Timpul petrecut în fața ecranelor și activitatea fizică influențează excitabilitatea corticală motorie la adolescenți

Un studiu realizat la University of Eastern Finland, publicat în NeuroImage (octombrie 2025), a investigat relația dintre timpul petrecut în fața ecranelor și activitatea fizică asupra excitabilității și inhibiției corticale motorii la adolescenți. Folosind stimularea magnetică transcraniană (TMS), cercetătorii au explorat modul în care diferite tipuri de activități digitale și fizice influențează echilibrul dintre excitarea și inhibiția neuronală în perioada adolescenței — o etapă critică pentru dezvoltarea neurobiologică a creierului.

Context

Adolescența este o perioadă de intensă remodelare sinaptică, în care echilibrul dintre neurotransmițătorii excitatori (glutamatul) și inhibitori (acidul γ-aminobutiric – GABA) se ajustează semnificativ, în special în cortexul prefrontal și în cortexul motor primar. Aceste procese sunt esențiale pentru dezvoltarea controlului cognitiv, a autoreglării emoționale și a performanței motorii. Dereglările în funcționarea sistemului GABAergic au fost asociate cu tulburări neuropsihiatrice precum depresia, tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate sau tulburările de control al impulsurilor.

În același timp, comportamentele sedentare și expunerea prelungită la ecrane (screen time) au devenit caracteristice generației actuale de adolescenți. Studii anterioare au raportat că timpul excesiv petrecut în fața ecranelor se asociază cu scăderea grosimii corticale, reducerea volumului de substanță cenușie, dar și cu tulburări de atenție, concentrare și dispoziție. În contrast, activitatea fizică regulată, în special cea organizată, a fost corelată cu o structură cerebrală mai sănătoasă, o conectivitate funcțională mai eficientă și performanțe cognitive superioare.

Totuși, până la acest studiu, nu existau date directe privind efectele fiziologice ale timpului de ecran și activității fizice asupra excitabilității și inhibiției corticale măsurate prin TMS la adolescenți – o metodă ce oferă o fereastră unică asupra funcționării circuitelor neuronale excitatorii și inhibitorii.

Despre studiul actual

Cercetarea a inclus 45 de adolescenți finlandezi (20 băieți și 25 fete), cu vârste cuprinse între 16 și 19 ani. Participanții au completat chestionare privind:

• timpul total de ecran (distribuit în folosirea dispozitivelor inteligente, a computerului și vizionarea de televiziune sau videoclipuri);

• nivelul activității fizice, diferențiat în:

  • sport organizat (în cluburi sportive),

  • exercițiu fizic supravegheat (dar non-sportiv),

  • activitate fizică nesupravegheată (efort independent, recreativ).

Toți participanții au fost supuși unei examinări prin stimulare magnetică transcraniană navigată (TMS) pentru a evalua:

• excitabilitatea corticospinală – prin măsurarea pragului motor de repaus (rMT),

• inhibiția intracorticală de lungă durată (LICI),

• durata perioadei silențioase (SPdur) – un indicator al inhibiției corticospinale,

• pragul perioadei silențioase (SPt).

Analizele statistice au fost ajustate pentru sex și vârstă, iar rezultatele au fost analizate și separat pentru fete și băieți, având în vedere diferențele cunoscute între sexe în ceea ce privește comportamentele de activitate fizică și utilizarea dispozitivelor electronice.

Rezultate

Rezultatele studiului au arătat asocieri semnificative, dar divergente între diferitele tipuri de timp de ecran și măsurile TMS ale excitabilității și inhibiției corticale.

Timpul de ecran și excitabilitatea corticală

• Timpul total petrecut în fața ecranelor s-a asociat cu inhibiție corticospinală mai slabă, reflectată prin scurtarea duratei perioadei silențioase (SPdur).

• Timpul petrecut la computer s-a asociat cu:

  • excitație corticală crescută (rMT mai scăzut),

  • inhibiție intracorticală mai puternică (LICI mai mic),

  • **praguri inhibitorii mai reduse (SPt mai mic)*.

• Vizionarea pasivă de televiziune și videoclipuri a fost legată de inhibiție intracorticală și corticospinală mai slabă, adică activitate inhibitorie mai redusă și SPdur mai scurt.

Aceste constatări sugerează o diferențiere clară între tipurile de timp de ecran:

• activ, cum este folosirea computerului pentru sarcini interactive, pare asociat cu stimularea cortexului motor;

• pasiv, cum este vizionarea video, se corelează cu o reducere a inhibiției neuronale și un potențial dezechilibru excitator-inhibitor.

Activitatea fizică și excitabilitatea corticală

• Adolescenții implicați în sport organizat au prezentat excitabilitate corticală motorie mai mare (rMT mai scăzut).

• Cei care au raportat activitate fizică nesupravegheată au avut excitabilitate corticală mai redusă (rMT mai crescut) și praguri inhibitorii mai ridicate (SPt mai mare).

• Activitatea fizică totală s-a asociat cu praguri inhibitorii crescute, ceea ce poate reflecta o eficiență neurală modificată sau o inhibiție de bază mai scăzută.

Aceste rezultate arată că intensitatea și structura activității fizice contează: exercițiul organizat, efectuat sub supraveghere și cu intensitate moderată sau mare, poate stimula sistemele glutamatergice și reduce inhibiția GABAergică, favorizând neuroplasticitatea.

Diferențe între sexe

Analizele separate pe sexe au relevat că:

• Asocierile dintre timpul de ecran și excitabilitatea corticală au fost semnificative numai la fete, nu și la băieți.

• Fetele petreceau mai mult timp pe smartphone, iar băieții mai mult pe computer, ceea ce poate reflecta profiluri comportamentale și cognitive diferite ale expunerii la ecran.

Autorii subliniază că aceste diferențe pot fi legate atât de tipurile de activități digitale preferate (de natură socială versus competitivă), cât și de stadiile diferite de maturare cerebrală între sexe în perioada adolescenței.

Concluzii

Studiul evidențiază faptul că nu toate formele de timp de ecran au același impact asupra creierului adolescentului.

• Activitățile digitale interactive și intelectuale (precum utilizarea computerului) pot fi asociate cu o excitabilitate corticală mai mare și cu o inhibiție intracorticală eficientă.

• În schimb, expunerea pasivă la conținut video este asociată cu slăbirea mecanismelor inhibitorii corticale.

Pe de altă parte, activitatea fizică organizată – mai ales cea cu intensitate crescută – pare să întărească excitabilitatea corticală motorie, în timp ce activitatea fizică nereglementată sau ocazională nu aduce aceleași beneficii neurofiziologice.

Rezultatele subliniază rolul critic al stilului de viață în neurodezvoltarea adolescentului, sugerând că echilibrul între stimularea activă (digitală și fizică) și limitarea expunerii pasive ar putea sprijini dezvoltarea optimă a sistemelor excitatorii și inhibitorii din creier.

Autorii recomandă ca aceste aspecte să fie integrate în strategiile de sănătate publică și educație, subliniind că timpul de ecran trebuie privit nu doar ca durată, ci și ca tip de activitate – activ versus pasiv – având implicații diferite asupra plasticității neuronale și dezvoltării cognitive în adolescență.