Amânarea orelor de culcare la tineri este asociată de anumite trăsături de personalitate

Un studiu recent prezentat în cadrul conferinței SLEEP 2025, organizată de Associated Professional Sleep Societies, a investigat relația dintre amânarea orei de culcare și trăsăturile de personalitate la adulții tineri. Cercetarea, condusă de Steven Carlson de la University of Utah, subliniază faptul că acest comportament aparent banal poate reflecta o vulnerabilitate psihologică mai profundă, legată de afectivitatea negativă și auto-reglarea emoțională.
Procrastinarea orei de culcare – definită ca tendința de a amâna mersul la somn fără o constrângere externă – este o cauză frecventă de privare de somn în rândul populației tinere. Deși deseori asociată cu utilizarea tehnologiei sau deficiențe în planificare și autodisciplină, cercetările recente sugerează că fundamentele acestui comportament ar putea fi mai complexe, implicând factori de personalitate și reglare emoțională. Conform American Academy of Sleep Medicine, adulții ar trebui să doarmă cel puțin 7 ore pe noapte pentru menținerea sănătății optime – un obiectiv adesea compromis de procrastinarea la culcare.

Despre studiu

Cercetarea a inclus 390 de adulți tineri, cu vârsta medie de 24,4 ani, care au completat:

• Un chestionar de cronotip pentru a identifica preferința lor pentru activitate matinală sau nocturnă.
• Scala de personalitate NEO-PI-3, evaluând cele cinci mari dimensiuni: neuroticism, extraversiune, deschidere, agreabilitate și conștiinciozitate.
• Un jurnal de somn timp de 14 zile, pentru evaluarea comportamentului de procrastinare a orei de culcare.

Analizele statistice au inclus corelații și regresii multiple, ajustate pentru cronotip, pentru a evalua asocierea specifică dintre personalitate și procrastinare.

Rezultate

Rezultatele au evidențiat o legătură semnificativă între procrastinarea orei de culcare și mai multe trăsături de personalitate:

• Neuroticism – asociere pozitivă puternică (r = 0.41, p < 0.001), indicând o predispoziție spre afect negativ, anxietate și instabilitate emoțională.
• Conștiinciozitate – asociere negativă (r = -0.27, p < 0.001), reflectând dificultăți în organizare, perseverență și auto-disciplină.
• Extraversiune – asociere negativă (r = -0.20, p < 0.001), indicând o probabilitate mai mică de a căuta activități plăcute sau stimulante.

Aceste relații au rămas semnificative chiar și după ajustarea pentru cronotip, sugerând că procrastinarea orei de culcare este un fenomen psihologic distinct, nu doar o consecință a preferințelor circadiene.

La nivel de facete de personalitate:

• Procrastinarea a fost asociată cu toate subdimensiunile neuroticismului și conștiinciozității.
• În cazul extraversiunii, singura facete necorelată a fost căutarea de senzații.
• Alte asocieri: scoruri mai mari pentru estetică și acțiune (facete ale deschiderii), și scoruri mai scăzute la încredere și altruism, dar mai mari la modestie (facete ale agreabilității).

Interpretare și implicații

Rezultatele sugerează că procrastinarea la culcare este legată de o combinație de trăsături asociate cu dispoziția depresivă, în special:

• Tendința de a experimenta emoții negative.
• Lipsa experiențelor afective pozitive.
• Dificultăți în gestionarea anxietății și a stresului înainte de somn.

Steven Carlson afirmă că „persoanele care amână constant ora de culcare sunt mai puțin înclinate să caute activități plăcute sau stimulante, raportând în schimb stări emoționale congruente cu depresia”. Aceste observații deschid calea pentru intervenții psihologice țintite, axate pe reglarea emoțiilor negative înainte de culcare, nu doar pe organizare și managementul timpului.

Concluzii

Acest studiu oferă o perspectivă aprofundată asupra motivațiilor psihologice ale procrastinării orei de culcare, evidențiind că nu este vorba doar de lipsa de disciplină, ci și de factori afectivi și de personalitate. Astfel:

• Intervențiile comportamentale ar putea fi completate de strategii de gestionare a afectivității negative, cum ar fi terapiile cognitive pentru insomnie sau antrenamentele de mindfulness.
• Rezultatele susțin ideea că procrastinarea somnului este un comportament complex și potențial maladaptativ, cu implicații asupra sănătății mintale și a calității somnului pe termen lung.

Într-un context în care tulburările de somn sunt din ce în ce mai frecvente la tineri, studiul propune un model explicativ relevant, ce îmbină trăsături de personalitate, afectivitate și comportamente cotidiene, oferind direcții valoroase pentru prevenție și intervenție.