Tulburările de dispoziție la o vârstă înaintată pot semnala boli neurodegenerative

Un studiu publicat în Alzheimer's & Dementia, realizat de cercetători din Japonia (National Institutes for Quantum Science and Technology, Chiba și National Center of Neurology and Psychiatry, Tokyo), oferă o nouă perspectivă asupra relației dintre tulburările afective apărute la vârste înaintate și neurodegenerare. Utilizând metode avansate de imagistică PET și analize neuropatologice post-mortem, autorii demonstrează că diverse forme de tauopatii – inclusiv cele asociate cu boala Alzheimer, dar și cele non-Alzheimer – sunt frecvent întâlnite la pacienții cu depresie sau tulburare bipolară cu debut după vârsta de 40 de ani.
De-a lungul ultimului deceniu, s-au acumulat dovezi conform cărora tulburările afective ale vârstei târzii (LLMD – late-life mood disorders), precum depresia și tulburarea bipolară, ar putea constitui manifestări prodromale ale demenței neurodegenerative, și nu simple comorbidități sau factori de risc. Tot mai multe studii au sugerat o implicare a proteinelor neurotoxice, în special beta-amiloidului (Aβ) și proteinei tau, în etiopatogeneza acestor tulburări afective. Cu toate acestea, majoritatea cercetărilor anterioare s-au bazat pe tehnici limitate în detectarea diverselor forme de patologie tau, iar implicarea tulburărilor non-Alzheimer (precum PSP, CBD, AGD sau PiD) a fost rar explorată sistematic.

Despre studiu

Obiectivul principal al studiului a fost investigarea prezenței și distribuției patologiilor tau (de tip Alzheimer și non-Alzheimer) la persoane care au dezvoltat depresie sau manie după vârsta de 40 de ani, în absența declinului cognitiv inițial.

Metodologie:

• Participanți: 52 pacienți cu LLMD (25 cu depresie, 27 cu tulburare bipolară) și 47 controale sănătoase, potrivite ca vârstă și sex. S-a utilizat scorul MMSE pentru evaluarea cogniției.
• Imagistică PET: Toți participanții au fost supuși scanărilor PET cu ¹⁸F-florzolotau (pentru tau) și ¹¹C-PiB (pentru beta-amiloid).
• Autopsii: 208 cazuri examinate neuropatologic la moarte, dintre care 21 aveau istoric de tulburări afective debutate după 40 ani.
• Analize statistice: Regresii logistice, comparații voxel-based și corelații între nivelul de tau și simptomele clinice.

Rezultate

Imagistica PET in vivo

Prevalența patologiilor:

• Tau PET pozitiv: 50% dintre pacienții LLMD vs 14,8% dintre controale.
• Aβ PET pozitiv: 28,8% dintre pacienții LLMD vs 2,1% dintre controale.

Distribuția regională:

• În cazurile Aβ pozitive, depunerile de tau s-au suprapus pe tiparele caracteristice bolii Alzheimer (regiuni neocorticale).
• În cazurile Aβ negative, s-au identificat tipare heterogene de acumulare tau, predominant frontale, sugerând tauopatii non-Alzheimer (ex. PSP, AGD, CBD).

Asocieri clinice:

• Nivelurile crescute de tau în cortexul frontal și striatum au fost semnificativ mai mari la pacienții cu simptome psihotice, chiar și în absența Aβ.
• Episoadele depresive sau maniacale active nu au fost asociate semnificativ cu niveluri mai mari de tau sau Aβ.

Rezultate post-mortem

Dintre cele 21 de cazuri cu depresie sau manie apărute târziu:

• 57,1% prezentau tauopatii confirmate (vs 28,2% în grupul fără LLMD).
• Diagnosticele neuropatologice au inclus:
  - Boala Alzheimer (n=3)
  - PSP (n=4)
  - CBD (n=1)
  - AGD (n=2)
  - PART (n=2)
• Alte 9 cazuri au prezentat α-sinucleinopatii, cum ar fi DLB și Parkinson.

Timpul mediu dintre debutul afectiv și apariția simptomelor cognitive sau motorii a fost de \~7 ani, ceea ce susține ideea unei perioade prodromale prelungite în unele tauopatii.

Florozolotau a demonstrat capacitatea de a marca diferite tipuri de agregate tau în secțiuni cerebrale post-mortem, validând utilizarea sa în detectarea tauopatiilor AD și non-AD.

Concluzii

Acest studiu aduce dovezi solide că tulburările afective cu debut tardiv pot reprezenta un stadiu incipient al bolilor neurodegenerative, inclusiv al tauopatiilor non-Alzheimer. Datele din imagistica PET și analizele neuropatologice converg spre următoarele concluzii:

• Există o prevalență ridicată a depunerilor de tau în LLMD, mai ales în cortexul frontal.
• ¹⁸F-florzolotau este un instrument promițător în detectarea in vivo a diverselor tipuri de tauopatii, depășind limitările tracerelor anterioare.
• Identificarea timpurie a acestor pacienți prin biomarkeri PET ar putea permite intervenții terapeutice țintite, în special în contextul dezvoltării terapiilor anti-tau.
• LLMD ar trebui privit nu doar ca o tulburare psihiatrică izolată, ci și ca un posibil sindrom neurodegenerativ incipient.

Implicații viitoare

Studiul subliniază necesitatea unor:

• Studii longitudinale, care să evalueze evoluția clinico-imagistică și neuropatologică a pacienților cu LLMD.
• Programe de screening neuroimagistic, pentru pacienții cu debut afectiv după 40 de ani, în special în prezența simptomelor psihotice sau a istoricului familial de demență.
• Strategii terapeutice personalizate, care să țină cont de substratul neuropatologic individual, în special în contextul dezvoltării terapiilor anti-tau sau anti-Aβ.

Acest studiu redefinește modul în care înțelegem depresia și tulburarea bipolară apărute la vârste înaintate, punând accentul pe relația lor profundă cu procesele neurodegenerative.