Cum tratezi amețeala (vertijul, amețelile frecvente)

Amețeala este un simptom care se referă la una din următoarele 3 senzații:
- Senzația de leșin
- SenzaÈ›ia de învartire, chiar È™i în repaus (vertij)
- Pierderea echilibrului, dar fără senzația de leșin (1)
AmeÈ›eala este frecvent întâlnită, aproximativ jumătate dintre persoane apelând la serviciile medicale din cauza acestui simptom. Ea apare mai des o dată cu înaintarea în vârstă. (2)
De obicei, ameÈ›eala apare în contextul unei patologii a urechii interne sau a creierului, datorându-se unei infecÈ›ii (labirintită, nevrită vestibulară) sau tulburări nervoase. Tulburările de echilibru fără senzaÈ›ia de ameÈ›eală poate avea ca È™i cauză hipotensiunea arterială, anxietatea, tulburările nervoase È™i afecÈ›iunile cardio-vasculare. (1)
Cauzele de amețeală sunt următoarele:
1. vertijul paroxistic pozițional benign
Persoanele cu vertij paroxistic poziÈ›ional benign ameÈ›esc atunci când îÈ™i modifică poziÈ›ia capului sau a corpului, spre exemplu atunci când se înclină în față. De obicei, ameÈ›eala durează de la câteva secunde până la câteva minute iar motivul este deplasarea cristalelor de calciu (otoliÈ›i) de la nivelul urechii interne. OtoliÈ›ii rămân blocaÈ›i în fluidul de la nivelului canalului semicercular, mai frecvent în cel posterior. Cauzele migrării cristalelor includ traumatismul cerebral, infecÈ›iile, diabetul, migrena, osteoporoza, clinostatismul prelungit sau la persoanele vârstnice.
Alte simptome care pot apărea sunt greață, vărsături, dezorientare, dezechilibrare sau nistagmus.
Tratamentul constă din efectuarea anumitor miÈ™cări care să repoziÈ›ioneze cristalele de calciu de la nivelul canalelor semicirculare la nivelul utriculei. Cele mai frecvent întâlnite 2 proceduri sunt manevra Epley È™i Semont-Liberatory iar alegerea uneia dintre ele se face pe baza testului Dix-Hallpike, utilizat în diagnosticul vertijului paroxistic poziÈ›ional benign. Printre contraindicaÈ›iile procedurilor se numără anumite patologii preexistente ale urechii interne care s-ar putea agrava, dezlipirea de retină, boala de reflux gastroesofagian, anumite tulburări vasculare. Pentru testul Dix-Hallpike, pacientul este aÈ™ezat de către medic într-o poziÈ›ie de clinostatism pe masa de examinare. Testul durează de obicei 15 minute iar diagnosticul este confirmat prin apariÈ›ia vertijului sau nistagmusului. De asemenea, dacă testul este pozitiv, atunci el poate arăta dacă otoliÈ›ii se localizează la nivelul urechii drepte sau stângi, È™i la ce nivel. Procedura de repoziÈ›ionare a otoliÈ›ilor începe cu întinderea pacientului pe spate, pe o masă de examinare. Capul este întors de partea afectată iar pacientul rămâne în această poziÈ›ie pentru aproximativ 30 de secunde. Apoi capul este întors de cealaltă parte pentru încă 30 de secunde. Ulterior, medicul aduce capul persoanei cu faÈ›a în jos, pentru 30 de secunde. La sfârÈ™itul procedurii, pacientul revine în poziÈ›ie de È™ezut, timp în care otoliÈ›ii se deplasează din canalul semicircular în utriculă. MiÈ™cările aplicate È™i intervalul de timp între poziÈ›ii variază în funcÈ›ie localizarea otoliÈ›ilor la nivelul urechii. Printre complicaÈ›iile procedurii se numără leziunile la nivelul gâtului sau spatelui sau deplasarea otoliÈ›ilor într-un alt canal semicircular. TotuÈ™i, ea pare să fie foarte eficientă, aproximativ 85-90% dintre pacienÈ›i afirmând ameliorarea simptomatologiei. (2, 3)
2. Boala Meniere
Boala Meniere se referă la acumularea unei cantități excesive de fluid la nivelul urechii interne, fără a se cunoaÈ™te o cauză exactă. Factorii care cresc riscul sunt alergiile, traumatismele craniene, migrenele, infecÈ›iile virale, istoricul familial de boală Meniere, bolile imune sau drenajul deficitar al fluidului la nivelul urechii. Boala apare mai frecvent la persoanele între 40 È™i 60 de ani, fiind caracterizată de ameÈ›eli frecvente (vertij), deteriorarea sau pierderea auzului, greață, vărsături È™i tinitus (È›iuitul urechilor). PacienÈ›ii cu Meniere se confruntă cu recurenÈ›e bruÈ™te ale simptomatologiei, care durează de obicei de la 20 de minute până la 24 de ore.
