Un nivel scăzut de vitamina D poate sabota sănătatea sexuală, scăzând eficiența tratamentelor pentru disfuncția erectilă

În ultimii ani, deficitul de vitamina D a fost asociat cu numeroase probleme de sănătate, nu doar cu cele care implică metabolismul calciului și fosforului. Un domeniu de interes recent este disfuncția erectilă, o tulburare ce afectează un procent considerabil de bărbați, cu impact semnificativ asupra calității vieții și un posibil indicator de sănătate cardiovasculară precară. Diverse studii observaționale au sugerat că bărbații cu niveluri scăzute de vitamina D au o rată mai ridicată de disfuncție erectilă și, în unele cazuri, un răspuns mai slab la medicația uzuală (inhibitori de fosfodiesterază de tip 5, PDE5i). Cu toate acestea, mecanismul prin care deficitul de vitamina D ar putea influența funcția erectilă nu era pe deplin elucidat.
Disfuncția erectilă poate avea mai multe cauze, incluzând factori vasculari, neurologici, hormonali și chiar psihologici. Producția locală de oxid nitric (NO) la nivelul corpurilor cavernoase joacă un rol esențial, întrucât relaxarea musculaturii netede și dilatarea arterelor peniene cresc presiunea intracavernoasă și permit obținerea erecției. Aproximativ 30% dintre pacienți nu răspund la terapia de primă linie cu PDE5i, iar deficitul de vitamina D a fost avansat ca posibil factor asociat acestui insucces terapeutic.

Pe de altă parte, vitamina D este recunoscută pentru rolurile sale extinse în funcția vasculară, metabolism celular și răspunsul imun. Numeroase date epidemiologice indică o prevalență ridicată a deficitului de vitamina D în rândul populației adulte. Studiile anterioare au arătat că nivelurile scăzute de vitamina D la bărbați ar putea fi corelate cu apariția disfuncției sexuale, însă se impunea o cercetare mai riguroasă care să confirme relația cauză-efect și să explice posibilele căi biologice implicate.

Studiul publicat în British Journal of Pharmacology a ridicat următoarele întrebări:

• Există într-adevăr o legătură directă între deficitul de vitamina D și funcția erectilă, observabilă chiar ex vivo în țesutul penian uman?
• Prin ce mecanisme moleculare ar putea vitamina D să influențeze bioactivitatea oxidului nitric și să prevină disfuncția erectilă?

Metodologie

• Au fost analizate specimene de corpuri cavernoase (CC) prelevate de la donatori de organe (cu acordul familiilor), alături de mostre de sânge pentru determinarea nivelurilor de 25-hidroxivitamina D. Răspunsul la stimularea electrică (EFS) a fost folosit drept „test ex vivo” pentru capacitatea de relaxare musculară și, prin urmare, pentru potențialul erectil.  
• În paralel, modele animale (șobolani și șoareci) au fost hrănite cu o dietă fără vitamina D pe o perioadă îndelungată (5 luni), iar ulterior s-a testat presiunea intracavernoasă și relaxarea ex vivo a țesutului penian. De asemenea, au fost folosiți șoareci knockout pentru receptorul vitaminei D (Vdr^−/−) pentru a observa dacă lipsa receptorului duce la efecte similare cu deficitul de vitamină.  
• Au fost investigate măsurători de stres oxidativ (specii de superoxid, reacția la antioxidanți), iar la nivel molecular s-a examinat expresia unei proteine denumite SLPI (secretory leukocyte protease inhibitor), despre care se știa că are rol antiinflamator și antioxidant.

Rezultate

Evidențierea relației deficit vitamina D – disfuncție erectilă

1. Studii pe țesut uman  
Donatorii cu niveluri scăzute de 25-hidroxivitamina D (<20–30 nmoli/L) au prezentat o reducere marcantă a răspunsului de relaxare la stimularea electrică în corpurile cavernoase, comparativ cu cei care aveau valori mai ridicate. De asemenea, arteriile peniene provenite de la donatori cu deficit de vitamina D au prezentat o vasodilatație mai slabă la administrarea acetilcolinei, sugerând un impact vascular semnificativ.

2. Studii pe șobolani cu dietă fără vitamina D  

• Grupurile carențate au dezvoltat niveluri reduse de 25-hidroxivitamina D și au manifestat disfuncție erectilă in vivo, măsurată prin presiunea intracavernoasă scăzută la stimularea nervului cavernos.  
• Răspunsul la sildenafil a fost mult diminuat, indicând o toleranță scăzută la terapia de primă linie cu PDE5i.  
• S-a observat fibroză peniană crescută, caracterizată prin depozite suplimentare de colagen la nivelul țesutului erectil.

3. Șoareci knock-out pentru receptorul vitaminei D (Vdr^−/−)  
Au prezentat o scădere semnificativă a erecției atât in vivo, cât și ex vivo, confirmând ideea că activarea receptorului vitaminei D este esențială pentru menținerea funcției erectile. Ca și la șobolanii cu deficit alimentar de vitamina D, răspunsul la inhibitorii de PDE5 a fost compromis, însă efectul stimulatorilor de guanilat ciclază (independenți de NO endogen) a rămas relativ neschimbat.

Mecanismul implicat: rolul stresului oxidativ și al proteinei SLPI

• Cercetătorii au identificat un exces de superoxid la nivelul țesutului penian (măsurat prin tehnici de chemiluminescență și microscopie), mai ales când a fost stimulată calea NADPH oxidazei.  
• Utilizarea unui antioxidant (PEG-SOD) a restabilit în mare parte răspunsul de relaxare în corpurile cavernoase cu deficit de vitamina D, consolidând ipoteza conform căreia stresul oxidativ scade disponibilitatea oxidului nitric.  
• Analiza transcriptomică (RNA-seq) a evidențiat o scădere a expresiei genei Slpi (care codifică proteina SLPI) la animalele carențate în vitamina D. În mod normal, SLPI contribuie la protecția împotriva inflamației și stresului oxidativ.  
• Inserarea ex vivo de SLPI recombinant în țesut penian a atenuat efectele nocive ale superoxidului, în timp ce „blocarea” genei Slpi a indus o disfuncție erectilă similară, dependentă de radicalii liberi. Astfel, interacțiunea dintre deficitul de vitamina D și scăderea SLPI pare a fi un factor-cheie al disfuncției erectile.

Concluzie

Aceste observații aduc dovezi clare că deficitul de vitamina D duce la disfuncție erectilă printr-un mecanism ce implică exces de superoxid și reducerea expresiei SLPI. În plus, studiile sugerează că bărbații cu valori scăzute de vitamina D pot avea un răspuns clinic mai slab la inhibitorii PDE5, accentuând nevoia de a evalua și corecta hipovitaminoza D la pacienții cu disfuncție erectilă. Totodată, datele deschid posibilitatea ca, prin îmbunătățirea statusului de vitamina D și prin stimularea căilor antioxidante (de pildă, crescând nivelul SLPI), să fie obținute beneficii suplimentare pentru sănătatea sexuală și vasculară. Întrucât studiile de față au evidențiat un fenomen robust la nivel molecular și funcțional, viitoarele cercetări clinice ar putea confirma utilitatea suplimentării cu vitamina D în prevenția și managementul disfuncției erectile, mai ales la pacienții care nu răspund la terapia convențională.