Artrita reumatoida

Autor: ROmedic

Artrita reumatoida
Artrita reumatoida (sau poliartrita reumatoida) este una din cele peste 100 de forme ale afectiunilor articulare inflamatorii cronice reunite sub denumirea de artrita.

Artrita reumatoida este una dintre cele mai invalidante forme ale artritei, deoarece provoaca dureri ale articulatiilor si duce in cele din urma la deformarea acestora. Astfel, chiar si cele mai simple activitati - deschiderea unui recipient sau mersul pe jos - pot deveni foarte dificile.

Forma pediatrica este artrita reumatoida juvenila (ARJ), caracterizata prin debutul la copiii sub 16 ani si include mai multe categorii.

Spre deosebire de osteoartrita, care este rezultatul uzurii articulatiilor, artrita reumatoida este o afectiune inflamatorie. Nu se cunoaste cu exactitate cauza care duce la artrita reumatoida, dar boala este inclusa in categoria bolilor autoimune (sistemul imunitar al organismului produce anticorpi impotriva propriilor tesuturi).

Articulatia atinsa de inflamatie sufera mai multe modificari. Debutul consta in inflamatia cronica a sinoviei (membrana care captuseste interiorul articulatiilor). Apoi, inflamatia afecteaza alte structuri articulare: cartilajul, capsula, tendoanele, ligamentele, muschii si oasele, determinand eroziuni ale osului si afectand functia articulatiei.

Articulatiile periferice (metacarpofalangiene, de exemplu) sunt inflamate in mod simetric, rezultatul fiind distrugerea progresiva a structurilor articulare, insotite de obicei de simptome sistemice.

Diagnosticul se bazeaza pe criterii clinice, de laborator si radiologice. Tratamentul consta in administrarea de medicamente, masuri fizice si uneori interventii chirugicale. Tratamentul medicamentos combina antiinflamatoarele nesteroidiene, ce reduc simptomele si medicamentele antireumatice, ce incetinesc evolutia bolii.

Artrita reumatoida (AR) afecteaza 0,5% - 1% din populatie, fiind de 2-3 ori mai frecventa la femei decat la barbati. Desi artrita reumatoida poate surveni la orice varsta, primele simptome se manifesta in general intre 40 si 60 ani.

Nu exista un tratament care sa vindece artrita reumatoida, dar cu ajutorul unui tratament adecvat, a unor masuri de protejare a articulatiilor si a modificarii stilului de viata, bolnavii pot duce o viata lunga si activa.

Semne si simptome

Pentru milioanele de persoane care sufera de una din cele peste 100 forme de artrita, durerea si limitarea activitatii fizice fac parte din realitatea cotidiana.
Debutul artritei reumatoide este in general insidios, constand in simptome sistemice si evoluand progresiv spre simptome articulare. In unele cazuri, simptomele se pot manifesta simultan.

Simptomele sistemice:

  • oboseala, redoare si dureri generalizate
  • transformarea progresiva a durerii intr-o jena permanenta
  • inapetenta si pierderea in greutate
  • stare de slabiciune generala
  • febra usoara si transpiratie in perioadele de criza
  • perturbarea somnului
  • uscarea ochilor si gurii (sindromul Gougerot-Sjogren)
  • depresie cauzata de durere, cronicitatea bolii sau de calitatea vietii

Simptomele articulare cuprind durerea si redoarea articulara matinala, ce persista cel putin o ora. Aceasta redoare poate surveni si in alte momente ale zilei, in special dupa o perioada prelungita de inactivitate. Articulatiile afectate pot deveni dureroase, cu eritem (roseata), caldura, inflamatie si limitarea miscarilor.

Unul dintre simptomele caracteristice ale poliartritei reumatoide este aparitia durerii la nivelul articulatiilor afectate, atunci cand pacientul efectueaza o miscare. Durerile articulare sunt in general nocturne, accentuate la trezire si afecteaza articulatiile simetrice (de ambele parti).

Toate articulatiile pot fi afectate de poliartrita reumatoida, desi cel mai frecvent sunt afectate articulatiile mainii (interfalangiene proximale si metacarpofalangiene). Puseele inflamatorii survin din ce in ce mai frecvent, atingand alte articulatii (genunchi, coate, umeri, etc.) si limitand miscarea. Scheletul axial este rareori implicat, cu exceptia vertebrelor cervicale. Ingrosarea sinoviei poate fi remarcata.

Deformarile caracteristice artritei reumatoide sunt „gatul de lebada” si deformarea in butoniera.

Nodulii subcutanati reumatoizi nu sunt de obicei un semn precoce, dar se dezvolta in cele din urma la 30% dintre pacienti, in general la regiunile situate in jurul articulatiilor, la nivelul suprafetelor de extensie si a zonelor supuse presiunii (de exemplu, suprafata de extensie a antebratului).

Cel mai adesea, nodulii reumatoizi nu sunt durerosi, dar se pot infecta sau rupe in urma unui traumatism. Nodulii reumatoizi apar la pacientii cu factori reumatoid circulant.

Cauze si factori de risc

In ciuda cercetarilor in domeniu, cauzele care provoaca artrita reumatoida nu sunt bine cunoscute si numerosi factori pot fi implicati:
  • de mediu (in special fumatul),
  • genetici (gena HLA DR 4),
  • hormonali (variatiile hormonale),
  • biologici (o infectie),
  • metabolici,
  • nutritionali,
  • geografici,
  • ocupationali.
Toti acesti factori influenteaza manifestarile bolii, dar nu si frecventa ei.

Poliartrita reumatoida este considerata drept o boala autoimuna, deoarece sistemul imunitar al organismului produce anticorpi ce isi ataca propriile articulatii.

A fost sugerata si o etiologie infectioasa: unii specialisti sunt de parere ca artrita reumatoida survine in urma patrunderii in organism a unui agent infectios la indivizii cu predispozitie genetica pentru AR.  Conform acestora, microbii responsabili pentru declansarea artritei reumatoide sunt micoplasma, virusul Epstein-Barre, parvovirus, citomegalovirus sau virusul rubeolei.

O alta explicatie este aparitia unei inflamatii ca urmare a patrunderii agentului infectios in interiorul articulatiilor, in special in membrana sinoviala. Aceasta declanseaza un raspuns imunitar – sistemul imunitar actioneaza impotriva agentilor infectiosi, ceea ce antreneaza o alterare a anatomiei articulatiei.

Factori de risc

  • sexul feminin – incidenta artritei reumatoide este de 2-3 ori mai mare la femei decat la barbati
  • antecedentele familiale – cca 10% din pacientii cu poliartrita reumatoida au cel putin o ruda de gradul intai afectat de aceasta boala
  • factori genetici: gena HLA DR 4  - particularitatile acestei gene au fost asociate cu o predispozitie pentru poliartrita reumatoida. Alte gene pot avea un rol protector impotriva genei; sunt efectuate studii pentru identificarea acestora
  • factori hormonali – sarcina
  • tabagismul – fumatul pe o perioada lunga de timp creste riscurile de a suferi de artrita reumatoida, cu simptome mai grave decat cele obisnuite
  • obezitatea – creste usor riscul de artrita reumatoida. In plus, dupa instalarea bolii, obezitatea este un factor agravant.

Evolutie si complicatii

In majoritatea cazurilor, boala se instaleaza insidios, progresiv, in interval de cateva saptamani sau luni. Totusi, se intampla ca simptomele sa survina brusc sau sa se instaleze sub forma unor „pusee” (de cateva zile sau saptamani), intercalate cu perioade de remisie ce pot varia de la cateva saptamani la cativa ani.

La cca 25% dintre pacientii cu poliartrita reumatoida ce dateaza de cel putin trei luni, boala dispare de la sine in mod definitiv, sau cel putin, pentru o perioada foarte lunga de timp. Motivele acestei remisii nu sunt intotdeauna cunoscute. Uneori, o infectie virala sau administrarea unor medicamente pot provoca un singur puseu de artrita.

Inca de la debutul bolii, prezenta anumitor anticorpi in sange (precum factorul reumatoid) arata ca artrita reumatoida s-a instalat in mod cronic.

Atunci cand nu este tratata corect, boala poate antrena pierderea mobilitatii articulare. Astfel, miscari simple, precum rasucirea unui maner sau apucarea unui obiect devin dificile. In cazurile severe, boala devine invalidanta, iar pacientul este imobilizat in scaunul cu rotile.

Deformarile articulare apar deseori in timp (degetele in „gat de lebada”sau in „ciocan”).

Artrita reumatoida reduce speranta de viata cu 3 – 10 ani, deoarece inflamatia cronica creste riscul de tulburari cardiovasculare si infectii. Alte cauze de deces sunt hemoragiile gastrointestinale si medicamentele.

Cel putin 10% dintre pacienti prezinta un handicap sever, in ciuda tratamentului. Femeile au un diagnostic mai prost, la fel si pacientii cu noduli subcutanati, varsta inaintata la debutul bolii, inflamatia a peste 20 articulatii, nivel ridicat de factor reumatoid si cei care continua sa fumeze.

Diagnostic

Diagnosticul precoce poate limita distructia articulara.

Artrita reumatoida este suspectata la pacientii cu inflamatii ce afecteaza articulatii multiple, in mod simetric.

Diagnosticul este stabilit prin intrunirea a cel putin 4 din cele 7 criterii stabilite de Asociatia Americana de Reumatism. Aceste criterii sunt:
  • redoare articulara matinala ce dureaza cel putin 1 ora pentru a se ameliora
  • artrita pe minim 3 zone articulare simultan
  • artrita articulatiilor mainii, in special a articulatiilor interfalangiene proximale sau metacarpofalangiene
  • afectarea bilaterala a zonelor articulare (de exemplu, ambele articulatii metacarpofalangiene)
  • factor reumatoid (FR) pozitiv
  • noduli reumatoizi subcutanati
  • modificari radiologice caracteristice pentru artrita reumatoida – eroziuni si decalcificari osoase

Analizele de laborator arata:
  • VSH (viteza de sedimentare a hematiilor) crescut
  • nivel crescut de CRP (proteina C reactiva) – semn de inflamatie
  • cresterea numarului de plachete sangvine
  • reactie Waaler- Rose pozitiva – indica prezenta factorului reumatoid
  • anticorpii antinucleari sunt prezenti in 10 -30% din cazuri
  • anticorpi antikeratina

Radiografia pune in evidenta inflamatia tesuturilor moi in primele luni ale bolii. Mai tarziu, pot fi decelate ingustarea cartilajului articular si eroziunile marginale. Eroziunile apar deseori in primul an. Inflamatia articulara si eroziunile pot fi detectate mai devreme cu ajutorul RMN-ului.

Dupa diagnosticul de poliatrita reumatoida, sunt necesare teste suplimentare pentru detectarea complicatiilor si a altor anomalii.

Tratament

Poliartrita reumatoida este o boala cronica, deseori invalidanta atunci cand nu este tratata adecvat. Un diagnostic precoce, urmat de un tratament intens cu medicamente antireumatice si uneori cu agenti modificatori ai raspunsului biologic pot creste sansele de succes.

Reducerea simptomelor cu ajutorul medicamentelor si in unele cazuri, a medicinei neconventionale, este utila, in special la inceputul tratamentului si in perioadele de recidiva. Totusi, acestea nu modifica evolutia bolii – nu previn leziunile articulare sau invaliditatea.

Numeroase progrese au fost inregistrate in ultimii 25 ani in controlarea artritei reumatoide. Cercetarile au aratat ca un tratament precoce cu medicamente antireumatice in cursul primelor 6 luni de boala creste sansele de a obtine o remisie pe termen lung. Prin urmare, antireumaticele constituie tratamentul de electie pentru AR.

Obiectivele tratamentului sunt reducerea simptomelor, inducerea si mentinerea unei remisii de durata, restaurarea si mentinerea unei bune functionari a articulatiilor, prevenirea invaliditatii si a complicatiilor bolii.

Remisia consta in absenta simptomelor de inflamatie (redoarea matinala si durerile), absenta semnelor de inflamatie la examenul fizic si in analiza sangelui, oprirea evolutiei leziunilor articulare, decelabile la radiografie.

Tratamentul simptomatic

Tratamentul simptomatic consta in administrarea de antiinflamatoare ce reduc durerea si redoarea articulara, dar nu opresc evolutia bolii si nu previn aparitia eventualelor deformari articulare. Antiinflamatoarele sunt utilizate in special la debutul bolii, apoi in mod intermitent.

Antiinflamatoarele nesteroidiene clasice – ibuprofen (Advil, Motrin), naproxen si alte antiinflamatoare sunt prescrise pentru reducerea simptomelor. Aspirina (acid acetilsalicilic) este rareori indicata, deoarece este mai putin tolerata de sistemul digestiv.
Efecte adverse – utilizarea prelungita de antiinflamatoare nesteroidiene clasice poate antrena efecte secundare gastrointestinale (arsuri, ulcere, hemoragii digestive), precum si alte efecte adverse (hipertensiune sau insuficienta renala). Prin urmare, acestea sunt utilizate pentru o perioada scurta de timp, in caz de necesitate.

Antiinflamatoarele nesteroidiene inhibitoare selective de COX-2  (sau coxib) – celecoxib (Celebrex), etoricoxib, parecoxib, valdecoxib, rofecoxib. Noua generatie de antiinflamatoare, din clasa inhibitorilor selectivi de ciclooxigenaza-2 (COX-2) actioneaza prin inhibarea enzimei Cox-2, implicata in procesul inflamator.
Aceasta clasa de medicamente are aceleasi efecte ca si antiinflamatoarele clasice, dar prezinta avantajul de a fi mai bine tolerate de sistemul digestiv. Utilizarea coxibilor este rezervata pacientilor cu risc crescut de complicatii gastrointestinale si risc scazut de boli cardiovasculare.
Aceste medicamente nu elimina riscul simptomelor gastrointestinale si trebuie luate cu moderatie, la fel ca in cazul antiinflamatoarelor clasice.

