Efectele unui compus din bere asupra celulelor cartilaginoase în osteoartrită

Un nou studiu al cercetătorilor de la Spitalul Universitar Santiago din Spania oferă noi perspective referitoare la efectele pe care formononetina, un compus ce se găsește în bere, îl are asupra metabolismului, viabilității și inflamației condrocitelor și la legătura dintre consumul de bere și riscul de dezvoltare a osteoartritei. Conform oamenilor de știință, această afecțiune este tradusă clinic prin îngustarea spațiului din articulații prin degradarea progresivă a cartilajelor, ce determină o îngustare consecutivă a țesuturilor periarticulare.
Autorii explică faptul că aceste modificări patologice duc, ulterior, la înțepenirea articulațiilor și la apariția inflamației și durerii la acest nivel, precum și la o reducere a funcționalității articulare. Mai mult, aceștia evidențiază și faptul că etiologia acestei afecțiuni este incomplet cunoscută, fiind incriminați în apariția ei factori precum vârsta, sexul, profilul genetic, stresul mecanic, procese inflamatorii și afecțiuni de natură metabolică.

În acest context, dieta are un impact major asupra dinamicii locale articulare, berea fiind considerată unul dintre factorii ce agravează osteoartrita prin flavonoizii pe care îi conține în cantități crescute. Cu toate acestea, rolul izoflavonoizilor în procesele de progresie a acestei afecțiuni, în această categorie intrând și compusul asupra căruia a fost axat studiul curent, formononetina, a fost insuficient studiat.

Rezultatele analizei au arătat că nivelele scăzute de formononetină nu afectează procesele de creștere și maturare a cartilajelor, ba chiar au un efect de reducerea a expresiei genelor care mediază inflamația. În schimb, dozele mari de compus duc la stimularea proceselor catabolice, astfel având un impact negativ asupra condrocitelor. În cadrul studiului prezent s-a determinat faptul că dozele cuprinse între 5 și 25 de micromoli de formononetină nu influențează viabilitatea celulelor cartilaginoase, în timp ce lucrări anterioare au raportat un astfel de efect începând cu doze mai mari de 100 de micromoli.

Mai mult, în ciuda faptului că izoflavonoidele acționează similar estrogenului în dinamica proceselor inflamatorii, s-a constat o lipsă a implicării acestor hormoni în acțiunea compușilor asupra condrocitelor, acestea neimplicând nici receptorii specifici AhR, asupra cărora sunt agoniști, aspect observat în urma experimentelor de blocare a receptorilor în cauză. Prin urmare, dozele mici de compus pot reduce inflamația la nivelul cartilajelor, în timp ce dozele mari promovează acest proces.

sursa: News Medical
foto: Natural Box / Shutterstock.com