Bronșita acută

Bronșita acută

Bronşita acută este reprezentată de un proces inflamator acut, localizat la nivelul mucoasei bronşiilor mari şi mijlocii. Deseori inflamația mucoasei bronșice este însoțită de inflamarea traheei. [1], [2]

Epidemiologie

Bronșita acută este una dintre cele mai frecvente afecțiuni ale aparatului respirator. În fiecare an aproximativ 5% dintre persoanele adulte și 6% dintre copii prezintă un episod de bronșită acută.

Studiile au arătat că în fiecare an, din 1000 de persoane adulte, 44 se prezintă la medicul de familie acuzând semnele clinice specifice bronşitei acute.

Boala este mult mai frecventă în timpul sezonului rece, 82% din cazurile de boală fiind înregistrate iarna.

Bărbații sunt mai frecvent afectați de bronșită acută decât femeile.

Persoanele care provin dintr-un mediu socio econonic precar (care nu-și pot procura o alimentație corespunzătoare) precum și persoanele care locuiesc în medii urbane industrializate prezintă risc crescut de îmbolnăvire. [1], [4]

Cauze și factori de risc

Factorii de risc care pot determina apariția bronşitei acute sunt reprezentați de factori declanşatori şi factori favorizanți.

Factori declanşatori:

  • bacterii: stafilococi, streptococi, Haemophilus influenzae, pneumococi;
  • virusuri: virusul gripal A, virusul gripal B, virusul paragripal, adenovirusuri, coronavirusul, virusul sincițial respirator, rinovirusuri, virusul Herpes simplex;
  • inhalarea unor substanțe iritante (fum de țigară, clor, amoniac, formol, acizi);
  • factori alergici (praf, puf, polen, părul de animale);
  • activitatea profesională în medii toxice.


Factori favorizanți:

  • scăderea sistemului imunitar;
  • fumatul;
  • frigul;
  • umiditatea;
  • aerul poluat;
  • eforturile vocale;
  • refluxul gastroesofagian;
  • tuberculoza pulmonară;
  • bronșiectazia;
  • neoplasmul bronhopulmonar. [3], [4], [5]


Patogenie

Agentul patogen pătrunde în timpul inspirului în interiorul căilor respiratorii superioare, iar mai apoi la nivelul căilor respiratorii inferioare. Agentul patogen se localizează pe suprafața celulei epiteliale a tractului respirator după care penetrează peretele celular și pătrunde în interiorul celulei și determină apariția degeneresenței celulare.

Se produce edemul și hipersecreția de mucus prin infiltrare tisulară cu celule mononucleare care duce în cele din urmă la alterarea mucoasei bronșice la suprafață. Hipersecreția de mucus determină perturbarea raportului perfuzie/ventilație cu bronhoconstricție și hipoxie secundară și apariția manifestărilor clinice specifice bolii (tuse, dispnee, dureri retrosternale etc.). [1], [2]

Semne și simptome

Bronșita acută poate apărea în orice perioadă a anului, cu predominanță în timpul sezonului rece. Boala prezintă două faze de evoluție: faza de cruditate (care durează aproximativ 2 sau 3 zile) și faza de cocțiune.

Boala debutează prin apariția unei hipertermii uşoare, obstrucție nazală cu rinoree, dureri sinusale, disfonie și disfagie. Aceste manifestări clinice persistă aproximativ 3 zile, după care îşi face apariția tabloul clinic specific bolii aflate în faza de cruditate:

  • tuse seacă, spastică;
  • wheezing;
  • durere în gât;
  • durere şi arsură retrosternală;
  • febră moderată sau subfebrilitate;
  • alterarea profundă a stării generale;
  • fatigabilitate;
  • dureri musculare;
  • dispnee;
  • răguşeală.

După aproximativ 2 sau 3 zile, tusea devine productivă, cu expectorație mucoasă sau mucopurulentă (faza de cocțiune).

La examinarea clinică a bolnavului, la inspecție poate fi observată cianoza localizată perioral și la nivelul extremităților (din cauza hipoxiei secundare obstrucției bronșice), iar la auscultația plămânilor medicul poate decela prezența ralurilor bronşice (sibilante sau ronflante). [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Diagnosticul de bronșită acută se pune pe baza manifestărilor clinice prezente (tuse seacă apoi productivă, febră sau subfebrilitate, dureri retrosternale, dispnee), pe baza examenului clinic al bolnavului (prezența cianozei periferice și raluri sibilante și ronflante) și pe baza investigațiilor paraclinice (hemoleucograma cu biochimie, radiografie toracică, examenul bacteriologic al sputei, probe funcționale respiratorii).

Diagnosticul diferențial al bronșitei acute trebuie realizat cu următoarele patologii ale căilor respiratorii:

  • bronșita cronică;
  • pneumoniile virale;
  • pneumoniile bacteriene;
  • pneumonia apărută în urma infecției cu Mycoplasma pneumoniae;
  • bronhopneumopatia cronică obstructivă;
  • bronșitele acute apărute în cadrul bolilor infecțioase precum mononucleoza infecțioasă, tuberculoza, rujeola;
  • bronșitele acute apărute în cadrul neoplasmului bronhopulmonar.


