Pleurezia

Introducere

Pleurezia reprezinta acumularea unei cantitati excesive de lichid in spatiul dintre plamani si peretele toracic (in mod normal lichidul pleural este in cantitate foarte redusa), datorita unui proces inflamator al foitelor pleurale.

Pleura se constituie din doua foite unite de un spatiu cu fluid. Foita viscerala inveleste intreaga suprafata a plamanilor, iar cea parietala captuseste partea interioara a cutiei toracice si se sincronizeaza cu miscarile respiratorii ale musculaturii costale. Presiunea scazuta din spatiul pleural mentine lipite una de alta foitele pleurale si contribuie la departarea plamanilor unul de altul in timpul inspiratiei.

Lichidul pleural se acumuleaza atunci cand formarea acestuia depaseste absorbtia sa.
Revarsatul pleural este de tip transsudat atunci cand factorii sistemici care influenteaza formarea si absorbtia lichidului pleural sufera anumite alterari, si de tip exudat atunci cand sunt implicati factorii locali.

Pleurezia poate fi libera in marea cavitate pleurala a unuia dintre plamani, ajungandu-se uneori pana la deplasarea mediastinului si insuficienta respiratorie acuta; sau inchistata, ocupand doar o portiune din cavitatea pleurala, cu diverse localizari.

Clinic pacientul prezinta o bombare a peretelui toracic cu largirea spatiilor intercostale, diminuarea amplitudinii miscarilor respiratorii insotita eventual de durere la nivelul portiunii de torace afectate, precum si o serie de semne caracteristice la examenul clinic.

Diagnosticul se completeaza cu ajutorul radiografiei pulmonare, a analizei lichidului pleural prelevat prin punctie sau, la nevoie, cu ajutorul biopsiei pleurale.

Pleureziile netratate pot duce la o serie de complicatii, dintre care cele mai importante sunt insuficienta respiratorie, fistulizarea in bronsii (trecerea lichidului pleural in bronsii in pleureziile purulente) sau pahipleurita ce duce la fibrotorax (fibrozarea cavitatii pleurale).

Tratamentul se face in functie de cauza ce a produs pleurezia si cuprinde eliminarea cauzei atunci cand este posibil, indepartarea lichidului in exces prin terapie medicamentoasa sau chirurgicala si tratamentul complicatiilor.