Pleurezie

Pleura este o membrană subţire, alunecoasă, iar inflamaţia ei poartă denumirea de pleurezie.

Pleura care căptuşeşte peretele toracic se numeşte pleura parietală, iar cea care aderă intim pe plămâni şi pe fisurile lor este denumită pleură viscerală. În timpul respiraţiilor cele două foiţe ale pleurei se aproprie, respectiv se depărtează sub acţiunea mai multor factori. Printre aceştia se numără: presiunea atmosferică din interiorul alveolelor şi din exteriorul organismului, elasticitatea peretelui toracic, funcţionalitatea plămânilor și a structurilor din jur.

Între pleura viscerală şi cea parietală se găseşte un spaţiu gol, virtual, cu foarte puţin lichid, care în cazuri patologice poate pune în pericol respiraţia normală. [1]

Cauze ale pleureziei

Pleurezia poate avea cauze variate, de la cele deloc îngrijorătoare până la cele potenţial fatale:

• infecţie virală (exemplu: gripa)
• infecţie bacteriană (exemplu: pneumonia);
• obstrucţia unuia dintre vasele pulmonare importante (exemplu: embolism pulmonar);
• cancer pulmonar;
• colagenoze;
• insuficienţă cardiacă;
• pancreatită;
• anemia;
• febra familială mediteraneană;
• boli autoimune (exemplu: Lupus sau artrită reumatoidă).
  

Cu o incidenţă mai mare este infecţia, cea care cauzează pleurezia. Virusuri precum Influenza, parainfluenza, virusul Epstein-Barr, citomegalovirusul şi bacterii (streptococi sau stafilococi) pot conduce gazda purtătoare spre această afecţiune. Virusul Influenza cauzează gripa, parainfluenza e responsabil de producerea crupului din timpul copilăriei, virusul Epstein-Barr dă febra glandulară, iar citomegalovirusul este de cele mai multe ori asimptomatic.

Bacteriile din grupul streptococilor produc pneumonia, iar stafilococii de cele mai multe ori ajunşi în organism prin intermediul alimentelor, pot cauza o infecţie generalizată, septică. [4] Chiar dacă boala avută nu se află într-o legătură directă cu sistemul respirator, traversarea şi migrarea acestor micro-dăunători prin torentul sangvin şi limfatic pot duce la producerea infecţiei.

Categorii de risc 

Multiplele afecţiuni care pot degenera printr-o pleurezie lărgesc spectrul de vârstă a potenţialilor bolnavi. Atunci când o persoană suferă de una sau mai multe dintre afecțiunile mai sus enumerate, probabilitatea de a dezvolta o pleurezie este mai mare. Persoanele peste 65 ani pot dezvolta mai uşor o infecţie intratoracică şi de asemenea cei care au suferit o operaţie pe cord sau care au trecut printr-un traumatism toracic. [2]
  
Pleureziile pot fi subîmpărţite în funcţie de agentul cauzator, în Pleurezii purulente, maligne şi tuberculoase.

Pleureziile purulente nespecifice

Pleurezia purulentă nespecifică survine cel mai adesea din cauza unei pleurezii incorect tratate. Mai poartă denumirea de empiem pleural, empiemul reprezentând formarea unei mase purulente în interiorul unei cavităţi naturale ale organismului. Apare de obicei unilateral, afectează deci doar un plămân, iar dacă rămâne netratată poate evolua spre deces.

Pleurezia purulentă nespecifică se manifestă prin:

• dispnee;
• febră;
• tuse;
• durere toracică.

Examenul obiectiv relevă un pacient anxios, cu facies toxic, tahicardic si tahipneic.
 

Diagnosticul include o analiză paraclinică precum: ecografia, toracocenteza, tomografia computerizată sau radiografia toracică. Cea din urmă menţionată are un rol important în alcătuirea diagnosticului diferenţial, empiemul pleural mai putând fi confundat din punctul de vedere al simptomatologiei cu: abcesele pulmonare, leziuni cavitare pulmonare, hernia hiatală, sindrom Dressler. [5]
Radiologic, empiemul pleural are o formă lanceolată caracterististică, prezent unilateral.

 
Tratamentul pleureziei purulente se face prin antibiotice, medicamente alese după efectuarea unei antibiograme pentru a vedea la ce este sensibil factorul declanşator al bolii.
 

Toracocenteza este metoda aleasă pentru evacuarea lichidului încă din primele faze ale pleureziei. Se poate face drenajul substanţei purulente acumulate şi de asemenea administra pe această cale o medicaţie corespunzătoare.
 

Pleurotomia minimă sau cu rezecţie de coastă reprezintă un tratament chirurgical, făcut în stadii avansate sau cronice ale infecţiei purulente. Pleurotomia minimă constă în introducerea unui tub de dren într-un spaţiu intercostal aflat în apropierea pleureziei, iar pleurotomia cu rezecţie de coastă se diferenţează de metoda anterioară prin introducerea drenului prin coastă.

Toracotomia şi decorticarea precoce se execută în primele 3 săpămâni de la apariţia bolii şi presupune îndepărtarea cheagurilor de fibrină formate. Metodă este utilizată şi în cazul în care pleurotomia s-a dovedit a fi ineficientă.

Utilizarea acestor proceduri chirurgicale este însoţită şi de apariţia unor posibile complicaţii sau riscuri post-intervenţie. Printre acestea se numără: şocul pleural (cauzat de anestezierea incorectă), şocul anafilactic (produs de alergia la xilină, substanţa de anestezie), lezarea vaselor intercostale, a parenchimului pulmonar, a viscerelor mediastinale.

Pleureziile tuberculoase

Tuberculoza pulmonară, o boală a plămânilor care afectează şi pleura, este produsă de bacteria Mycobacterium tuberculosis (bacilul Koch). Pleureziile tuberculoase se manifestă sub forma empiemului pleural de tip TBC, iar incidenţa acestei afecţiuni este mai mare în rândul celor care au suferit de tuberculoză, dar nu au urmat tratamentul corect, suferind o reactivare pleurală a bolii.

Pleureziile tuberculoase se manifestă prin:

• subfebrilitate;
• stare generală alterată;
• dispnee progresivă;
• tuse;
• durere toracică.

  
Tratamentul de elecţie este antibioticul. La fel ca în cazul pleureziilor purulente, se pot face şi manevre chirurgicale atunci când starea bolnavului o impune, iar printre aceste manevre se numără: pleurotomia, toracotomia, decorticarea precoce. [3]

Pleurezia malignă

Pleurezia malignă este una dintre complicaţiile cele mai frecvente ale cancerului pulmonar şi mamar. Celulele canceroase declanşează o acumulare de fluid între foiţele pleurei. Dispneea este cel mai comun simptom, la el adăugându-se anorexia, scăderea în greutate. Diagnosticul se face pe baza toracocentezei, în diagnostic luându-se în considerare numărul total de proteine, lactat dehidrogenaza, glucoza, pH-ul, amilaza şi citologia. [6]

Recomandări

Un stil de viaţă sănătos va întări sistemul imunitar şi va ţine la distanţă agenţii infecţioşi. Trebuie avută o mare atenţie în privința afecţiunilor pulmonare pentru că ele pot degenera spre pleurezii. Simptome banale pot ascunde boli grave, iar orice manifestare prezentată mai sus, care persistă, necesită prezentarea la medic.