Somnolența diurnă excesivă - profil metabolic

Un studiu amplu publicat în 2025 în revista Nature Communications a identificat noi asocieri între profilul metabolic și somnolența diurnă excesivă (EDS – excessive daytime sleepiness), folosind analize metabolomice și genetice în patru cohorte mari și bine caracterizate, inclusiv HCHS/SOL și UK Biobank. Cercetarea a dezvăluit rolul central al hormonilor steroizi adrenali și al unor metaboliți proveniți din dietă precum acizii grași polinesaturați și tiramina în reglarea stării de veghe și somnolenței, sugerând noi direcții terapeutice și preventive pentru tulburările de somn.

Context

Somnolența diurnă excesivă afectează până la 33% dintre adulții din Statele Unite, fiind asociată cu numeroase probleme de sănătate, inclusiv diabet zaharat de tip 2, hipertensiune arterială, afecțiuni cardiovasculare, tulburări cognitive și psihiatrice, dar și cu creșterea mortalității. De asemenea, EDS are implicații majore pentru sănătatea publică prin creșterea riscului de accidente rutiere și scăderea productivității la locul de muncă.

Etiologia EDS este complexă și incomplet înțeleasă. Deși este adesea asociată cu tulburări de somn precum apneea obstructivă sau narcolepsia, un număr important de pacienți continuă să manifeste somnolență chiar și după tratamentul adecvat al acestor afecțiuni. În acest context, cercetătorii au explorat rolul factorilor genetici și metabolici, susținuți de studii anterioare ce au identificat 42 de loci genetici asociați cu EDS.

Despre studiul actual

Cercetarea a utilizat date din patru cohorte: HCHS/SOL (n=13.820), MESA, UK Biobank și Health2000. Metodologia a inclus:

• Definirea EDS prin scorul Epworth Sleepiness Scale (ESS) ≥11.

• Analize metabolomice nețintite (untargeted) în HCHS/SOL și MESA și NMR-targeted în UK Biobank și Health2000.

• Analize statistice multifactoriale (regresii liniare, GSMR, rețele de interacțiuni metabolice și căi metabolice).

• Analize stratificate pe sex și ajustări pentru comorbidități și calitatea dietei.

Participanți

• HCHS/SOL: 13.820 hispanici/latino-americani, vârsta medie 48 ani.

• Replicare în cohorte multi-etnice (MESA, UK Biobank, Health2000).

Rezultate

1. Steroizi adrenali cu efect protector împotriva somnolenței

Au fost identificate două metabolite steroidiene adrenale:

• Pregnenediol sulfat

• Tetrahydrocortisol glucuronid

Ambele au fost asociate cu somnolență redusă, independent de comorbidități. Acestea sunt implicați în răspunsul inflamator, fiind reglate de ACTH și corelate cu activitatea glandei suprarenale. Analiza GSMR a susținut o posibilă relație cauzală între pregnenediol sulfat și EDS. Acțiunea acestora asupra receptorilor GABA-A, similare cu benzodiazepinele, poate explica efectul sedativ și rolul în menținerea somnului.

2. Acizi grași polinesaturați legați de reducerea EDS

2 acizi grași omega-6 dietari, implicați în metabolismul DHA:

• Dihomo-linoleat (20:2n6)

• Docosadienoat (22:2n6)

au fost asociați cu somnolență redusă, chiar și după ajustarea pentru dietă. Rezultatele au fost replicate în UK Biobank și Health2000, unde acizii grași (omega-3 și 6) au arătat asocieri consistente cu durata somnului, eficiența somnului și ritmul circadian. Sursele alimentare (uleiuri vegetale, pește, semințe) sunt comune în dieta mediteraneană, susținând ipoteza că alimentatia influențează direct somnolența diurnă.

3. Sphingomielinele – posibili biomarkeri ai propensiunii la somn

S-a identificat:

• Sphingomyelin (d18:2/16:0, d18:1/16:1)

asociat cu reducerea EDS și cu propensiune crescută de somn în analiza actigrafică. Alte patru sphingomieline foarte corelate au fost aproape semnificative. Aceste lipide sunt esențiale în biosinteza cortizolului și reglarea genelor steroidogene. Rezultatele au fost replicate în UK Biobank și Health2000, sugerând un posibil rol central în reglarea somnului.

4. Tiramina – posibila legătură cu monoaminele și somnolența

Tyramine O-sulfat, metabolit secundar al tiraminei, a fost asociat cu EDS la bărbați și insuficiență de somn în analiza actigrafică. Sursele includ:

• Alimente fermentate (brânzeturi, vin, bere, cafea)

• Alimente depozitate necorespunzător

Tiramina interacționează cu receptorii TAAR1 și enzimele monoaminoxidază (MAO), influențând nivelurile de dopamină, serotonină, histamină, adrenalină, toate implicate în ritmul somn–veghe. Rețeaua metabolică a arătat corelații puternice între tiramină și melatonină (6-hidroximelatonină), susținând implicarea sa în reglarea circadiană și excitația neuronală.

5. Alți metaboliți asociați cu EDS (analiză specifică sexului masculin)

• 1-Stearoyl-2-arachidonoyl-GPC (18:0/20:4)

• 1-Palmitoyl-2-arachidonoyl-GPC (16:0/20:4n6)

au fost legați de EDS la bărbați. Acești compuși fosfolipidici provin din surse alimentare precum peștele gras, ouăle și produsele lactate și au fost asociați anterior cu tulburări de somn și hipertensiune în apneea obstructivă.

6. Metaboliți neanotați X-11470 și X-11444 – potențiali steroizi glucuronidați

Acești doi metaboliți, asociați cu EDS și corelați cu tiramina, aparțin unui grup genetic (locus SRD5A2) legat de testosteron și calviție la bărbați. Analiza chimică indică o structură apropiată de steroizii androgenici glucuronidați, sugerând un posibil rol sex-specific în reglarea somnolenței.

Concluzii

Acest studiu oferă o caracterizare metabolomică detaliată a somnolenței diurne excesive, identificând:

• Un rol central al hormonilor steroidieni adrenali și receptorilor GABA-A

• Influența directă a metaboliților dietari (acizi grași, tiramină) asupra somnolenței

• Posibile diferențe specifice sexului, mai ales la bărbați

Rezultatele au fost replicate în cohorte mari și independente, confirmând robustețea descoperirilor. Studiul deschide noi perspective pentru intervenții nutriționale, farmacologice și personalizate în tratamentul somnolenței și al tulburărilor de somn, cu accent pe reglarea hormonală, circadiană și metabolică.