Un test de sânge poate detecta semnele precoce ale Alzheimer la persoanele cu probleme de memorie

Un studiu recent publicat de cercetători din Germania, realizat pe baza cohortelor longitudinale DELCODE, susține ferm includerea declinului cognitiv subiectiv (Subjective Cognitive Decline – DCS) ca o etapă clinică și moleculară distinctă în cadrul continuumului bolii Alzheimer, conform cadrului conceptual propus de National Institute on Aging – Alzheimer’s Association (NIA-AA). Prin utilizarea biomarkerilor sangvini, autorii au reușit să evidențieze modificări biologice clare în stadiile precoce ale bolii, mult înaintea apariției deficitului cognitiv obiectiv.
Boala Alzheimer evoluează lent, pe parcursul a zeci de ani, de la acumularea asimptomatică de amiloid și tau până la declin cognitiv major. În acest interval pre-demential se află o oportunitate unică pentru intervenții terapeutice care să întârzie sau să prevină instalarea demenței. În acest context, declinul cognitiv subiectiv a fost propus ca etapa 2 în cadrul celor șase stadii clinice definite de NIA-AA în 2018, între stadiul asimptomatic (A+CU) și cel de afectare cognitivă ușoară (MCI).

Totuși, până în prezent, nu existau dovezi moleculare clare care să distingă DCS ca o entitate biologică proprie. Acest studiu vine să umple acest gol, folosind biomarkeri sangvini cheie – tau fosforilat p181 și lanț ușor de neurofilament (NfL) – analizați longitudinal și corelați cu parametri clinici și imagistici.

Despre studiu

Cercetarea s-a bazat pe datele a 457 de participanți cu vârsta ≥60 ani din studiul DELCODE, desfășurat în clinicile de memorie afiliate DZNE în Germania. Subiecții au fost clasificați în funcție de nivelul de amiloid din lichidul cefalorahidian (raport Aβ42/40), în următoarele grupuri:

• A+CU (amiloid pozitiv, fără plângeri cognitive sau afectare)
• A+DCS (amiloid pozitiv, cu plângeri cognitive subiective, dar fără deficit la testare neuropsihologică)
• A+MCI (amiloid pozitiv, cu afectare cognitivă ușoară)

Au fost analizați biomarkeri sangvini prin metode ultrasensibile Simoa: pTau181 (tau fosforilat la treonina 181) – specific pentru boala Alzheimer și NfL – marker nespecific pentru degenerescență axonală. Performanța cognitivă a fost evaluată prin scorul compozit PACC5, iar atrofia hipocampică prin IRM de înaltă rezoluție.

Rezultate

Traiectorii distincte ale pTau181 în A+DCS

Nivelurile de pTau181 au fost semnificativ mai mari în A+DCS comparativ cu A+CU (1,7 vs. 1,3 pg/mL; p=0,009) și A-DCS (1,1 pg/mL; p<0,001). Creșterea anuală a pTau181 a fost mai rapidă în A+DCS (0,15 pg/mL/an) comparativ cu A+CU (0,06 pg/mL/an) și A-DCS (0,05 pg/mL/an). Această traiectorie a fost similară cu cea din A+MCI, sugerând o progresie moleculară timpurie a bolii Alzheimer deja din stadiul DCS.

NfL susține degenerescența incipientă în A+DCS

Nivelurile de NfL au fost crescute în A+DCS comparativ cu A-DCS (17,7 vs. 14,3 pg/mL; p=0,022) și au arătat o tendință de creștere față de A+CU (13,7 pg/mL; p=0,276). Deși NfL nu a arătat o creștere accelerată în timp în A+DCS, nivelurile sale crescute susțin inițierea proceselor degenerative axonale în această etapă.

pTau181 anticipează declinul cognitiv viitor în A+DCS

Subiecții cu A+DCS au prezentat o scădere anuală semnificativă a scorului PACC5 (−0,06 unități/an), comparativ cu A-DCS (+0,01) și A+CU (+0,04). Nivelurile crescute de pTau181 la momentul inițial au prezis declin cognitiv ulterior doar în A+DCS, dar nu și în A+CU. Această asociere a fost menținută și amplificată în A+MCI, întărind ideea că pTau181 este un biomarker predictiv pentru progresia bolii.

pTau181 prezice tranziția clinică spre MCI

• În medie, 21,8% dintre participanții cu DCS au progresat către MCI în 3 ani.
• Rata de conversie a fost semnificativ mai mare în A+DCS față de A-DCS (29,5% vs. 16,9%, HR=1,9; p=0,039).
• Persoanele din A+DCS cu niveluri ridicate de pTau181 au avut un risc de conversie de aproape 3 ori mai mare (HR=2,9; p=0,049).
• Același biomarker a prezis și tranziția de la A+MCI către demență (HR=2,5; p=0,030).

Implicații clinice și de cercetare

• pTau181 în sânge poate funcționa ca biomarker de stratificare, permițând identificarea subiecților DCS cu risc crescut de progresie – ideal pentru includere în studii clinice de prevenție.
• Biomarkerii sangvini, fiind minim invazivi și ușor de repetat, oferă un avantaj major față de investigațiile imagistice sau din LCR.
• Studiul confirmă rolul esențial al DCS ca stadiu 2 distinct în cadrul bolii Alzheimer, atât din punct de vedere molecular cât și clinic.

Concluzie

Această cercetare consolidează ideea că declinul cognitiv subiectiv, în prezența patologiei amiloide (A+DCS), reprezintă o etapă pre-dementială clar identificabilă și diferențiabilă în progresia bolii Alzheimer. Nivelurile sangvine de pTau181 pot anticipa declinul cognitiv și progresia clinică, deschizând calea pentru intervenții precoce și pentru stratificarea precisă a pacienților în studiile cu terapii modificatoare de boală. Aceste rezultate susțin integrarea biomarkerilor sangvini în cadrul conceptual NIA-AA și pun bazele unor strategii personalizate de prevenție în Alzheimer.