Vârsta scăzută a donatorului îmbunătățește semnificativ supraviețuirea după transplantul alogenic de celule stem

Un studiu realizat la DKMS și publicat în revista Leukemia la data de octombrie 2025 a analizat, pe o perioadă neprecizată în comunicarea publică, relația dintre vârsta donatorului și supraviețuirea după transplantul alogenic de celule stem la pacienți cu malignități mieloide cu vârsta de peste 50 de ani.

Context

Transplantul alogenic de celule stem reprezintă o intervenție terapeutică de referință în tratamentul malignităților hematologice, în special al bolilor mieloide. Tradițional, donatorul ideal este considerat fratele sau sora perfect compatibilă din punct de vedere imunologic, datorită riscului scăzut de mortalitate non-relațională și al incidenței reduse a reacției grefă-contra-gazdă.

În ultimul deceniu, însă, rafinarea tehnicilor de tipare HLA, optimizarea tratamentelor de condiționare și introducerea unor esquema moderne de profilaxie pentru reacția grefă-contra-gazdă au permis extinderea utilizării donatorilor neînrudiți compatibili, a donatorilor neînrudiți cu mici nepotriviri HLA, precum și a donatorilor haploidentici. În paralel, mai multe studii de amploare au început să investigheze atribute non-HLA ale donatorului, precum sexul biologic, grupa de sânge și vârsta, sugerând că vârsta donatorului ar putea avea un impact semnificativ asupra rezultatelor post-transplant.

Un studiu precedent pe peste 10.000 de pacienți a arătat că, din acești factori, doar vârsta donatorului se corela semnificativ cu supraviețuirea: rata de supraviețuire la doi ani scădea cu aproximativ trei procente pentru fiecare zece ani suplimentari de vârstă a donatorului.

Despre studiul actual

Cercetarea publicată de Schetelig și colaboratorii în Leukemia în octombrie 2025 este un studiu retrospectiv de registru care a analizat 3.460 de pacienți de 50 de ani sau mai mult cu următoarele afecțiuni hematologice:

• leucemie mieloidă acută

• sindrom mielodisplazic

• neoplazii mieloproliferative

• forme combinate MDS/MPN

Toți pacienții au primit primul transplant alogenic de celule stem. Donatorii incluși au fost împărțiți în două grupuri distincte:

• 1.235 donatori frați/surori (MSD), cu vârsta de 50 de ani sau mai mult

• 2.225 donatori neînrudiți compatibili (MUD), cu vârsta între 18 și 35 de ani

Analiza multivariațiilor a comparat riscurile asociate fiecărui tip de donator. După ajustarea pentru variabile clinice relevante, pacienții care au primit celule stem de la donatori tineri neînrudiți au prezentat:

• o reducere cu 14% a riscului de evenimente (event-free survival), p = 0.003

• o reducere cu 18% a riscului de deces (overall survival), p < 0.001

• o reducere cu 16% a riscului de recidivă, p = 0.018

Autorii subliniază că cu cât diferența de vârstă între donatori este mai mare, cu atât impactul asupra supraviețuirii este mai pronunțat.

În afara vârstei donatorului, studiul a evaluat și influența sexului și a statusului serologic pentru citomegalovirus. O combinație considerată avantajoasă era caracterizată prin:

• concordanță a statusului CMV între donator și pacient

• absența combinației donatoare femeie – pacient bărbat

În situațiile în care aceste condiții erau favorabile, pacienții cu donatori tineri neînrudiți prezentau rezultate net superioare celor transplantați de la frați sau surori de vârstă mai avansată. Chiar și în situații nefavorabile din punct de vedere al sexului sau CMV, donatorii tineri neînrudiți nu prezentau dezavantaje față de donatorii înrudiți vârstnici.

Rezultate

Rezultatele esențiale ale studiului Schetelig et al. pot fi sintetizate astfel:

• Donatorii tineri neînrudiți (18–35 ani) oferă un avantaj de supraviețuire semnificativ pentru pacienții de peste 50 de ani cu malignități mieloide, depășind chiar donatorii frați perfect compatibili, dar mai vârstnici.

• Beneficiul se menține indiferent de anumite combinații sexuale sau de status CMV, cu excepția cazurilor în care combinațiile sunt favorabile, situație în care avantajul devine și mai evident.

• Diferența de vârstă este un determinant major: un donator tânăr poate compensa absența relației de rudenie.

• Rezultatele studiului indică faptul că practica clinică ar trebui reevaluată, întrucât frații înrudiți sunt adesea preferați în mod automat ca primă opțiune.

Autorii sugerează că mecanismele posibile ale acestui avantaj ar putea include:

• fitness-ul biologic superior al celulelor stem provenite de la donatori tineri

• transferul unui sistem imun tânăr și mai eficient

Acestea rămân, însă, subiecte de studiu în cercetări viitoare.

Rezultate suplimentare: Studiul HAMLET

În cadrul Congresului DGHO, prof. Schetelig a prezentat și date preliminare din studiul HAMLET, axat pe pacienți cu:

• leucemie mieloidă acută

• sindrom mielodisplazic

• leucemie limfoblastică acută

care nu dispun de donatori perfect compatibili (nici înrudiți, nici neînrudiți).

Acest studiu prospectiv a comparat:

• donatori haploidentici

• donatori neînrudiți cu o nepotrivire de 1/10 (MMUD)

Concluziile arată:

• nu există diferențe semnificative în rezultate între haplodonatori și MMUD

• efectul vârstei donatorului se menține chiar și pentru donatorii incomplet compatibili

• pacienții cu donatori tineri au demonstrat o rată a supraviețuirii la doi ani superioară

Aceste date întăresc ideea că vârsta donatorului este un factor universal important, indiferent de gradul de compatibilitate HLA.

Concluzii

În practica actuală, alegerea donatorului este puternic influențată de disponibilitatea rapidă și de gradul de rudenie. Totuși, studiul Schetelig subliniază că vârsta donatorului ar trebui să aibă un rol central în luarea deciziei, deoarece donatorii tineri neînrudiți pot oferi un avantaj de supraviețuire semnificativ.

Autorii consideră că este esențială continuarea cercetărilor pentru a înțelege mecanismele biologice care fac ca donatorii tineri să fie mai eficienți, având implicații importante pentru optimizarea strategiilor de transplant.