Investigații paraclinice:

  • analizele generale ale sângelui - hemoleucograma poate indica prezența leucocitozei (creșterea numărului de leucocite) și a neutrofiliei (creșterea numărului de neutrofile); examinarea biochimică a sângelui poate indica prezența sindromului inflamator (creșterea valorilor VSH-ului, a fibrinogenului și a proteinei C reactive);
  • radiografia toracică este utilă pentru excluderea diagnosticului de pneumopatie interstițială;
  • determinarea probelor funcționale respiratorii; determinarea VEMS (volumul expirator maxim pe secundă) şi a CV (capacitatea vitală) este utilă în cazul bolnavilor cu afecțiuni respiratorii obstructive pentru depistarea şi corectarea hipoxiei;
  • examenul bacteriologic al sputei este o investigație utilizată deseori în cazul bolnavilor cu afecțiuni multiple, care poate indica agentul patogen implicat în declanșarea infecției bronșice. [2], [3], [4], [5]


Tratament

Profilaxia bronșitelor acute repetate se poate face prin administrarea vaccinurilor antigripale, întreruperea fumatului în cazul persoanelor fumătoare, alimentația corespunzătoare bogată în fructe și legume proaspete și exerciții fizice regulate.

Tratamentul etiologic presupune administrarea antibioterapiei pentru îndepărtarea agentului patogen.
În cazul bolnavilor diagnosticați cu bronșită de etiologie bacteriană se recomandă administrarea antibioticelor conform antibiogramei. Dintre medicamentele antibiotice administrate amintim: Ampicilină (în doză de 2 grame o dată la 24 de ore), Amoxicilină (în doză de 1 gram la un interval de 12 ore), Biseptol (câte două comprimate administrate de două ori în fiecare zi), Doxicilină (în doză de 100 mg, o singură dată pe zi), Penicilină, Tetraciclină (câte 2 sau 4 grame pe zi, în funcție de gravitatea bolii).

În bronșitele acute de etiologie virală este necesară administrarea medicamentelor antivirale specifice virusului incriminat: Aciclovir (în cazul bronșitei acute apărută în urma infecției cu Herpes simplex), Amantadină (în cazul virusurilor gripale de tip A), Ribavirină și Rimantidină (în cazul infectării cu virusul sincițial respirator). Durata tratamentului cu antivirale este în medie cuprinsă între 7 și 10 zile.
În cazul bolnavilor cu substrat alergic se recomandă administrarea de antihistaminice (Aerius, Claritin, Feniramin, Nilfan etc.)

Tratamentul simptomatic vizează ameliorarea simptomatologiei clinice specifice bolii:

  • pentru ameliorarea tusei uscate şi spastice se pot administra antitusive (Codeină, Calmotusin, Tusan, Tusomag etc.);
  • combaterea febrei presupune administrarea de antiinflamatoare (Aspirină, Aminofenazonă, Paracetamol, Ibuprofen);
  • ameliorarea durerilor locale se poate realiza prin administrarea de analgezice (Algocalmin, Acalor);
  • pentru ameliorarea tusei productive şi îndepărtarea secrețiilor se pot administra expectorante sau mucolitice (Erdomed, Eurespal, Acetilcisteină, Bromhexin, Trecid).


Tratamentul igieno-dietetic
Bolnavul diagnosticat cu bronşită acută trebuie plasat într-o încăpere curată şi aerisită, cu atmosferă caldă şi umedă. Se recomandă un aport crescut de lichide pentru fluidificarea secrețiilor şi alimentație bogată în vitamine pentru stimularea sistemului imunitar.
În cazul formelor severe de boală se recomandă internare, antibioterapie continuă, corticoterapie, oxigenoterapie. [2], [3], [4], [5]

Evoluție. Prognostic. Complicații

Durata de evoluție a bronșitei acute necomplicate este cuprinsă între 5 și 10 zile. Sub tratament specific, boala evoluează spre vindecare în majoritatea cazurilor. Un prognostic nefavorabil este înregistrat în rândul copiilor și al vârstnicilor, care pot prezenta anumite boli asociate.

Pe parcursul evoluției bolii pot apărea anumite complicații precum:

  • otită;
  • sinuzită;
  • bronșiolită;
  • miocardită;
  • poliradiculonevrită;
  • pneumonie interstițială;
  • suprainfecție bacteriană.


Persistența tusei uscate peste 4 săptămâni necesită efectuarea unor investigații deoarece există suspiciunea instalării unui astm bronșic sau a unei bronșite cronice obstructive.
Persoanele care prezintă episoade repetate de bronșită acută prezintă risc crescut de apariție a bronhopneumopatiei cronice obstructive. [1], [2], [4]


Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
  • Riscul de atac cerebral la copii ar putea crește în timpul unei răceli
  • Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
    Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
      intră pe forum
    Aplicația Activ (by ROmedic)
    Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

    Accesează gratuit Aplicația
    Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK