Utilizarea medicamentelor GLP-1 și GLP-1/GIP pentru scădere în greutate în Marea Britanie: prevalență, interes și implicații pentru sănătatea publică

Un studiu realizat în Marea Britanie și publicat în BMC Medicine a analizat prevalența utilizării medicamentelor de tip GLP-1 și GLP-1/GIP pentru scăderea în greutate, precum și interesul populației pentru aceste tratamente. Cercetarea arată că utilizarea acestor terapii este în creștere și că interesul public depășește deja capacitatea estimată de furnizare a sistemului de sănătate, în contextul unei epidemii de obezitate și al presiunilor asupra National Health Service (NHS).

• 4,5% dintre adulți au folosit în ultimul an un medicament GLP-1 sau GLP-1/GIP, iar 2,9% l-au folosit pentru scădere în greutate.
• Aproximativ 1,6 milioane de adulți au utilizat aceste medicamente pentru controlul greutății, dintre care 910.000 exclusiv în acest scop.
• Femeile, persoanele de vârstă mijlocie și cele cu dificultăți psihologice prezintă cea mai mare probabilitate de uz și interes.
• Interesul crescut pentru tratamente depășește capacitatea de furnizare planificată de NHS, sugerând o cerere nesatisfăcută.
• Utilizarea off-label și accesarea medicamentelor în afara NHS reprezintă o provocare pentru monitorizarea și siguranța tratamentelor.

Obezitatea reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în Marea Britanie, crescând riscul de boli cronice și contribuind la presiuni financiare și operaționale asupra NHS. Apariția medicamentelor agoniste GLP-1 și GLP-1/GIP a schimbat radical peisajul terapeutic, oferind alternative farmacologice extrem de eficiente pentru reducerea greutății, inițial dezvoltate pentru diabetul de tip 2. Aceste medicamente aduc beneficii cardiometabolice și pot reduce comportamentele adictive, însă utilizarea lor pe termen lung ridică încă semne de întrebare privind siguranța.

Reglementările privind accesul la aceste tratamente sunt stricte, iar diferențele dintre criteriile de licențiere și recomandările clinice ale NICE creează un spațiu complex între eligibilitate, cerere și disponibilitate. În paralel, interesul public crește rapid, impulsionat de efectele notabile asupra greutății și de expunerea mediatică intensă.

Despre studiu

Studiul a utilizat date colectate între ianuarie și martie 2025 prin Smoking and Alcohol Toolkit Study, un sondaj lunar reprezentativ la nivel național, aplicat prin interviuri telefonice. Au fost analizate răspunsurile a 5.260 de participanți (rata de consimțământ: 89,3%), cu ajustări statistice pentru reprezentativitate și imputarea datelor lipsă.

Evaluarea utilizării medicamentelor s-a realizat printr-un set de întrebări privind administrarea de medicamente pentru controlul glicemiei, reducerea riscului cardiovascular sau scădere în greutate, urmată de identificarea produsului utilizat (Ozempic, Wegovy, Saxenda, Mounjaro, Rybelsus sau altele). Interesul pentru tratamente a fost evaluat la cei care nu au folosit un medicament pentru scădere în greutate în ultimul an.

Pe lângă variabilele demografice, studiul a inclus indicatori sociali și psihologici precum situația financiară, statutul ocupațional, distresul psihologic (K6), consumul de alcool (AUDIT-C), statutul de fumător și istoricul de tulburări alimentare.

Rezultate

Prevalența utilizării

• 4,5% dintre adulți au folosit un medicament GLP-1 sau GLP-1/GIP în ultimul an.
• 2,9% l-au folosit pentru scădere în greutate, ceea ce corespunde la 1,6 milioane de persoane.
• 1,7% au utilizat aceste tratamente exclusiv pentru scădere în greutate (aproximativ 910.000 de adulți).

Cel mai utilizat medicament a fost Mounjaro (tirzepatida), raportat de 2,3% dintre respondenți, urmat de Ozempic, Wegovy, Rybelsus și Saxenda. Mounjaro a fost de trei ori mai frecvent utilizat pentru scădere în greutate decât următorul medicament din clasament.

Majoritatea celor care folosesc GLP-1 sau GLP-1/GIP pentru controlul greutății utilizează produse autorizate în Marea Britanie—85% dintre utilizatori, respectiv 91% dintre cei care le folosesc exclusiv pentru greutate.

Diferențe între subgrupuri

• Utilizarea este de peste două ori mai frecventă la femei decât la bărbați.
• Prevalența urmează o curbă în formă de U inversat, fiind maximă la persoanele de vârstă mijlocie.
• Persoanele cu distres psihologic moderat sau sever prezintă o probabilitate mai mare de utilizare.
• Există indicii de prevalență crescută la persoanele cu istoric de tulburări alimentare.
• Nu există diferențe semnificative globale în funcție de etnie, statut socioeconomic sau consum de alcool.

Interesul populației pentru utilizarea viitoare

Dintre cei care nu au folosit medicamente pentru scădere în greutate în ultimul an, 6,5% declară că ar lua în considerare administrarea lor în următoarele 12 luni—aproximativ 3,3 milioane de adulți.

• Interesul este mai mare la femei (8,9% vs. 5,1% la bărbați).
• Persoanele cu dificultăți financiare manifestează interes dublu față de cele aflate în confort financiar.
• Persoanele cu dizabilități pe termen lung prezintă o rată de interes de 13,4%.
• Interesul este crescut în rândul celor cu distres psihologic sau istoric de tulburări alimentare.

Concluzii

Studiul arată că utilizarea medicamentelor GLP-1 și GLP-1/GIP pentru scăderea în greutate este deja extinsă în populația adultă din Marea Britanie, iar interesul pentru aceste tratamente este și mai ridicat. Considerând planul NHS de a oferi medicamente unui grup mult mai restrâns de persoane, există un decalaj semnificativ între cerere și capacitatea sistemului de a furniza tratamentul.

Creșterea utilizării în afara canalelor medicale tradiționale implică riscuri în contextul efectelor adverse, al utilizării off-label și al accesului fără supraveghere medicală. În același timp, tendințele evidențiază și riscul accentuării inegalităților de sănătate: persoanele mai afectate de obezitate și de dificultăți socioeconomice prezintă interes crescut, dar accesul rămâne condiționat de resurse financiare.

Pentru a menține siguranța pacienților și sustenabilitatea bugetară, este necesar un sistem de monitorizare continuă la nivel populațional, alături de politici sanitare care să asigure acces echitabil și utilizare adecvată a acestor medicamente.