Administrarea metforminei după ablația fibrilației atriale reduce riscul de recurență la persoanele cu obezitate

Un studiu prezentat în cadrul Sesiunilor științifice ale Asociației Americane a Inimii 2025, desfășurate între 7 și 10 noiembrie la New Orleans, a arătat că pacienții cu fibrilație atrială și obezitate pot avea mai puține episoade de aritmie după procedura de ablație, dacă primesc tratament adjuvant cu metformin pe lângă îngrijirea standard. Rezultatele au fost prezentate de dr. Amish Deshmukh, profesor asistent de medicină la Universitatea din Michigan, și sugerează o posibilă nouă utilizare a acestui medicament cunoscut mai ales pentru tratamentul diabetului de tip 2.
Fibrilația atrială reprezintă cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac, caracterizată prin bătăi neregulate și rapide ale inimii, care pot duce la formarea de cheaguri, accident vascular cerebral sau insuficiență cardiacă. În prezent, peste 6 milioane de persoane din Statele Unite trăiesc cu această afecțiune, conform datelor American Heart Association 2025 Heart Disease and Stroke Statistics.

Obezitatea este un factor major de risc pentru fibrilația atrială, iar pacienții supraponderali prezintă un risc crescut de recurență a aritmiei chiar și după ablația prin cateter. Pe de altă parte, metforminul – un medicament generic utilizat pe scară largă pentru controlul glicemiei în diabetul zaharat de tip 2 – a demonstrat în studii anterioare un efect protector asupra ritmului cardiac, reducând incidența fibrilației atriale la pacienții cu diabet și obezitate.

Aceste date au determinat cercetătorii să investigheze dacă metforminul ar putea fi util și la pacienții fără diabet, dar cu obezitate, după tratamentul prin ablație pentru fibrilația atrială.

Despre studiul META-AF

Studiul META-AF (Metformin as an Adjunctive Therapy to Catheter Ablation of Atrial Fibrillation) a fost realizat la Universitatea din Michigan între 2021 și 2025 și a inclus 99 de adulți cu fibrilație atrială și obezitate sau suprapondere. Scopul a fost de a evalua dacă administrarea metforminei, în plus față de îngrijirea standard, reduce riscul de recurență a aritmiei după ablația prin cateter.

Metodologie

• Participanții aveau o vârstă medie de 63 de ani; 70% au fost bărbați și majoritatea erau albi.
• 70% au fost diagnosticați cu obezitate, iar restul cu suprapondere.
• 22% efectuaseră anterior o procedură de ablație, iar 46% prezentau fibrilație atrială autolimitată (episod care se oprește spontan în mai puțin de o săptămână).
• Pacienții cu diabet zaharat de tip 1 sau 2 au fost excluși, deși 40% prezentau prediabet (A1C între 5,7% și 6,4%).
• Toți participanții au fost tratați cu anticoagulante pentru reducerea riscului de accident vascular cerebral.
• Procedura de ablație a vizat venele pulmonare – regiune cunoscută pentru generarea de impulsuri electrice anormale.
• Pacienții au fost repartizați aleatoriu:
  • Grupul metformin: 49 de pacienți au primit îngrijire standard plus metformin (cu creșterea progresivă a dozei la maximum tolerat după o perioadă de vindecare de 3 luni).
  • Grupul de control: 50 de pacienți au primit doar îngrijirea standard, care a inclus consiliere privind activitatea fizică, alimentația, somnul și controlul comorbidităților.
• Monitorizarea ritmului cardiac s-a efectuat la 3 și 12 luni, utilizând dispozitive clinice, monitoare portabile, pacemakere sau defibrilatoare implantabile.
• 12 dintre cei 49 de pacienți din grupul metformin au întrerupt tratamentul din cauza efectelor secundare sau pentru că s-au simțit bine și nu au dorit o medicație suplimentară.

Rezultate

La un an de la ablație, rezultatele au arătat beneficii semnificative pentru grupul tratat cu metformin:

• 78% dintre pacienții care au primit metformin nu au avut niciun episod de fibrilație atrială de minimum 30 de secunde, comparativ cu 58% în grupul de control.
• Necesitatea unei noi ablații sau a cardioversiei electrice a fost mai mică în grupul metformin (6% față de 16%).
• Monitorizarea ritmului cardiac a arătat o frecvență mai redusă a episoadelor de fibrilație la pacienții care au luat metformin (8% față de 16%).
• Medicația antiaritmică a fost necesară la 8% dintre pacienții din grupul metformin, comparativ cu 18% în grupul de control.
• Modificările ponderale au fost minime în ambele grupuri, conform datelor anterioare privind metforminul la persoanele fără diabet.

Autorii au concluzionat că tratamentul cu metformin la pacienții obezi fără diabet care au suferit o ablație pentru fibrilație atrială pare să reducă semnificativ riscul de recurență a aritmiilor atriale după o singură procedură. Medicamentul a fost, în general, bine tolerat, dar o parte dintre participanți au renunțat la tratament din cauza efectelor adverse ușoare sau a preferințelor personale.

Interpretare și implicații clinice

Rezultatele acestui studiu deschid noi perspective asupra utilizării medicamentelor antidiabetice la pacienți non-diabetici cu afecțiuni cardiace. Dr. Amish Deshmukh a subliniat că este nevoie de cercetări suplimentare pentru a compara metforminul cu alte terapii moderne, precum agoniștii receptorului GLP-1, care pot avea efecte benefice similare asupra sistemului cardiovascular și greutății corporale.

El a adăugat: „Un studiu mai amplu, care să evalueze eficacitatea și tolerabilitatea diferitelor medicamente, ar fi valoros pentru a confirma aceste rezultate și pentru a evalua sustenabilitatea utilizării pe termen lung”.

Limitări

Autorii au recunoscut limitările studiului: dimensiunea redusă a eșantionului (99 de pacienți) și desfășurarea într-un singur centru medical, ceea ce limitează generalizarea rezultatelor. Lipsa unui placebo și faptul că participanții știau în ce grup se află pot introduce un potențial bias de percepție. De asemenea, majoritatea pacienților au fost de aceeași rasă, ceea ce reduce aplicabilitatea rezultatelor la populații mai diverse.

Concluzie

Studiul META-AF sugerează că adăugarea metforminei la îngrijirea standard după ablația fibrilației atriale poate îmbunătăți controlul ritmului cardiac la persoanele cu obezitate, chiar și în absența diabetului. Prin efectele sale antiinflamatorii și asupra metabolismului cardiac, metforminul ar putea deveni o opțiune adjuvantă promițătoare în managementul fibrilației atriale recurente. Totuși, sunt necesare studii clinice mai ample pentru a confirma beneficiile observate și pentru a stabili ghiduri clare de utilizare în practica cardiologică.