Somnul insuficient crește riscul de fibrilație atrială

Un studiu realizat la Kumamoto University, în colaborare cu National Cerebral and Cardiovascular Center, și publicat online în februarie 2026 în Circulation Reports a analizat relația dintre durata somnului și riscul de fibrilație atrială, utilizând monitorizare obiectivă prin electrocardiogramă Holter timp de o săptămână. Cercetarea arată că somnul insuficient este asociat cu un risc crescut de fibrilație atrială, în special la adulții de vârstă mijlocie, în timp ce la vârstnici această asociere nu a fost evidentă.

Context

Fibrilația atrială (FA) reprezintă cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac și este asociată cu un risc crescut de:

• accident vascular cerebral

• insuficiență cardiacă

• mortalitate cardiovasculară

Studii anterioare au sugerat o legătură între durata somnului și FA, însă majoritatea s-au bazat pe auto-raportarea somnului, metodă expusă erorilor de memorie și subiectivității.

Persistau incertitudini privind:

• existența unor diferențe în funcție de vârstă

• forma relației dintre somn și FA (liniară vs. non-liniară)

• impactul somnului excesiv

Despre studiul actual

Design și metodologie

Studiul a fost unul multicentric și a utilizat:

• Electrocardiogramă Holter de 7 zile

• Dispozitiv dotat cu accelerometru integrat

• Estimarea obiectivă a duratei reale a somnului în condiții de viață obișnuită

Durata somnului a fost derivată din datele accelerometrice înregistrate simultan cu monitorizarea ritmului cardiac.

Populația analizată

Au fost incluse două categorii distincte:

• Persoane aflate în jurul vârstei de 50 de ani (vârstă activă profesional)

• Persoane aflate în jurul vârstei de 70 de ani (vârstă de pensionare)

Obiectivul principal a fost evaluarea asocierii dintre durata somnului și prezența fibrilației atriale în funcție de grupul de vârstă.

Rezultate

Analiza populației totale

În populația generală:

• Riscul de FA a scăzut odată cu creșterea duratei somnului

• Relația a fost non-liniară

• Beneficiul somnului mai lung s-a atenuat la durate excesive

• Semnificație statistică: P = 0,03

Aceste date sugerează existența unei relații în formă de curbă, în care:

• Somnul insuficient crește riscul

• Somnul adecvat reduce riscul

• Somnul excesiv nu aduce beneficii suplimentare

Grupul de vârstă 50 de ani

La participanții din grupa de vârstă activă profesional:

• S-a observat o reducere constantă a riscului de FA odată cu creșterea duratei somnului

• Asociere semnificativă statistic: P = 0,02

• Fiecare minut suplimentar de somn a fost asociat cu o reducere măsurabilă a riscului

Această asociere sugerează că:

• Privarea de somn este un factor de risc modificabil pentru FA la adulții de vârstă mijlocie

• Factorii ocupaționali și stresul profesional pot amplifica impactul somnului insuficient

Grupul de vârstă 70 de ani

În rândul participanților în jurul vârstei de 70 de ani:

• Nu s-a identificat o asociere clară între durata somnului și FA

• Prelungirea duratei somnului nu a fost asociată cu reducerea riscului

Acest rezultat poate sugera:

• Influența predominantă a altor factori biologici sau structurali la vârstnici

• Posibile modificări legate de îmbătrânirea miocardică și remodelarea atrială

Interpretare clinică

Datele studiului indică faptul că:

• Somnul insuficient este asociat cu un risc crescut de fibrilație atrială la adulții de vârstă mijlocie

• Relația este mai slabă sau absentă la vârstnici

• Somnul excesiv nu oferă beneficii suplimentare

Implicațiile clinice includ:

• Integrarea duratei somnului în evaluarea riscului cardiovascular

• Consilierea pacienților de vârstă mijlocie privind igiena somnului

• Considerarea somnului ca factor de risc cardiovascular modificabil

Concluzii

Cercetarea furnizează date obiective, obținute prin monitorizare continuă timp de o săptămână, care susțin rolul duratei somnului în sănătatea ritmului cardiac.

Pentru adulții aflați în perioada activă profesional, asigurarea unui somn adecvat poate contribui la reducerea riscului de fibrilație atrială, în timp ce la persoanele vârstnice această relație pare mai puțin evidentă.