Sideremia (fierul seric) - valori normale, creșteri și scăderi

Fierul seric sau sideremia reprezintă cantitatea totală de fier prezent în circulația sangvină.
Conform datelor din literatura de specialitate, cantitatea totală de fier prezentă în organismul uman variază în funcție de gen şi de vârsta individului în cauză.

• Sideremia la nou-născuți este în jur de 75 mg de fier/kgcorp, aceasta provenind de la mamă. În perioada de creştere, valorile sideremiei se reduc. După adolescență, nevoia de fier a organismului se reduce.
• Bărbații prezintă o creştere graduală a sideremiei pe parcursul vieții.
• În schimb, în rândul femeilor se înregistrează continuu o scădere a valorilor sideremiei până la instalarea menopauzei.
• După instalarea menopauzei, depozitele de fier ale organismului feminin se refac, sideremia ajungând la valori asemănatoare celor înregistrate în rândul bărbaților.

Fierul prezent în organism se împarte în două categorii, în funcție de modul de depozitare:

• fierul heminic, depozitat în organism sub forma compuşilor hem (cea mai mare parte hemoglobină şi mioglobină şi o mică parte în enzimele care utilizează fier, precum catalaze, peroxidaze şi ribonucleotid reductaze) şi
• fierul non-heminic, acumulat la nivelul hepatocitelor şi a macrofagelor sub formă de hemosiderină şi feritină. O mică fracțiune a fierului, denumită transferină, circulă în plasmă legată de o proteină de transport.

Absorbția fierului în organism se realizează la nivelul intestinului subțire, sub acțiunea factorilor potențiatori şi inhibitori alimentari şi sub acțiunea sucurilor gastrice, prin intermediul unor proteine transportoare a fierului.

În mecanismul uman nu există un mecanism fiziologic de eliminare a fierului. Din această cauză, absorbția fierului în organism este controlată de o enzimă cunoscută sub denumirea denhepcidină, care acționează prin reducerea eliberării fierului de la nivelul celulelor sistemului reticulo-endotelial şi a enterocitelor.

Hepcidina este sintetizată în context inflamator sau în contextul saturării depozitelor de fier în organism. Sinteza de hepcidină scade în condiții de hipoxie sau în caz de creştere a necesarului de fier în organism.

Perturbarea mecanismului de reglare a hepcidinei determină apariția unor tulburări a metabolismului fierului (precum hemocromatoza ereditară, anemia feriprivă, anemiile din boli cronice, încarcarea cu fier datorată eritropoiezei ineficiente, anemiile apărute în cadrul inflamațiilor şi infecțiilor acute).

Eliminarea de fier din organism se produce prin intermediul pierderilor celulare prezente la nivel urinar, gasrointestinal, cutanat şi prin menstruații la femei.

Conform datelor din literatura de specialitate, o mare parte din fierul funcțional în organism rezultă în urma distrugerii la nivelul reticulului endoplasmatic a eritrocitelor senescente. Acest proces se desfăşoară cel mai frecvent în splină. [1], [2], [3], [4], [5]

Valorile normale ale sideremiei

După cum spuneam anterior, valorile normale ale sideremiei variază în funcție de gen şi vârstă, astfel:

• La nou-născuți, valorile sideremiei sunt cuprinse între 29 şi 127 mg/dL, respectiv între 32 şi 112 mg/dL.
• La sugari, valorile sideremiei sunt cuprinse între 25 şi 126 mg/dL la fetițe, respectiv 27 şi 109 mg/dL la băieței.
• La copiii mici cu vârste cuprinse între 1 şi 3 ani, valorile sideremiei sunt cuprinse între 25 şi 101 mg/dL la fetițe, respectiv 29 şi 91 mg/dL.
• La copiii cu vârste cuprinse între 4 şi 6 ani, valorile sideremiei sunt cuprinse între 28 şi 93 mg/dL la fetițe, respectiv 25 şi 115 mg/dl la băieței.
• La copiii cu vârste cuprinse între 7 şi 9 ani, valorile sideremiei sunt cuprinse între 30 şi 104 mg/dL la fetițe, respectiv 27 şi 96 mg/dL la băieței.
• La copiii cu vârste cuprinse între 10 şi 12 ani, valorile sideremiei sunt cuprinse între 32 şi 104 mg/dL la fete, respectiv 28 şi 112 mg/dL la băieți.
• La adolescenții cu vârste cuprinse între 13 şi 15 ani, valorile sideremiei sunt cuprinse între 30 şi 109 mg/dL la fete, respectiv 26 şi 110 mg/dL la băieți.
• La tinerii cu vârste cuprinse între 16 şi 18 ani, valorile sideremiei sunt cuprinse între 33 şi 102 mg/dL la fete, respectiv 27 şi 138 mg/dL la băieți.
• După împlinirea vârstei de 18 ani, valorile normale ale sideremiei sunt cuprinse între 37 şi 145 mg/dL la femei, respectiv 59 şi 158 mg/dL la bărbați. [2], [3], [4], [5]

