Celulita

Introducere

Termenul de celulita denumeste doua afectiuni, care nu au nicio legatura intre ele: celulita estetica sau comuna, caracterizata prin depunerea de grasime subcutanata; si celulita medicala sau infectioasa.

Celulita infectioasa

Celulita infectioasa reprezinta inflamatia acuta a pielii insotita durere, eritem (roseata), tumefactie si caldura locala. Celulita poate fi produsa de bacterii patogene externe, dar si de microbiota indigena care colonizeaza tegumentul si anexele acestuia (S.aureus, S.pyogenes). Anamneza minutioasa poate orienta asupra diagnosticului etiologic, deoarece patogenii externi ocupa ltcari unice in natura. Solutiile de continuitate reprezinta poarta de intrare a bacteriilor in piele (taieturi, intepaturi, muscaturi, incizii chirurgicale).

Infectia cu S.aureus se raspandeste de la un focar central limitat (abces, foliculita), in timp ce infectia produsa de S.pyogenes, este o inflamatie difuza, ce se extinde mult mai rapid, isotita de febra si adenopatie satelita.

Interventiile chirurgicale pentru prelevarea unor fragmente din vena safena, pot fi urmate de celulita streptococica. Streptococii pot sa produca celulita si la pacientii cu limfedem cronic (elefantiazis). La indivizii cu diabet zaharat celulita este produsa in mod frecvent de streptococul de grup B iar la copil, celulita periorbitara este cauzata de Haemophilus influenzae;raspandirea infectiei cu H.influenzae poate fi contracarata prin vaccinare.

Exista si alte situatii in care anumite bacterii pot cauza celulita; aceste infectii apar in situatii caracteristice, incat o anamneza atenta poate identifica cu precizie cauza. De exemplu, celulita care apare in urma muscaturii de pisica sau de caine, este determinata cel mai frecvent de Pasteurella multocida, Staphylococcus intermedius sau Capnocytophaga canimorsus, la care se adauga o varietale larga de microorganisme anaerobe (inclusiv in cazul muscaturii de om). Speciile de Pasteurella sunt rezistente la nafcilina si dicloxacina dar sensibile la chinolone, tetraciclina si eritromicina. Infectiile asociate cu muscaturile de animal sau om, pot fi tratate cu succes prin administrarea de ampicilina si cefotixina.

P.aeruginosa patrunde in piele in urma unui traumatism unghial (atunci cand cineva este calcat pe picior = ,,sindromul pantofului transpirat’’); bacteria poate cauza trei tipuri de infectie: ectima gangrenosum, foliculita si celulita consecutiva unei plagi penetrante. Tratamentul presupune in mod obligatoriu, drenajul chirurgical al colectiilor purulente. Empiric (pana la aflarea rezultatelor antibiogramei) poate fi utilizat un aminoglicozid, o cefalosporina de generatia a III-a, o penicilina (semisintetica) sau o fluorochinolona.

Pacinetii spitalizati si cei imunocompromisi (infectia HIV), sufera cel mai adesea ce celulita cu bacili gram-negativi (inclusiv P.aeruginosa). In astfel de cazuri, se recomanda efectuarea culturilor si a antibiogramei, deoarece flora intraspitaliceasca este una multidrog rezistenta.

Din cele de mai sus, retinem ca etiologia celulitei poate fi stabilita prin anamneza; acolo unde exista o solutie de continuitate, se pot recolta probe pentru culturi; in unele situatii este dificil de identificat agentul cauzal, deoarece punctiile cu ac din centrul lezional vor conduce la pozitivarea culturilor doar intr-o cincime din cazuri. Dimensiunea leziunii nu se coreleaza cu un numar crescut de bacterii, inflamtia axtinzandu-se prin actiunea toxinelor microbiene sau prin intermediul mediatorilor inflamatori ai gazdei.

Factorii de risc pentru celulita

Persoanele care prezinta un risc crescut de aparitie a celulitei sunt cei care sufera de unele afectiuni:

-diabet
-circulatie periferica deficitara
-afectiuni hepatice -hepatita cronica sau ciroza
-boli de piele- eczema, psoriazis, afectiuni care provoaca leziuni cutanate: varicela sau acnee
-intepaturi de insecte
-utilizarea medicamentelor imunosupresive sau a corticosteroizilor