Corticosteroizii – cortizon, prednison – sunt medicamente eficiente in diminuarea inflamatiei si reducerea durerilor si a redorii articulare. Actiunea lor este rapida, dar de scurta durata. Corticosteroizii pot de asemenea incetini evolutia artritei reumatoide si pot fi luate sub forma de comprimate, sau injectate direct in articulatii. Pentru a evita efectele adverse, va fi prescrisa cea mai mica doza eficienta, pentru o perioada scurta de timp.
Efecte adverse – pe termen lung, corticosteroizii produc efecte adverse importante, in functie de doza luata – osteoporoza, fracturi, hipertensiune arteriala si infectii.
Acetaminofen sau derivatii morfinici – sunt uneori utilizati pentru reducerea durerilor intense

Medicamentele antireumatice

Medicamentele antireumatice actioneaza direct asupra bolii – asupra celulelor imunitare care ataca articulatiile – prevenind sau incetinind leziunile articulare. Aceste medicamente sunt mai benefice daca sunt luate inca de la debutul bolii si pot fi asociate cu antiinflamatoarele sau corticosteroizii. Efectul lor se face simtit dupa cateva saptamani sau chiar luni.
Principalele antireumatice sunt: metotrexat (se recomanda luarea suplimentelor de acid folic, pentru reducerea efectelor adverse), hidroxiclorochina, sulfasalazinam, etc. Fiecare din aceste medicamente provoaca efecte secundare specifice.

Modificatorii raspunsului biologic (MRB)

Spre deosebire de medicamentele antireumatice, a caror actiune asupra sistemului imunitar este nespecifica, noua clasa de medicamente – modificatori ai raspunsului biologic – actioneaza direct asupra substantelor considerate responsabile pentru inflamatie si distructia articulara.
Modificatorii raspunsului biologic sunt rezervati pacientilor in cazul carora medicamentele antireumatice sunt insuficiente. Printre efectele adverse ale acestor medicamente, se numara diminuarea raspunsului imunitar impotriva unor infectii.

Primii reprezentanti ai acestei categorii sunt infliximab, etanercept, adalimumab. In aceasta categorie se gasesc si medicamentele ce reduc efectele cauzate de interleukina-1 (substanta ce contribuie la inflamatie). Toate aceste medicamente se administreaza pe cale injectabila.

Tratamentul chirugical

In cazurile in care leziunile articulare deterioreaza calitatea vietii pacientilor, interventiile chirugicale pot deveni necesare.


Sinovectomia – consta in indepartarea chirugicala a membranei sinoviale atinsa de artrita. Aceasta interventie poate fi practicata prin chirurgie sau prin injectarea unui produs radioactiv in articulatie. In acest caz, excedentul de membrana sinoviala este distrus de catre produsul radioactiv. Aceste masuri sunt temporare, deoarece dupa un anumit interval de timp membrana sinoviala se va ingrosa din nou, iar procesul inflamator va fi reluat.

Inlocuirea articulatiei – articulatia afectata poate fi inlocuita printr-o articulatie artificiala. Proteza poate fi din metal sau plastic. Aceasta interventie reda mobilitatea articulatiei, reducand in acelasi timp durerea si poate corecta eventualele deformari.
Acesta interventie este uneori propusa inainte ca leziunile osoase si articulare sa devina prea importante.

Fizioterapia si ergoterapia

Fizioterapia utilizeaza exercitii fizice adaptate conditiei fizice a indivizilor, astfel incat corpul sa isi pastreze mobilitatea si forta, in ciuda afectiunii. Ergoterapia propune solutii concrete pentru persoanele afectate de poliartrita reumatoida, pentru a putea efectua sarcinile zilnice fara prea mare dificultate. De exemplu, mai multe obiecte si instrumente pot fi utilizate fara a provoca dureri la incheieturi, iar unele posturi permit reducerea durerii si oboselii.
Interventia unui fizioterapeut, si in unele cazuri a unui ergoterapeut, contribuie la mentinerea capacitatilor fizice, atat in viata personala cat si in cea profesionala.

Alimentatia

Adoptarea unor obiceiuri alimentare corecte este vitala pentru mentinerea unei stari bune de sanatate si evitarea excesului ponderal, ce poate agrava simptomele. Aportul de antioxidanti, ce se gasesc in cantitati mari in fructe si legume, este extrem de important. Unele persoane au observat ca alimentatia bogata in grasimi si proteine are tendinta de a accentua durerile.


Data actualizare: 20-02-2014 | creare: 06-01-2007 | Vizite: 176685

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Leziunile articulare la sportivi
  • Glucocorticoizii cresc riscul pentru diabet zaharat la pacienții cu artrită reumatoidă
  • Stimularea nervului vag poate ameliora simptomele poliartritei reumatoide
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK