Intoxicația cu apă

Apa este esența vieții, iar organismul nostru conține, în proporție de până la 66%, apă. Acest lichid se află într-o continuă transformare în corpul nostru, intrând și ieșind prin diferite procese.

Cu toate astea, apa trebuie să își păstreze o proporție constantă, iar când acest lucru nu se întâmplă, vorbim fie despre deshidratare, fie despre... intoxicația cu apă.

De ce este apa importantă și ce înseamnă prea multă apă?

Apa intră în compoziția sângelui și a celulelor. Aproape că nu există organ al corpului care să nu depindă de apă pentru a putea funcționa corespunzător. Consumul regulat de apă este esențial pentru:

• Reglarea temperaturii corporale
• Prevenirea constipației
• Eliminarea toxinelor din corp
• Lubrifierea articulațiilor și a țesuturilor
• Protejarea organelor interne (1)

Și totuși, aproape în fiecare clipă corpul nostru elimină apa prin transpirație sau aerul expirat, dar și prin urinare sau defecație. Tocmai pentru a păstra acest echilibru, ni se spune adesea că trebuie să consumăm cel puțin doi litri de lichide zilnic.

Ca în cazul oricărui alt dezechilibru, efectele negative sunt valabile deopotrivă atunci când ne lipsește apa, cât și atunci când consumăm prea multă apă. Ce înseamnă totuși prea multă apă și care ar fi necesarul zilnic?

O persoană obișnuită, care nu are un regim de viață extrem de activ, are nevoie de aproximativ opt căni de apă pe zi. În același timp, organismul elimină echivalentul a mai mult de o cană – 237 ml - doar prin aerul expirat. Corpul elimină și el, prin piele sau procesele de excreție, alte șase căni, adică 1,4 l.

În principiu, organismul își poate lua aproximativ 20% din necesarul de lichide din mâncărurile solide. Procentul variază însă în funcție de natura alimentelor, anumite fructe sau legume (pepenele, dovlecelul, castravetele, etc.) conținând un procent mult mai mare de apă. Prin urmare, diferența de aproximativ 80% ar trebui asigurată prin consumul de apă, fără a pune la socoteală cafeaua sau sucurile. (1, 2, 3)

Ce presupune intoxicarea cu apă?

Atunci când consumăm prea multă apă, excesul trece în celule corpului, cauzând, într-o primă instanță, umflarea țesuturilor. Aportul de lichid afectează însă echilibrul hidro-electric al organismului. Cel mai perturbat este nivelul de sodiu, a cărui concentrație scade îngrijorător de mult. Umflarea țesuturilor și dezechilibrul electrolitic pot provoca aritmii cardiace, pătrunderea fluidului în plămâni și, cel mai periculos, presiune intracraniană.

Simptomatologia intoxicației cu apă este, într-o oarecare măsură, asemănătoare intoxicației cu alcool. Umflarea țesutului cerebral este însă foarte periculoasă, putând produce crize, induce comă și, în cele din urmă, cauza decesul. În cazul în care se intervine cu tratament adecvat în timp util, persoana afectată se poate recupera complet în decurs de numai câteva zile. (4)

Cauzele intoxicației cu apă

Hiperhidratarea cauzată de consumul excesiv de apă se poate produce deopotrivă conștient și inconștient. De exemplu, cineva poate să bea prea multă apă în timpul unei ședințe de exerciții fizice sau de antrenament pentru un sport, din teama de a nu se deshidrata. Altcineva poate consuma prea multă apă din cauza senzației constante de sete pe care i-a indus-o administrarea unui anumit medicament. Setea necontrolată poate fi însă provocată și de un diabet nedepistat sau necontrolat încă. Nu în ultimul rând, există și condiții psihiatrice precum schizofrenia, care declanșează consumul compulsiv de apă.

Retenția de apă este și ea o afecțiune care poate conduce la hiperhidratare. Această retenție este însă în strânsă legătură cu anumite afecțiuni medicale precum:

• Boli ale ficatului (ciroză)
• Probleme renale
• Insuficiența cardiacă congestivă
• Excesul de vasopresină (ADH-hormonul antidiuretic ce inhibă excreția apei)

Cu toate acestea, cea mai comună cauză a intoxicației cu apă o reprezintă consumul de cantități foarte mari de apă în intervale scurte de timp. Ei i se adaugă însă:

• Administrarea de diuretice
• Hipotiroidismul
• Voma sau diareea
• Deshidratarea (ale cărei simptome determină pacientul să consume apă)
• Participarea la diferite competiții care implică un consum exagerat de lichide
• Urmarea unei diete restrictive și necontrolate pe bază de apă

Rinichii au o capacitate limitată de a dilua urina și nu pot elimina urină care conține mai puțin de 50 Osm/kg soluții active osmotic, precum sodiul și ureea (un produs rezultat prin metabolizarea proteinelor). Prin urmare, atunci când nu mănânci suficient și consumi foarte multe fluide cu un aport scăzut de sodiu sau proteine (apă, sucuri, ceaiuri, cafea, bere etc. ), există riscul ca rinichii să nu le poată procesa. O mare parte din fluidele ingerate vor rămâne deci în organism, provocând acel dezechilibru.

Nu în ultimul rând, există o serie de medicamente care pot stimula retenția apei și/sau excreția sodiului. Atunci când uneia dintre cele două i se adaugă și un consum exagerat de apă, există un risc semnificativ de intoxicație cu apă.

Principalele grupe de medicamente care pot avea acest efect sunt:

• Anticonvulsivante (antiepileptice) – valproat de sodiu, fenitoină, carbamazepină
• Antidepresive – TC, ISRS, inhibitori de monoaminoxidază
• Antidiabetice – clorpropamidă
• Antipsihotice – haloperidol
• Barbiturice
• Chimioterapice – vincristina
• Medicamente pentru controlul colesterolului – Clofibrat
• Diuretice – furosemid, indapamidă, tiazide
• Opiacee (3, 5, 6)

Nu contează cât bei, ci cât de repede bei!

Rinichii unui adult sănătos au capacitatea de a filtra câțiva litri de apă pe zi. Prin urmare, chiar dacă bei foarte multă apă pe parcursul unei zile, este puțin probabil să suferi de intoxicație. Cu toate astea, lucrurile se schimbă complet atunci când bei cantități foarte mari de apă odată. Asta deoarece absorbția și excreția ei constituie niște procese naturale, cu diferite etape, iar atunci când capacitatea organelor responsabile de procesarea ei este depășită, apar în corp dezechilibre cu efecte extrem de grave. (4)

Simptomele intoxicației cu apă

Unul din cele mai comune simptome ale intoxicației cu apă îl reprezintă senzația de greață. Persoana afectată va simți nevoia de a vărsa, dintr-un motiv foarte simplu: stomacul ei abia mai poate ține volumul imens de apă înghițită. Senzația de vomă este însă însoțită, în ordinea severității afecțiunii, și de:

• Balonare
• Dureri de cap
• Crampe musculare, în special în cazul atleților
• Dificultatea de a vorbi, senzația de slăbiciune generală și oboseală
• Confuzie generală și senzația de dezorientare
• Crize, comă, stop respirator, inflamarea creierului și chiar și moartea

Netratată corespunzător, intoxicația cu apă poate duce la scăderea drastică a nivelului de sodiu din sânge, cunoscută și ca hiponatremie. (3, 5)

Diagnosticarea intoxicației cu apă

Alături de examinarea fixică și stabilirea unui istoric medical al pacientului, există trei analize de laborator esențiale în diagnosticarea acestei afecțiuni:

• Osmolaritatea urinară – rezultatele reflectă capacitatea de funcționare a rinichilor
• Osmolaritatea serică – rezultatele indică o eventuală inhibare a excreției de apă și contribuie la identificarea deshidratării sau a hiperhidratării
• Concentrația de sodiu urinar – rezultatele indică existența unui dezechilibru electrolitic

Osmolaritatea este o unitate de măsură a concentrației de particule osmotic active dintr-un fluid corporal. Astfel, în cazul urinei, o valoare mai mare de 100 mOsm/kg sugerează faptul că a fost afectată capacitatea rinichilor de a dilua urina.

Osmolaritatea serică măsoară cantitatea de chimicale existente în ser (partea lichidă a sângelui). Sodiul ese una din aceste substanțe chimice care, alături de proteine, zaharuri, bicarbonat sau cloruri pot afecta valoarea osmolarității serice.

Cât despre concentrația de sodiu urinar, cu cât este mai mare, cu atât este mai clar diagnosticul de intoxicație cu apă sau o formă de hiponatremie. Valorile normale ale unei probe de urină de 24 de ore sunt:

• La adulți: 40-220 mEq/zi sau 40-220 mmol/zi
• La copii: 41-115 mEq/zi sau 41-115 mmol/zi

Următoarele rezultate, atunci când sunt obținute, indică prezența unei intoxicații cu apă:

Testele de sânge

• Nivel scăzut de sodiu (Ceilalți electroliți se găsesc, de regulă, la valori normale)
• Osmolaritate mică (Acidoză)

Testele de urină

• Nivel scăzut de sodiu, valori SIADH mari (>20 mmol/L)
• Osmolaritate mare (1.200 mOsm/kg)
• Densitatea mică a urinei (1,032)

Nu în ultimul rând, în funcție de simptomatologie, în urma examenului medical se poate utiliza și un RMN care ar putea indica eventualele inflamații ale creierului. (6, 7)

Primul ajutor în intoxicația cu apă

Atunci când o persoană manifestă dureri de cap, vărsături sau crize, este foarte important să se facă diferența între deshidratare și hiperhidratare. O persoană sever deshidratată va avea întotdeauna o greutate corporală semnificativ mai mică decât de obicei (cu cel puțin 5% mai mică) și va prezenta turgescență a pielii. O persoană hiperhidratată poate avea o greutate corporală mai mare și mâini și picioare umflate.

Termenul hiperhidratare este folosit în general pentru a defini prezența unei cantități excesive de apă în corp. Cei care trec prin așa ceva manifestă o formă de edem – generală, localizată la mâini, picioare, cavitate abdominală – sau chiar ascită. Hiperhidratarea nu este însă neapărat însoțită de hiponatremie.

Ceea ce oricine trebuie să facă în aceste situații este:

• să încerce să calmeze acea persoană
• să nu îi dea să mănânce sau să bea absolut nimic
• să solicite intervenție medicală imediată

Motivul pentru care persoanele în această stare nu trebuie să consume nimic îl reprezintă faptul că cei care s-au hidratat în exces pot totuși să fie hiperhidratați, normal hidratați sau să rămână în continuare deshidratați! De exemplu, un participant la un maraton, care, la finalul cursei, bea o cantitate foarte mare de apă, poate fi încă deshidratat, dar să sufere deja de hiponatremie. (3, 6)

Tratamentul intoxicației cu apă

Tratamentul pentru hiperhidratare depinde, în mare măsură, de severitatea simptomelor și de factorii declanșatori. Acesta poate include:

• Reducerea consumului de lichide și a aportului de sare
• Administrarea de diuretice pentru a spori capacitatea de producție a urinei
• Medicamente pentru ameliorarea grețurilor, migrenelor sau crizelor
• Tablete de sare, în cazul hipovolemiei (deficit acut sau cronic al volumului de sânge din organism)
• Diete bogate în proteine
• Perfuzii cu soluții saline

