Răceala la nou-născut - simptome, riscuri și tratament

Răceala comună sau infecția de tract respirator superior este una dintre cel mai frecvent întâlnite afecțiuni. Poate fi cauzată de o varietate largă de virusuri (peste 200 de specii) dintre care cele mai frecvente sunt rinovirusurile. Alte virusuri implicate sunt adenovirusurile, enterovirusurile, virusul parainfluenza. (1)

Sistemul imunitar al nou-născutului este slab dezvoltat, aspect ce îl face susceptibil la contracararea diferitelor infecții de natură virală, bacteriană, parazitară. Transmiterea pasivă transplacentară și prin alăptare a anticorpilor IgG de la mamă la făt pentru numeroase infecții pe care mama le-a avut de-alungul vieții conferă bebelușului protecție. Odată ce această imunizare precoce încetează copilul devine mai vulnerabil la contracararea diferitelor infecții. Riscul scade semnificativ prin vaccinare. (2)

Transmiterea infecțiilor se realizează prin contact direct sau pe cale aeriană și riscul este semnificativ mai crescut în colectivități. Incidența este crescută în sezonul rece, umiditatea scăzută fiind un mediu propice pentru multe dintre virusurile responsabile de răceală. (1)

În cadrul unei infecții de tract respirator superior inflamația este localizată la nivel nazofaringian. Tabloul clinic în rândul nou-născutului este conturat în principal, de secrețiile nazale care pot îngreuna alimentarea. (1), (3)

Semne și simptome ale răcelii la nou-născut

Tabloul clinic specific este reprezentat de congestie nazală și prezența secrețiilor care determină dificultăți în alimentare și efort respirator. Dificultatea la alăptare poate atrage consecințe grave, precum deshidratarea, scăderea în greutate.

Tusea moderată poate fi asociată, însă tusea severă, persistentă este un simptom de alarmă care necesită de urgență adresarea medicului pediatru.

Subfebrilitățiile sau febra moderată sau înaltă în rândul unui bebeluș cu vârsta mai mică de 3 luni necesită consult de specialitate. (3)

Situații alarmante la nou-născut

Decelarea unor astfel de semne sau simptome impune adresarea în unitatea de primiri urgență sau consultul de specialitate realizat de către medicul curant:

• dificultăți în actul respirator sau perioade de apnee;
• febră înaltă (39⁰-40⁰C);
• tegumente cianotice sau paloare tegumentară;
• inapetență sau incapacitatea de a se putea hrăni;
• vărsături sau diaree;
• erupții tegumentare care nu dispar la digitopresiune;
• fatigabilitate, somnolență. (1), (3)

Alte afecțiuni cu grad de severitate înalt

Anumite afecțiuni pot prezenta semne sau simptome similare, fiind necesar diagnosticul diferențial cu scopul implementării conduitei terapeutice specifice și prevenției complicațiilor posibile.

Gripa cauzată de virusul Influenza determină în mod particular apariția febrei înalte și a cefaleei, iar tusea și fatigabilitatea devin persistente în evoluție. (1)

Infecția cu virusul sincițial respirator cauzează simptome similare, însă asociază în plus wheezing și tahipnee. Complicațiile (pneumonie, bronșiolită) sunt mai frecvente în rândul copiilor prematuri, sugarilor și a copiilor care prezintă alte afecțiuni asociate (pulmonare, cardiace, ale sistemului imun). Cu toate acestea, tabloul clinic poate prezenta un grad de severitate mai înalt și în rândul copiilor cu vârsta mai mică de 2 ani, fiind indicat consultul medicului pediatru. (4)

Crupul prezintă etiologie virală variată, incriminate fiind virusurile parainfluenza, Influenza, rinovirusurile, adenovirusurile, enterovirusurile, virusul sincițial respirator. Grupa de vârstă 6-36 luni prezintă o incidență mai crescută de apariție a acestei afecțiuni, cu preponderență mai mare în al doilea an de viață al copilului.

Crupul este un sindrom care include crupul spasmodic (recurent), laringotraheita (virală), laringotraheobronșita și laringotraheobronhopneumonita. Prezentarea clinică cel mai frecvent întâlnită fiind crupul recurent și laringotraheita. La debut simptomatologia este similară răcelii comune (coriza-inflamația mucoasei nazale și subfebrilități), în evoluție prezentând tuse lătrătoare și efort respirator (retracții toracice în timpul actului respirator, bătăi ale aripioarelor nazale, stridor). (5)

Tusea convulsivă este o infecție respiratorie cauzată de Bordetella pertussis, al cărei grad de contagiozitate este înalt. În perioada inițială a bolii (1-2 săptămâni), tabloul clinic este reprezentat de subfebrilități, tuse moderată, secreții nazale și episoade apneice în rândul bebelușilor. În evoluție, simptomele caracteristice bolii devin manifeste: accese paroxistice de tuse, urmate de un zgomot de tonalitate înaltă (inspirul), vărsături în timpul sau la sfârșitul episodului tusigen, fatigabilitate pronunțată. (6)

Tratament

Conduita terapeutică în cadrul răcelii comune este menită să amelioreze simptomatologia. Astfel, este indicată creșterea aportului de lichide, evitarea fumatului pasiv, utilizarea unui umidificator.

Paracetamolul sau ibuprofenul pot fi administrate în dozajul recomandat de către medicul curant, având efect antipiretic, antiinflamator, analgezic.

Aspirina este contraindicată copiilor deoarece poate determina apariția sindromului Reye, afecțiune cu potențial letal. (1), (3)

Instilațiile nazale cu apă salină pot fi indicate pentru decongestionare, însă alte medicamente folosite în acest scop sunt contraindicate copiilor cu vârsta mai mică de 4 ani. (1)

Îngrijirea copilului acasă

Îmbunătățirea stării generale poate fi observată în decursul a 10 zile de la debutul simptomatologiei. În această perioadă, s-a dovedit a avea un potențial benefic mierea pasteurizată indicată în rândul copiilor cu vârsta mai mare de 1 an. Aceasta deține proprietăți antioxidante, efect emolient și antimicrobian, prin stimularea eliberării de citokine.

Un studiu efectuat în 2010 în cadrul grupei de vârstă 24-60 luni, care viza observarea eficacității mierii asupra episoadelor de tuse nocturne cauzate de infecțiile de tract respirator superior și îmbunătățirea calității somnului, demonstrează efecte pozitive în acest sens într-un procent de 59%. (7)

Prevenție și recomandări

De-alungul vieții contracararea infecțiilor de tract respirator superior este inevitabilă, însă în rândul nou-născutului al cărui sistem imunitar este imatur este necesară luarea unor măsuri de prevenție suplimentare.

Astfel, se recomandă:

• evitarea spațiilor aglomerate (centre comerciale, mijloace de transport în comun) în special în primele două luni de viață și înainte ca bebelușul să fie vaccinat;
• după vârsta de două luni acoperirea căruciorului în care stă copilul cu un material textil subțire în timpul plimbărilor în spații publice aglomerate;
• evitarea contactului cu persoane afectate de răceală sau alte boli contagioase;
• alăptarea asigură protecție datorită transmiterii anticorpilor de la mamă la făt;
• vaccinarea mamei pentru gripă și tuse convulsivă în timpul sarcinii (săptămâna 27-36 pentru tusea convulsivă), care asigură ulterior protecție fătului prin transmiterea anticorpilor transplacentar și prin alăptare. (8)