Studiul global cartografiază răspândirea bolilor inflamatorii intestinale în Africa, Asia și America Latină

Un amplu studiu publicat în Nature a analizat datele din ultimele decenii privind bolile inflamatorii intestinale (BII), în special boala Crohn și rectocolita ulcero-hemoragică, în scopul de a înțelege dinamica globală a acestor afecțiuni. Studiul a fost realizat prin integrarea a 522 de cercetări populaționale din 82 de regiuni și a dus la definirea a patru etape epidemiologice distincte, cu implicații semnificative pentru politicile de sănătate publică.
Bolile inflamatorii intestinale, deși recunoscute de peste un secol, au fost considerate inițial boli rare și limitate la regiunile occidentale. Odată cu industrializarea și occidentalizarea stilului de viață, aceste boli au devenit din ce în ce mai frecvente. Factorii considerați esențiali în creșterea incidenței includ dieta occidentală, fumatul, igiena crescută și urbanizarea rapidă, care modifică răspunsurile imune la nivelul mucoasei intestinale, mai ales la indivizi cu susceptibilitate genetică.

Despre studiu

Cercetătorii au colectat și analizat date referitoare la incidența (cazuri noi) și prevalența (numărul total de cazuri) BII începând din anii 1920 până în 2024, folosind surse din întreaga lume. Studiul a clasificat regiunile în patru etape epidemiologice:

• Etapa 1 – Emergență: incidență și prevalență scăzute, tipică pentru regiunile cu infrastructură medicală limitată.
• Etapa 2 – Accelerare: creștere rapidă a incidenței, în contextul dezvoltării socio-economice și a diagnosticării îmbunătățite.
• Etapa 3 – Prevalență cumulativă: incidență stabilă sau în scădere ușoară, dar prevalența continuă să crească semnificativ.
• Etapa 4 – Echilibru: stabilizarea prevalenței prin echilibrarea incidenței cu mortalitatea, în special în rândul populațiilor îmbătrânite.

Clasificarea etapelor s-a bazat pe modele de învățare automată, în special pe un algoritm de tip „random forest”, care a identificat corelații semnificative între valorile incidenței și prevalenței și stadiul epidemiologic al fiecărei regiuni. Modelul a avut o acuratețe de peste 95%.

Rezultate

Tendințe geografice și temporale

Datele arată că:

• În America de Nord, Europa și Oceania, incidența BII a crescut rapid după al Doilea Război Mondial, atingând valori maxime în ultimele decenii și intrând în etapa 3.
• În Asia de Est (Japonia, Coreea de Sud), incidența a început să crească semnificativ în anii 1980-2000. Prevalența a depășit 0,1%, indicând apropierea de etapa 3.
• În America Latină și Sud-Estul Asiei, incidența a crescut după anii 2000, dar prevalența rămâne scăzută, sugerând o poziție în etapa 2.
• În regiunile africane și alte zone emergente, datele sunt rare, iar incidența este foarte scăzută, tipică pentru etapa 1.

Date cantitative cheie

• Incidență maximă raportată: 73,7 pentru rectocolita ulcero-hemoragică în Insulele Feroe (2011).
• Prevalență în creștere: În Canada, de la 0,65% în 2014 la estimat 1,05% în 2043. În Danemarca și Scoția, prevalența estimată va depăși 1,5% în 2043.
• Diferențiere tip UC/CD: Raportul UC:CD scade de la 3,24:1 în etapa 1 la 1,54:1 în etapa 3, sugerând o îmbunătățire a diagnosticului bolii Crohn în timp.

Modelare matematică a etapei 4

Pentru regiunile aflate în etapa 3, cum sunt Canada, Danemarca și Scoția, cercetătorii au modelat prevalența utilizând ecuații diferențiale parțiale. Modelele prevăd o încetinire a creșterii prevalenței, semnalând tranziția către etapa 4. Aceasta apare când rata de creștere a prevalenței tinde către 0%, pe măsură ce mortalitatea se apropie de incidență.

Factori determinanți ai tranziției

Tranziția între etape este influențată de:

• Accesul la servicii medicale: colonoscopia este esențială pentru diagnosticarea corectă, mai ales a bolii Crohn.
• Indicele de dezvoltare umană (AHDI): mediana AHDI a crescut de la 0,39 în etapa 1 la 0,70 în etapa 3.
• Urbanizarea și dieta occidentală: factori asociați cu creșterea incidenței BII.

Concluzii

Studiul demonstrează că bolile inflamatorii intestinale nu mai sunt limitate la lumea occidentală și că tranzițiile epidemiologice pot fi anticipate folosind date istorice, indicatori sociali și algoritmi de învățare automată. În acest context:

• Etapele epidemiologice oferă un cadru util pentru planificarea sistemelor de sănătate.
• Prevalența va continua să crească în regiunile industrializate, dar într-un ritm încetinit.
• Prevenția bolii devine un obiectiv realist, prin intervenții asupra microbiomului, dietei sau tratamente preventive, precum în alte boli autoimune.
• Accesul echitabil la tratament este crucial în regiunile în tranziție, mai ales în cele cu populații numeroase și în curs de dezvoltare.

Acest model de analiză a tranziției bolilor cronice inflamatorii oferă o abordare extensibilă și altor afecțiuni care urmează tipare similare în contextul schimbărilor socio-economice globale.