Amețeala

©

Autor: Dr. Dolfi Alexandra

Amețeala este un termen general folosit pentru a descrie diferite simptome, de la senzația de leșin și apariția unui văl negru pe ochi, până la oboseală și instabilitate. Amețeala care creează senzația că lucrurile din jur se mișcă în jurul subiectului poartă numele de vertij.

Amețeala este unul dintre cele mai frecvente simptome pentru care pacienții se adresează medicului, cel mai des fiind asociată cu durere în piept și cu fatigabilitate (senzația persistentă de oboseală). Cu toate că amețeala resimțită constant și frecvent poate afecta major calitatea vieții, pacientului fiindu-i foarte greu să întreprindă anumite activități, acest simptom este foarte rar semnul unei boli grave sau al unei maladii amenințătoare de viață.

Tratamentul amețelii depinde de cauza acestui simptom și este în general eficient. [1], [4]

Tablou clinic

Amețeala se poate manifesta sub diverse forme:

• falsă senzație de mișcare a camerei în jurul pacientului (vertij);
• senzația de leșin iminent;
• pierderea echilibrului sau instabilitate;
• apariția diverselor senzații de plutire, înot sau „cap greu”.

Există câteva probleme de sănătate care pot determina aceste simptome, simptome cauzate de afectarea semnalelor pe care creierul le primește de la următoarele organe de simț: ochi (semnale ce determină poziția corpului în spațiu și modul în care acesta se mișcă), nervii senzitivi (trimit mesaje la creier legat de mișcările și poziția corpului), urechea internă (senzori ce detectează mișcările înainte-înapoi și forța de gravitație).

Prezentați-vă la medic în momentul în care senzația de amețeală este inexplicabilă prin cauze precum oboseala sau deshidratarea, apare des și este severă sau apare amețeala nou instalată (fără să fi avut în trecut perioade de amețeală sau vertij) împreună cu unul dintre următoarele: traumatism cranian, cefalee severă sau nou instalată, înțepenirea cefei, încețoșarea vederii, pierderea bruscă a auzului la una dintre urechi sau amabele, dificultăți în vorbire, slăbiciune la nivelul membrelor superioare și/sau inferioare, pierderea conștienței, cădere, leșin sau dificultăți la mers, dureri în piept și palpitații.

Modul în care amețeala se manifestă (ca senzație de vertij, ca senzație de leșin sau ca pierdere a echilibrului) este un indiciu pentru posibilele cauze ale acestui simptom. Există și declanșatori precum sportul sau anumite poziții ale corpului care pot determina amețeală și pot fi indicii cu privire la cauzele acestui simptom. Un alt element important este durata stării de amețeală și dispariția ei bruscă sau treptată. [2], [3]

Vertijul

Vertijul este în general determinat de o modificare temporară a activității structurilor care coordonează echilibru, structuri aflate în urechea internă (sistem vestibular) sau a activității conexiunilor acestor structuri cu aria vestibulară de la niveul cortexului. Aceste conexiuni sesizează mișcarea și modifică poziția capului pentru a menține echilibrul corpului în funcție de mișcarea efectuată. Ortostatismul sau mișcările bruște accentuează foarte mult senzația de vertij. Uneori vertijul este suficient de sever pentru a cauza greață, vărsături și probleme ale echilibrului care pot duce la căderi. Vertijul nu este un simptom care durează mult; în 2-3 săptămâni de la debutul acestui simptom, corpul începe să se adapteze și simptomul va dispărea. [1]

Cauze de vertij:

• Vertijul paroxistic benign pozițional determină episoade scurte de vertij care apar imediat după modificarea poziție capului, în general în momentele în care persoana se răsucește în pat sau se ridică din pat dimineața; este cea mai frecventă cauză de vertij.
• Inflamația urechii interne - semnele și simptomele inflamației urechii interne (neurită acută vestibulară) includ apariția vertijului de intensitate mare, cu debut brusc, vertij ce devine constant și persistă pentru câteva zile, fiind asociat și cu greață, vărsături și dificultăți de menținere a echilibrului. Aceste simptome pot fi atât de severe, încât pacientul va fi sfătuit să stea în repaus la pat. În momentul în care este asociată cu pierderea bruscă a auzului pe urechea afectată, inflamația urechii interne poartă numele de labirintită. Din fericire, neurita vestibulară se vindecă de la sine și vertijul dispare. Însă prezentarea imediată la medic și aplicarea unui tratament corect și a recuperării vestibulare poate fi utilă în grăbirea vindecării.
• Boala Meniere evoluează sub forma unor acumulări de lichid la nivelul urechii interne și este caracterizată prin apariția bruscă a vertijului care poate dura foarte mult, chiar și câteva ore, acompaniat de pierdere fluctuantă a auzului, acufene și senzația de plin la nivelul urechii afectate.
• Migrena vestibulară - migrena reprezintă mult mai mult decât o afecțiune caracterizată prin dureri de cap. Anumiți oameni pot prezenta o aură vizuală care acompaniază migrenele, alte persoane pot avea vertij înainte de apariția cefaleei sau senzație de amețeală chiar dacă durerea de cap nu este foarte severă. Episoadele de vertij asociate cu migrena pot dura foarte mult, de la câteva ore la câteva zile și pot fi asociate cu cefalee și sensibilitate crescută la lumină și la sunet.
• Neurinomul acustic (schwanom vestibular) este o tumoră benignă (non-canceroasă) a nervului vestibular, nerv ce conectează urechea internă cu creierul. Simptomele neurinomului acustic includ în general pierdere progresivă a auzului și tinitusul (percepția de diferite sunete la nivelul urechilor, acufene) acompaniate de amețeală sau dificultăți în menținerea echilibrului.
• Alte cauze: vertijul poate fi rar simptomul unei boli neurologice rare, pecum un accident vascular cerebral, hemoragie subarahnoidiană sau scleroză multiplă. În aceste cazuri, există și alte simptome neurologice asociate precum diplopia (vederea dublă), dizartria (dificultăți în pronunțarea cuvintelor), pareza mușchilor faciali sau amorțeala anumitor porțiuni din față, dificultăți în coordonarea membrelor sau tulburări grave de echilibru. [3], [1], [4]

Senzația de leșin

Amețeala se poate manifesta și sub forma unei senzații de leșin („văl pe ochi”, cum este descrisă mai frecvent de către pacienți), fără ca pierderea stării de conștiență să apară. Uneori această senzație este însoțită de greață, paloare și instabilitate pe propriile picioare. Cauzele acestui simptom sunt următoarele:

• hipotensiunea ortostatică: scăderea marcată a tensiunii arteriale sistolice în momentul în care pacientul se ridică în picioare și menține această poziție; senzația de leșin apare în momentul ridicării din șezut mult prea rapid;
• debit cardiac inadecvat: există anumite boli ale mușchiului inimii precum cardiomiopatiile, ritmuri cardiace anormale numite aritmii sau scăderea volumului de sânge circulant (după hemoragii de mare amplitudine) care determină scăderea debitului cardiac care ajunge la creier și la organele ce controlează echilibrul, ceea ce poate duce la apariția senzației de leșin. [1]

Pierderea echilibrului

Pierderea echilibrului și senzația de nesiguranță pe propriile picioare în timpul mersului pot fi alte forme sub care se poate manifesta amețeala. Cauzele sunt următoarele:

• afecțiuni vestibulare ale urechii interne: pot determina instabilitate la mers, în special când lumina ambientală este foarte redusă sau e întuneric;
• tulburări senzoriale: scăderea acuității vizuale și problemele nervilor periferici (neuropatia periferică) sunt mai frecvente la adulții în vârstă și pot duce la dificultăți în menținerea echilibrului;
• probleme articulare și musculare: slăbiciunea musculară și osteoartrita (tipul de artrită care duce la tocirea suprafețelor articulare) pot determina pierderi de echilibru în momentul în care implică articulațiile mari, purtătoare de greutate;
• probleme neurologice precum boala Parkinson și ataxia cerebeloasă pot determina pierderi progresive ale echilibrului;
• medicamentele: pierderea echilibrului poate fi un efect advers al anumitor medicamente precum anticonvulsivantele, sedativele și tranchilizantele. [1], [4]

Alte senzații precum plutire, înot sau cap greu

Aceste senzații pot fi resimțite în cadrul amețelii și sunt mai dificil de descris de către pacient. În cadrul anamnezei mai este menționată senzația de rotire a capului sau de „cap ușor”. Aceste simptome se încadrează în conceptul de amețeală nespecifică. Cele mai frecvente cauze sunt:

• medicația: medicamentele antihipertensive în doze mari pot determina scăderea accentuată a tensiunii sistolice asociată cu senzația de amețeală care dispare când doza este ajustată corespunzător;
• tulburările urechii interne: unele afecțiuni ale urechi interne pot determina amețeală persistentă, fără vertij;
• tulburările anxioase precum atacul de panică și agorafobia (teama de a părăsi locuința sau de a se afla în spații largi, deschise) pot determina amețeală; uneori, o altă cauză precum o problemă vestibulară poate determina simptomele, însă o tulburare anxioasă suprapusă poate cauza continuarea senzației de amețeală chiar și după ce problema vestibulară a fost rezolvată;
• anemia microcitară prin deficit de fier se asociază cu amețeală și uneori fatigabilitate, slăbiciune musculară și paloare;
• hipoglicemia apare în general la pacienții diabetici aflați în tratament cu insulină; amețeala se poate însoți de transpirații difuze și confuzie;
• infecțiile auriculare (otite) pot cauza uneori senzația de amețeală; acest tip de amețeală dispare în momentul în care infecția este vindecată sub tratament antibiotic, antimicotic sau antiparazitar corespunzător;
• supraîncălzirea organismului și deshidratarea - în momentul în care se efectuează activitate fizică pe o vreme foarte călduroasă sau nu se consumă suficiente lichide, poate să apară senzația de amețeală cauzată de supraîncălzire (hipertermie) sau deshidratare; un spațiu răcoros și consumul de lichide în abundență vor determina dispariția senzației de amețeală;
• amețeala cronică subiectivă este un sindrom clinic specific caracterizat printr-o senzație persistentă de amețeală pentru care nu s-a găsit nicio cauză, în ciuda evaluării medicale exhaustive. Amețeala cronică subiectivă este benignă și este asociată cu hipersensibilitate la mișcarea propriului corp. Acest tip de amețeală se accentuează în momentul în care persoana se află într-un mediu cu foarte mulți stimuli vizuali, când urmărește un film sau când trebuie să îndeplinească sarcini ce solicită foarte mult sistemul vizual. [2], [3]