Atunci când se dorește creșterea concentrației de sodiu, aceasta trebuie obținută într-un ritm foarte lent, de maximum 0,5 mmol/L/oră. În caz contrar, pot apărea complicații neurologice precum mielinoliza centrală pontină. (3, 6, 8)

Riscurile intoxicației cu apă

Așa cum am sugerat deja, în cazul intoxicațiilor severe, cel mai mare risc îl prezintă inflamarea țesutului cerebral, care poate induce coma sau decesul. În cazul în care nivelul de sodiu este mai mic de 125 mEq/L, rata de mortalitate este foarte mare. Iar dacă sodiul din ser este mai mic de 105 mEq/L, mortalitatea este de peste 50%, în special în cazul alcoolicilor.

De o astfel de intoxicație poate suferi orice persoană, indiferent de rasă sau sex. S-a observat totuși o incidență ușor crescută în cazul femeilor. Se pare că ele sunt mai predispuse din cauza faptului că au o greutate corporală mai mică, transpiră mai puțin decât bărbații și sunt mult mai conștiincioase în ceea ce privește consumul de apă.

Nu în ultimul rând, vârsta pare să aibă o influentă destul de mare, în sensul că persoanele vârstnice sunt cele mai expuse, ele fiind susceptibile de afecțiuni renale, hepatice sau cardiace, care facilitează intoxicația cu apă. (7)

Cum ne ferim de hiperhidratare

Având în vedere faptul că senzația de sete nu este indusă exclusiv de lipsa apei din organism, riscul de a exagera cu consumul de apă este destul de mare. Următoarele sugestii pot contribui însă la diminuarea acestui risc:

• Persoanele care aleargă foarte mult sau depun efort fizic intens ar trebui să renunțe la principiul hidratării preventive și să bea apă doar atunci când au senzația de sete
• Alergătorii de performanță ar trebui să bea între 200 și 800 ml de apă pe oră, în funcție de nevoile organismului
• Evitarea, pe cât posibil, a administrării de paracetamol, aspirină sau alte substanțe anti-inflamatoare ne-steroidiene (precum ibuprofenul)
• Consumul de mâncăruri mai sărate înainte și după efectuarea unui efort susținut și prelungit, pentru a permite acumularea de rezerve de sodiu în organism (6, 9)

Intoxicația cu apă la bebluși

Ca o regulă generală, bebelușii nu ar trebui să consume deloc apă în primele șase luni de viață. Toată hidratarea de care aceștia au nevoie este obținută din laptele matern, iar consumul de apă nu contribuie doar la creșterea nejustificată a volumului de apă din corp, ci și afectează capacitatea lor de absorbi nutrienții din laptele de sân. Nu în ultimul rând, aportul de apă poate induce o falsă senzație de sațietate, astfel că micuțul nu va mai putea suge suficient, riscând să nu-și mai satisfacă nevoile nutriționale.

Chiar și așa, apa se introduce gradual, după diversificarea alimentară, copilul ajungând să consume ceva mai multă apă abia după un an. În caz contrar, bebelușii pot ajunge, în situații destul de rare, să sufere de intoxicație cu apă.

Cele mai evidente simptome sunt:

• Umflarea feței
• Scăderea temperaturii corpului sub 36°Celsius
• Urină foarte deschisă la culoare
• Iritabilitate crescută

La nivel molecular manifestările rămân însă aceleași și solicitarea intervenției medicale este esențială. În caz contrar, bebelușul poate experimenta crize sau poate chiar intra în comă.

Consumul recomandat de lichide în cazul copiilor este:

• Pentru nou-născuții de până la șase luni: exclusiv lapte de sân sau lapte praf
• Pentru bebelușii între 6 și 12 luni: lapte de sân, până la 180 ml de suc și maximum 240 ml apă
• Pentru copiii de peste un an: se recomandă un mix de apă, băuturi cu conținut scăzut de zahăr și fructe și legume proaspete, care au un conținut bogat de apă (10)