Simulator avansat dezvăluie dificultăți de condus ascunse în boala Parkinson, evidențiind necesitatea unor evaluări mai realiste ale aptitudinii rutiere

Un studiu realizat la o echipă multidisciplinară de cercetare din Europa și publicat în Scientific Reports la data de 9 decembrie 2025 a analizat modul în care simulatoarele avansate de conducere pot detecta dificultăți timpurii de condus la persoanele care trăiesc cu boala Parkinson fără demență. Cercetarea arată că simularea oferă informații pe care testele neuropsihologice obișnuite nu reușesc să le surprindă.
Conducerea este o activitate complexă, bazată pe integrarea rapidă a proceselor cognitive, perceptive și motorii. Stabilitatea atenției, controlul executiv, procesarea spațială, gestionarea riscului și reacția adecvată la schimbările de trafic se combină pentru a susține siguranța rutieră. În sistemele de evaluare a aptitudinii de conducere, testele standardizate se concentrează adesea pe acuitate vizuală, coordonare, timp de reacție și atenție. Totuși, aceste instrumente nu surprind întotdeauna abilitățile cognitive de ordin superior necesare pentru o conducere sigură.

În boala Parkinson, marcată de pierderea funcției dopaminergice, simptomele motorii se combină cu dificultăți cognitive subtile, precum disfuncția executivă, atenția scăzută și memoria de lucru redusă. Aceste deficite influențează conducerea, încetinind reacțiile, afectând acuratețea în sarcinile multitasking și limitând capacitatea de planificare și adaptare. Astfel, persoanele cu boală Parkinson pot avea dificultăți în situații neprevăzute din trafic sau în medii complexe.

Evaluările tradiționale de conducere folosesc sarcini simplificate vizuomotorii și de reacție, cu validitate ecologică scăzută. Avansul tehnologic a deschis calea pentru utilizarea simulatoarelor de conducere ca instrumente capabile să surprindă comportamente mai fine, relevante pentru condusul real.

Despre studiu

Studiul a avut un design transversal și a comparat șapte șoferi diagnosticați cu boala Parkinson cu șapte șoferi sănătoși, potriviți ca vârstă și sex. Toți participanții aveau sub 75 de ani, dețineau permis valid și aveau experiență de conducere regulată. Persoanele cu boală Parkinson îndeplineau criterii suplimentare: tratament stabil de minimum 30 de zile, boală în stadiu ușor–moderat, fără deficite vizuo-perceptive și cogniție globală păstrată.

Fiecare participant a realizat o sesiune unică de 120 de minute, care a inclus:

• o baterie neuropsihologică pentru evaluarea vitezei de procesare, atenției susținute, controlului inhibitor, deciziei și explorării vizuale;
• o serie de experimente într-un simulator de conducere high-fidelity, cu trei ecrane, pedale cu rezistență realistă și volan cu feedback de forță.

Simulările au inclus cinci scenarii distincte, axate pe:

• timp de reacție;
• menținerea benzii;
• precizia virajelor;
• controlul direcției;
• comportamentul de urmărire a unui vehicul.

Fiecare experiment a generat indicatori cuantitativi, precum deviația față de centrul benzii, timpi de reacție și variații de viteză. Analizele statistice au inclus teste t și Wilcoxon, modele ANCOVA pentru separarea componentelor cognitive de cele motorii, modele liniare mixte pentru măsurători repetate și analize de corelație cu severitatea clinică.

Rezultate

Testele cognitive standard detectează diferențe minime

În majoritatea probelor neuropsihologice, participanții cu boală Parkinson au avut rezultate similare cu cei sănătoși. Singura diferență semnificativă a apărut în proba de căutare de simboluri, unde persoanele cu boală Parkinson au prezentat o viteză de procesare mai redusă. Sarcinile de timp de reacție au arătat o diferență modestă într-o singură probă, atribuită procesării perceptive mai lente și vigilenței susținute diminuate.

Simulatorul dezvăluie deficite subtile și relevante pentru condus

Simulările au expus diferențe consistente între cele două grupuri, chiar dacă dimensiunea mică a eșantionului a limitat semnificația statistică:

• timp de reacție mai lent în cel puțin un experiment pentru participanții cu boală Parkinson;
• tendința de a menține viteze diferite față de participanții sănătoși;
• dificultăți marcate în menținerea benzii, cu perioade mai scurte petrecute în interiorul benzii și deviații mai mari față de centru.

Aceste deficite s-au corelat puternic cu:

• durata mai lungă a bolii,
• doza mai mare de levodopa,
• stadiul mai avansat al bolii,
• scorurile mai slabe la sarcinile de reacție, în special în condiții de condus în marșarier.

Simulările au evidențiat o sensibilitate mai mare în detectarea deficitelor vizuospatiale și a atenției sustenute, adesea ratate de testele neuropsihologice clasice.

Implicații pentru evaluarea timpurie a capacității de conducere

Rezultatele arată că persoane cu boală Parkinson, chiar fără demență și cu performanțe cognitive relativ bune, pot experimenta dificultăți de condus cu impact major în situațiile reale. Opțiunile tradiționale de evaluare pot trece cu vederea aceste deficite, deoarece nu surprind provocările integrate ale condusului.

Simulările au fost concepute pentru a reproduce situații care, în practica clinică, sunt considerate dificile pentru persoanele cu boală Parkinson: menținerea benzii, virajele la stânga, manevrele complexe precum mersul în marșarier. Astfel, simulatorul oferă o evaluare mai ecologică și mai aproape de realitatea rutieră.

Deși eșantionul mic și exclusiv masculin limitează generalizarea datelor, iar simulatorul nu poate reproduce complet mediul rutier, studiul demonstrează valoarea utilizării simulatoarelor în evaluarea timpurie a aptitudinilor de conducere la boala Parkinson.

În ansamblu, rezultatele sugerează că simulatoarele imersive, adaptate profilului bolii Parkinson, pot detecta deficite reale înainte ca acestea să devină evidente clinic, oferind un instrument cu potențial important pentru evaluarea siguranței la volan.