Ambroxol - un posibil protector cerebral în demența asociată bolii Parkinson

Demența asociată bolii Parkinson rămâne o provocare clinică majoră, fără tratamente eficiente care să încetinească progresia bolii. Un studiu publicat în revista JAMA Neurology aduce însă speranță, investigând potențialul terapeutic al ambroxolului – un medicament comun pentru tuse, utilizat de zeci de ani în Europa – ca posibil neuroprotector în această formă de demență.
Ambroxol acționează ca un molecular chaperon pentru enzima glucocerebrozidază (GCase), a cărei disfuncție este implicată în patogeneza bolii Parkinson, în special la pacienții purtători ai variantei genetice GBA1. Deficitul acestei enzime determină acumularea de subproduse toxice în celulele nervoase, contribuind la degenerare cognitivă. În contextul în care aproximativ jumătate dintre pacienții cu Parkinson dezvoltă demență în decurs de 10 ani, nevoia unor soluții terapeutice reale este critică.

Despre studiu

Studiul a fost unul randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, desfășurat pe o durată de 52 de săptămâni, incluzând 55 de pacienți cu demență asociată bolii Parkinson. Pacienții au fost împărțiți în trei grupuri: un grup a primit ambroxol în doză mică (525 mg/zi), altul ambroxol în doză mare (1.050 mg/zi), iar al treilea placebo.

• Participanții aveau peste 50 de ani, cu diagnostic de Parkinson de minimum un an înaintea debutului simptomelor cognitive.
• Au fost evaluați prin teste standardizate: ADAS-Cog-13 și Clinician’s Global Impression of Change.
• A fost urmărită și concentrația sanguină și lichidiană a ambroxolului, precum și biomarkerul GFAP, asociat cu afectarea cerebrală.

Rezultate principale

• Siguranță și tolerabilitate: Ambroxol a fost bine tolerat, fără reacții adverse severe. Evenimentele adverse gastrointestinale au fost ușor mai frecvente în grupul ambroxol (12%) comparativ cu placebo (5%).
• Farmacocinetică: Ambroxol a atins concentrații comparabile cu cele din studii anterioare, confirmând pătrunderea în lichidul cefalorahidian și interacțiunea cu ținta enzimatică.
• Biomarkeri: Nivelurile de GCase au fost semnificativ mai ridicate în grupul ambroxol comparativ cu placebo (12,45 vs 8,50 nmol/h/mg, p = 0,05).
• Stabilitate psihiatrică: Simptomele neuropsihiatrice s-au agravat în grupul placebo, dar au rămas stabile la cei care au primit ambroxol.
• Pacienții cu mutații GBA1: Au prezentat îmbunătățiri cognitive modeste pe ambroxol.
• GFAP: Biomarkerul de afectare neuronală a crescut în grupul placebo, dar a rămas stabil în grupul tratat cu ambroxol.

Interpretare și relevanță clinică

Deși nu s-au observat diferențe semnificative la nivelul scorurilor cognitive globale între grupuri, stabilitatea simptomelor psihiatrice, creșterea enzimatică țintită și profilul favorabil de siguranță susțin ipoteza că ambroxol ar putea avea un efect neuroprotector. Efectele mai marcate la pacienții cu variante genetice de risc oferă o bază solidă pentru studii viitoare mai ample și personalizate genetic.

Perspective viitoare

Studiul confirmă fezabilitatea utilizării ambroxolului ca tratament modificator de boală în demența Parkinsoniană, în special în subgrupuri genetice specifice. Rezultatele sugerează că intervenția asupra GCase ar putea deveni o strategie terapeutică validă, iar ambroxolul – un medicament ieftin, sigur și deja aprobat în Europa – ar putea reprezenta o opțiune realistă de tratament.

Concluzie: Ambroxol oferă un potențial promițător pentru încetinirea progresiei demenței în boala Parkinson, în special în formele asociate cu mutații GBA1. Sunt necesare studii clinice de mai mare amploare pentru a confirma eficacitatea cognitivă și pentru a integra această abordare în practica medicală.