată;
  • Apnee centrală sau repiraÅ£ie periodică.


Paraclinic

Hemoculturile, urocultura ÅŸi culturile din lichidul cefalorahidian rămân gold standardul în diagnosticul sepsisului neonatal.

Culturile aerobe şi anaerobe sunt adecvate pentru majoritatea agenţilor patogeni bacterieni asociaţi cu sepsis neonatal. Culturile anaerobe sunt deosebit de importante la nou născuţii care au abcese, procese cu afectare intestinală, hemoliză severă sau pneumonie refractară.

Numărul de trombocite la nou născutul sănătos este rareori mai mic de 100. 000/uL în primele zile de viaţă. Trombocitopenia poate fi un semn al sepsisului neonatal ÅŸi poate dura până la 3 săptămâni. DeÅŸi numărul de leucocite este mai sensibil în determinarea sepsisului decât tromocitele, acesta rămâne foarte nespecific ÅŸi are o valoare predictivă pozitivă scăzută. Markerii inflamaÅ£iei sunt crescuÅ£i în majoritatea cazurilor.

Imagistica joacă un rol important în evaluarea nou născutului. Radiografia toracică se efectuează pentru a evalua implicarea pulmonară. CT, RMN cranian ÅŸi ecografia transfontanelară sunt utile în cazul meningitei.

Diagnostic diferenţial

  • Pneumonia congenitală;
  • Boala hemolitică a nou născutului;
  • Åžoc hipovolemic;
  • Sindromul aspiraÅ£iei de meconiu;
  • Boli metabolice;
  • Enterocolita necrotizantă;
  • Hernia congenitală diafragmatică;
  • Sindromul de detresa respiratorie.


Tratament

Abordarea actuală a tratamentului sepsisului neonatal cu debut precoce include administrarea de aminoglicozide intravenos ÅŸi penicilina. Acest regim oferă protecÅ£ie împotriva germenilor gram-pozitivi (streptococcul de grup B) dar ÅŸi împotriva bacteriilor gram-negative (E. coli). RezistenÅ£a antimicrobiană este în creÅŸtere în populaÅ£ia generală din întreaga lume iar infecÅ£iile din unităţile neonatale cresc datorită bacteriilor multidrug rezistente. Acordarea terapiei cu spectru larg la sugarii cu risc crescut până la obÅ£inerea rezultatelor culturilor ÅŸi apoi trecerea pe antibioterpie Å£intita este o strategie pentru îmbunătăţirea managementului în unităţile de terapie neonatală. Dacă infecÅ£ia pare a fi nosocomială, aÅŸa cum se întâmplă frecvent în sepsisul cu debut tardiv, acoperirea cu antibiotice ar trebui să fie îndreptată către organismele implicate în infecÅ£iile dobândite în spital, inclusiv S. aureus, S. epidermidis ÅŸi speciile de Pseudomonas.

Majoritatea tulpinilor de S. aureus produc beta lactamază, ceea ce le face rezistente la penicilină G, ampicilină, carbenicilină ÅŸi ticarcilină. Vancomicina este preferată în aceste cazuri, însă există îngrijorarea că utilizarea excesivă a acestui antibiotic poate duce la bacterii rezistente la vancomicină. Din acest motiv, unii clinicieni preferă terapia cu oxacilină sau nafcilină în acest context.

Sugarii cu meningită bacteriană necesită adesea doze mai mari de antibiotice ÅŸi tratament de lungă durată. În plus, aceÅŸti sugari necesită un antibiotic cu bună penetrabilitate a barierei hematoencefalice cum ar fi cefalosporinele, astfel încât concentraÅ£iile terapeutice ale antibioticului să poată fi atinse în lichidul cefalorahidian.

Pentru a determina dacă LCR este steril, se recomandă o puncÅ£ie lombară de urmărire la 24-36 de ore de la iniÅ£ierea antibioterapiei. Dacă bacteriile sunt încă prezente, este necesară modificarea antibioticului sau a dozei terapeutice. După sterilizarea LCR este necesară continuarea antibioterapiei 2 săptămâni pentru meningita cu bacterii gram-pozitive ÅŸi 3 săptămâni pentru meningita cu bacteria gram-negative. [1][2]

Prognostic

Odată cu diagnosticarea şi tratamentul precoce al sepsisului neonatal, majoritatea sugarilor la termen nu vor avea probleme de sănătate asociate pe termen lung. Cu toate acestea, dacă semnele timpurii sau factorii de risc sunt omişi, mortalitatea creşte. Afectarea neurologică reziduală apare la 15%- 30% dintre nou-născuţii cu meningita septică.

Greutatea mică la naÅŸtere ÅŸi infecÅ£ia cu germeni gram negativi sunt asociate cu rezultate nesatisfăcătoare. La sugarii prematuri care au avut sepsis, afectarea neurodezvoltarii este o problemă. Moleculele proinflamatorii pot afecta negativ dezvoltarea creierului în această populaÅ£ie de pacienÅ£i, Într-un studiu amplu efectuat pe 6093 sugari prematuri cu greutate < 1000 grame la naÅŸtere, prematurii cu sepsis care nu au avut meningita, au avut rate mai mari de paralizie cerebrală, intarzaiere în dezvoltare, tulburări de vedere precum ÅŸi alte dizabilităţi ale neurodezvoltarii comparativ cu prematurii care nu au avut sepsis. [1]


Data actualizare: 04-12-2020 | creare: 04-12-2020 | Vizite: 3573
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Antibioticele recomandate de OMS sunt eficace în mai puÈ›in de un sfert din cazurile de sepsis neonatal din țările cu venituri mici È™i medii
  •