Diagnostic

Medicul de familie și medicul internist pot stabili cauza acestui simptom. În unele cazuri este necesar un control ORL, neurologic sau cardiologic. Descrierea foarte clară a simptomelor și senzațiilor resimțite în momentul în care apare amețeala ajută foarte mult la anamneză, la fel de utile fiind și istoricul personal al afecțiunilor și medicația administrată în ultima perioadă, durata senzației de amețeală, precum și simptomele asociate. [5]

Pentru a determina cauza simptomelor, se pot face și teste adiționale, în cazul în care medicul consideră că amețeala este de cauză vestibulară.

• Testarea mișcărilor oculare - medicul observă mișcarea globilor oculari în timp ce pacientul urmărește cu privirea un obiect. Se efectuează și un test caloric, urmărirea obiectului de către pacient fiind observată și în timp ce în canalul auricular se plasează apă caldă apoi apă rece.
• Observarea posturii - oferă date medicului cu privire la zonele corporale pe care pacientul se bazează pentru menținerea echilibrului și ce zone au probleme în stabilirea echilibrului. Acest test se face prin plasarea pacientului pe o platformă și observarea modului în care acesta se echilibrează în timp ce diverși stimuli sunt aplicați.
• Testul cu scaunul rotator - în timpul acestui test un scaun controlat de computer se rotește cu diverse viteze.

În anumite cazuri poate fi nevoie de un RMN pentru a diagnostica un neurinom acustic sau alte anomalii ale cortexului care pot fi responsabile pentru vertij.
De foarte multe ori nu este depistată nicio cauză, atunci fiind vorba despre amețeala cronică subiectivă sau de vertij paroxistic benign, însă există metode de tratament care pot ameliora aceste simptome. [1], [3]

Tratament

• Pentru vertijul paroxistic benign există o procedură simplă prin care medicul sau kinetoterapeutul manevrează poziția capului pacientului pentru a obține repoziționarea canaliculelor din urechea internă. Această procedură este eficientă după una sau două ședințe de tratament.
• În cazul afecțiunilor urechii interne reabilitarea vestibulară prin exerciții de menținere a echilibrului împreună cu un medic și un kinetoterapeut poate fi folosită pentru tratarea neuronitei acute vestibulare sau a labirintitei. Pentru ameliorarea imediată a amețelii și a senzației de greață se prescriu antiemetice precum metoclopramidul și diazepamul. O scurtă cură cu corticosteroizi poate ameliora funcția vestibulară.
• Boala Meniere se tratează prin reducerea retenției de fluide în organism prin folosirea de diuretice și modificări în dietă (regim hiposodat). Ocazional, injecții la nivelul timpanului pentru extracția fluidului sau intervenția chirurgicală pot fi recomandate.
• Pentru combaterea vertijului asociat cu migrena vestibulară medicul va ajuta pacientul să determine și să evite declanșatorii atacului de vertij și cefalee cu focusare pe dietă, stres, ritm nictemeral și exercițiu fizic. Anumite medicamente pot preveni atacurile de migrenă vestibulară și ameliora greața și vărsăturile.
• Tulburările de anxietate se tratează printr-o combinație de medicamente (inhibitori selectivi ai recaptării de serotonină) și psihoterapie. [2], [1], [4]

Sfaturi pentru pacienți

Dacă suferiți de amețeală și/sau vertij, trebuie să luați în considerare următoarele aspecte:

• dacă amețeala este severă, aveți un risc ridicat de a vă pierde echilibru, fapt care poate duce la traumatisme, de aceea programați-vă cât mai urgent la medic pentru a determina cauza simptomului;
• evitați mișcările bruște;
• ridicați-vă în picioare din șezut printr-o mișcare lentă;
• înlăturați din casă toate obiectele de care vă puteți împiedica în timpul unui acces de amețeală (fire, covoare) și utilizați carpete aderente în baie;
• așezați-vă imediat în momentul în care vă simțiți adormiți;
• folosiți o lumină bună și puternică pe holuri sau pe scări dacă vă ridicați din pat noaptea;
• evitați consumul de cafea, alcool și tutun. Utilizarea excesivă a acestor substanțe poate accentua simptomele dumneavoastră.