Un nou compus cu 4 ținte hormonale ar putea revoluționa tratamentele anti-obezitate

O echipă de cercetători de la Tufts University a dezvoltat un nou compus cu 4 ținte hormonale pentru controlul greutății, care ar putea depăși eficiența actualelor medicamente precum Ozempic sau Wegovy. Studiul a fost publicat în Journal of the American Chemical Society în iunie 2025 și descrie o strategie moleculară inovatoare ce urmărește să reducă greutatea corporală cu o eficacitate comparabilă cu chirurgia bariatrică, dar fără riscurile și invazivitatea acesteia.

Context

Obezitatea este o problemă de sănătate globală ce afectează peste 650 de milioane de persoane și este asociată cu peste 180 de afecțiuni medicale, inclusiv diabet zaharat de tip 2, boli cardiovasculare, cancer, osteoartrită și boli hepatice. În ultimii ani, medicamentele injectabile bazate pe hormonul GLP-1 (glucagon-like peptide 1), precum semaglutida (Ozempic, Wegovy), au revoluționat tratamentul obezității și diabetului zaharat. Totuși, aceste terapii prezintă limite importante:

• efectele asupra greutății se pierd adesea după oprirea tratamentului;

• induc greață severă, ceea ce determină până la 40% dintre pacienți să renunțe în prima lună;

• pot favoriza pierderea masei osoase și musculare.

Evoluția terapeutică a dus la compuși mai complecși:

• GLP-1 + GIP (tirzepatida, comercializată ca Mounjaro/Zepbound), cu eficacitate sporită și tolerabilitate mai bună;

• GLP-1 + GIP + glucagon (retatrudida), aflat în studii clinice, care poate duce la o scădere de până la 24% din greutatea corporală, depășind rezultatele Ozempic (6–15%).

Chiar și aceste terapii rămân sub standardul atins de chirurgia bariatrică, unde reducerea greutății poate ajunge la 30% și se menține pe termen lung.

Despre studiul actual

Cercetătorii de la Tufts au urmărit identificarea unui al patrulea receptor hormonal care să fie inclus într-o nouă generație de medicamente anti-obezitate. Ei au ales peptidul YY (PYY), un hormon secretat de intestin după mese, care:

• reduce apetitul,

• încetinește golirea gastrică prin mecanisme diferite față de GLP-1 și GIP,

• poate contribui la arderea directă a grăsimilor.

Inovația constă în crearea unei molecule „tetra-funcționale”, capabile să activeze patru receptori diferiți: GLP-1, GIP, glucagon și PYY.

Metodologia a presupus o abordare chimică modulară:

• în loc de o chimeră clasică (unde segmente de hormoni similari structural sunt combinate într-o singură moleculă), cercetătorii au legat două peptide distincte, end-to-end, pentru a obține o singură moleculă cu patru funcționalități.

• compusul rezultat poate acționa simultan pe mecanisme metabolice și anorexigene multiple, crescând șansa unui răspuns mai uniform între pacienți, indiferent de variațiile individuale în expresia receptorilor.

Rezultate și implicații

Studiul arată că această strategie cu patru receptori are potențialul de a atinge:

• eficacitate apropiată de chirurgia bariatrică (scădere ponderală de până la 30%);

• reducerea efectelor secundare precum greața, prin echilibrarea semnalelor hormonale;

• menținerea masei osoase și musculare, o problemă întâlnită cu medicamentele actuale;

• reducerea riscului de recâștig ponderal după întreruperea tratamentului.

Martin Beinborn, coautor al studiului, subliniază că prin atingerea a patru căi hormonale simultan, variabilitatea răspunsului între pacienți ar putea fi „nivelată”, ducând la rezultate mai consistente. În plus, această strategie ar putea întârzia recăpătarea greutății după oprirea tratamentului, așa cum s-a observat deja cu versiunile mai avansate de GLP-1.

Concluzii

Compusul dezvoltat la Tufts reprezintă o nouă generație de medicamente anti-obezitate, cu potențial de a depăși limitările actualelor terapii și de a atinge obiectivul major: scădere ponderală comparabilă cu chirurgia bariatrică, dar prin tratament medicamentos.

Dacă rezultatele preclinice se vor confirma în studii clinice, această abordare ar putea transforma radical tratamentul obezității și al bolilor metabolice asociate.