Sindromul Pickwick

Sindromul Pickwick reprezinta un complex de simptome care afecteaza in principal persoanele cu obezitate extrema. Denumirea sindromului provine de la numele unui personaj din romanul lui Charles Dickens: „The Pickwick Papers”, care manifesta unele din semnele bolii.

Principala problema de sanatate a acestor pacienti este apneea nocturna, cauzata de cantitatea excesiva de tesut gras care inconjoara muschii pectorali, suprasolicitand inima, plamanii si diaframa, cu limitarea miscarilor respiratorii.

Etiologie

Cauza exacta a sindromului Pickwick nu este cunoscuta. Se presupune ca factorul genetic joaca un rol important in determinismul bolii. Creierul nu reuseste sa controleze corespunzator functia respiratorie si, datorita greutatii excesive care apasa peretele toracic, pacientul nu poate sa respire profund. Datorita acestui fapt, sangele contine o cantitate prea mare de dioxid de carbon si insuficient oxigen. Pacientii resimt adesea oboseala datorita noptilor nedormite, a calitatii proaste a somnului si a hipoxiei cronice (lipsa de oxigen in sange).

Factor principal de risc il reprezinta obezitatea extrema.

Manifestari clinice

Manifestarile clinice ale sindromului Pickwick apar mai ales datorita lipsei de somn si includ:

• Somnolenta excesiva in timpul zilei;
• Episoade de adormire in timpul zilei;
• Risc crescut de accidente si erori la locul de munca;
• Depresie;

Suplimentar pot sa apara simptome care traduc nivelul scazut de oxigen in sange (hipoxia cronica): dispneea si fatigabilitatea dupa cel mai mic efort.

Pe fondul obezitatii apar urmatoarele simptome:

• Coloratia albastru-violacee a buzelor, degetelor si a pielii (cianoza);
• Semne de insuficienta cardiaca dreapta (cor pulmonale): edeme la memebrele inferioare, dispnee, oboseala la efort minim;
• Facies rosu;
• Gat scurt si gros;

Diagnostic

Pentru diagnosticarea sindromului Pickwick se folosesc diverse teste, cum ar fi:

• ecocardiografia (pentru determinarea cardiomegaliei sau a hipertensiunii pulmonare);
• polisomnografia (pentru evaluarea obiectiva a somnolentei din timpul zilei);
• spirometria (pentru aprecierea functiei pulmonare);

Dupa caz, se mai recomanda:

• Rezonanta magnetica nucleara;
• Computertomografia;
• Nazoscopie;

Medicii diferentiaza sindromul Pickwick de apneea nocturna obstructiva dupa nivelul crescut de dioxid de carbon in sange atunci cand persoana este treaza.

Tratament

Tratamentul de baza al sindromului Pickwick se focalizeaza pe scaderea in greutate si pe activitate fizica. Uneori se adminstreaza medroxiprogesteron pentru potentarea rezultatelor.

Optiunile de asistare respiratorie includ:

• Dispozitive neinvazive de ventilatie mecanica (BiPAP: Bi-level Positive Airway Pressure), prin intermediul unei masti care adera la nas sau chiar si la gura (in special in timpul somnului);
• Ventilatie mecanica prin intermediul unei orificiu realizat la nivelul traheei (traheostomie);
• Administrare de oxigen (oxigenoterapie);

Grupurile de suport pot oferi ajutor pacientilor cu sindromul Pickwick si membrilor familiei, ajutandu-i sa se adapteze in mod oportun la schimbarile de stil de viata impuse de tratament, dar si sa gaseasca informatii despre noi tratamente.

Prognostic

Evolutia sindromului Pickwick este reversibila daca este diagnosticat la timp si tratat corespunzator. In lipsa tratamentului, pot sa apara probleme grave de sanatate, de natura cardiaca si vasculara, cu risc de deces.
Complicatiile sindromului Pickwick se coreleaza cu

lipsa de somn:

• Risc crescut de accidente;
• Depresie, agitatie, iritabilitate;
• Disfunctii sexuale;

si cu suprasolicitarea inimii:

• Hipertensiune arteriala;
• Insuficienta cardiaca dreapta (cor pulmonale);

Profilaxie

Aparitia sindromului Pickwick poate fi prevenita prin mentinerea in limite normale a greutatii corporale si practicarea exercitiului fizic in mod regulat. Pentru a preveni apneea nocturna asociata, exista mai multe metode. Daca apneea apare doar in pozitie decubit dorsal (bolnavul doarme pe spate), se recomanda coaserea unei mingi de tenis in pijamalele pacientului pentru a-l impiedica sa adopte aceasta pozitie in timpul somnului. In cazurile severe de apnee nocturna se poate face o tonsilectomie (interventia chirurgicala de indepartare a amigdalelor) sau se poate purta un aparat dentar.