Cauzele creşterii și scăderii sideremiei în organism

Creşterea sideremiei în organism se datorează inhibării sintezei de hepcidină la nivel hepatic. Aceasta poate apărea în contextul creşterii necesarului de fier în organism sau poate fi datorată hipoxiei.

Astfel, hepcidina nu mai intervine în reglarea proceselor de absorbție a fierului în organism, deoarece scăderea eliberării de fier de la nivelul celulelor sistemului reticulo-endotelial şi a enterocitelor nu se mai produce, dată fiind cantitatea redusă de hepcidină secretată în organism în această circumstanță.

Scăderea sideremiei se datorează, în mare parte, creșterii sintezei de hepcidină, care apare în majoritatea cauzelor în contextul bolilor inflamatorii. [1], [2]

Condiții care duc la creşterea şi scăderea valorilor sideremiei în organism

Creşterea valorilor sideremiei în organism poate fi înregistrată în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Anemiile sideroblastice
• Talasemii
• Anemiile hemolitice
• Intoxicația acută cu fier (apărută mai frecvent la copii)
• Hemocromatoza idiopatică
• Hemocromatoza secundară (tratament inadecvat cu fier, transfuzii multiple, dializă cronică, şunt porto-cav etc. )
• Hemosideroză
• Anumite hepatopatii cronice
• Necroza hepatică severă (înregistrată frecvent în cadrul hepatitelor virale acute)
• Anemiile diseritropoietice congenitale
• Recăderea în anemia pernicioasă (datorată eritropoiezei ineficiente, cu distrucție crescută a precursorilor eritroizi medulari)
• Anemia aplastică
• Leucemia acută
• Deficitul de vitamină B6
• Policitemie
• Nefrită
• Intoxicație cu plumb
• Transfuzii repetate.

În condiții fiziologice, pot fi înregistrate creşteri ale valorilor sideremiei în perioada premenstruală sau în urma administrării vitaminelor B1, B2, B3 și în urma administrării anumitor medicamente, precum chimioterapice, acid acetilsalicilic, cisplatin, cefotaxim, anticoncepționale orale, estrogeni, cloramfenicol, meticilină, fier dextran, metotrexat, metimazol, plumb, metildopa, pirazinamidă, multivitamine care dețin fier în componență.

Scăderea valorilor sideremiei sunt înregistrate în cadrul următoarelor afecțiuni sau condiții patologice:

• Anemia feriprivă (prin dietă deficitară sau absorbție scăzută de fier)
• Aclorhidrie
• Boala celiacă
• Gastrectomie
• Pierdere cronică de sânge
• By-pass duodenal
• Remisiunea după anemia pernicioasă
• Anemia din bolile cronice (prezentă în cazul bolilor renale cronice, bolilor inflamatorii cronice, infecțiilor cronice, bolilor neoplazice sau în bolilor de colagen)
• Sindromul nefrotic
• Nefroză
• Hipotiroidism
• Malabsorbție
• Arsuri
• Infarct miocardic.

Scăderi fiziologice ale sideremiei pot apărea în sarcină (mai ale pe parcursul ultimului trimestru de sarcină), în lactație, în perioada de creştere, în timpul menstruației sau în urma administrării unor medicamente, precum colestiramină, steroizi anabolizanți, alopurinol, cortizon, corticotropină, aspirină, pirazinamidă, metformin, deferoxamină, colchicină, risperidonă, testosteron, meticilină. [1], [2], [3], [4], [5]

Condiții în care se recomandă determinarea valorilor sideremiei

Determinarea valorilor sideremiei este recomandată în următoarele circumstanțe:

• Pentru diagnosticarea intoxicației cu fier
• Pentru evaluarea deficitului de fier în organism
• Pentru identificarea supraîncărcării cu fier şi diagnosticarea hemocromatozei
• Pentru realizarea diagnosticului diferențial între diferitele tipuri de anemii, în special a anemiilor microcitare hipocrome
• Pentru evaluarea bolnavilor diagnosticați cu talasemie, anemie feriprivă sau anemie sideroblastică
• Pentru monitorizarea tratamentului de substituție cu fier
• Pentru identificarea pierderilor de sânge. [1], [2]