Nu există un tratament care să vindece boala. Medicamentele existente pe piață pot controla vertijul, greaÈ›a È™i vărsăturile iar printre ele se numără proclorperazina È™i antihistaminicele. De asemenea, pot fi necesare medicamente împotriva tinitusului, pierderilor de auz È™i pierderii echilibrului. Deoarece boala afectează calitatea vieÈ›ii, se pot efectua È™edinÈ›e de terapie, inclusiv terapie cognitiv comportamentală, tehnici de respiraÈ›ie È™i yoga. În timpul episoadelor de boală Meniere, persoana trebuie îndrumată să îÈ™i administreze medicamentele împotriva vertijului, să se aÈ™eze, să evite întoarcerile bruÈ™te ale capului, să închidă ochii sau să ii fixeze asupra unui punct, În cazurile severe, pentru ameliorarea rapidă a simptomatologiei, se poate administra proclorperazina sub formă de injecÈ›ie. Pentru scăderea frecvenÈ›ei È™i severității atacurilor, se poate administra betahistină, care reduce presiunea exercitată de fluid, precum È™i gradul de tinitus, vertij È™i pierdere a auzului.
DeÈ™i nu există dovezi È™tiinÈ›ifice, unele persoane afirmă ameliorarea simptomatologiei după adoptarea unei alimentaÈ›ii hiposodate, evitarea alcoolului, cafeinei È™i fumatului. Deoarece nu se poate prezice momentul apariÈ›iei unui nou episod, persoanele cu boală Meniere trebuie să fie conÈ™tiente de riscurile aferente condusului, înotului sau urcatului scărilor. (2, 4)
3. Infecțiile urechii
InfecÈ›iile virale sau bacteriene pot determina inflamaÈ›ia urechii interne, ceea ce alterează transmiterea informaÈ›iei la creier. Nervul implicat în aceste procese este nervul vestibulocohlear, care are 2 ramuri, vestibulară È™i cohleară. Rolul nervului vestibular este de a trimite informaÈ›ii legate de echilibru iar inflamarea acestuia cauzează nevrită vestibulară. Dacă inflamaÈ›ia cuprinde È™i nervul cohlear, care ajută la transmiterea informaÈ›iei auditive, atunci infecÈ›ia poartă denumirea de labirintită.
Simptomele nevritei vestibulare includ vertij important care survine brusc, ameÈ›eală, dezechilibru, tulburări de concentrare, greață È™i vărsături. Simptomele labirintitei sunt aceleaÈ™i, la care se adaugă tinitus È™i pierderea auzului. Pe lângă infecÈ›iile locale ale urechi, există È™i infecÈ›ii sistemice care pot afecta nervul vestibulocohlear iar printre acestea se numără infecÈ›ia cu virusul herpetic, gripa, rujeola, oreionul, hepatita È™i poliomielita. Herpesul genital nu cauzează nevrită vestibulară.
Diagnosticul se face prin teste auditive, teste de echilibru È™i printr-un test care determină posibilitatea unei leziuni la nivelul nervului vestibulocohlear. De asemenea, prezenÈ›a nistagmusului este un semn de nevrită vestibulară. Dacă simptomele persistă timp de mai multe săptămâni sau se agravează, atunci ar putea fi necesare teste suplimentare, spre exemplu IRM cerebral, pentru excluderea unui accident vascular cerebral, traumatism cranian, tumoră cerebrală sau migrenă.
Tratamentul nevritei vestibulare presupune ameliorarea simtomatologiei, asanarea infecÈ›iei È™i efectuarea unor exerciÈ›ii de redobândire a echilibrului. Printre medicamentele care reduc senzaÈ›ia de greață se numără ondansetron È™i metoclopramid. Dacă greaÈ›a È™i vărsăturile sunt severe, cauzând deshidratare importantă, atunci poate fi necesară internarea în spital È™i administrarea de fluide intravenoase. Pentru controlul ameÈ›elilor se poate utiliza meclizină, diazepam, proclorperazină È™i lorazepam, care nu ar trebui administrate pentru mai mult de 3 zile. Uneori, în tratamentul nevritei vestibulare se pot utiliza steroizi. Dacă etiologia nevritei este infecÈ›ia cu virusul herpetic, atunci se recomandă antivirale, spre exemplu aciclovir. Antibioticele nu sunt indicate în tratamentul nevritei vestibulare deoarece cauza nu este bacteriană. În cazul în care tulburarea de echilibru È™i ameÈ›eala persistă, atunci pacientul poate efectua o terapie de reeducare vestibulară. Această terapie începe prin examinarea de către un medic a tututor părÈ›ilor din corp care influenÈ›ează echilibrul: picioarele, ochii, urechile. Pe baza rezultatelor, pacientul primeÈ™te un program individualizat de reeducare vestibulară, care include exerciÈ›ii ce presupun:
- Schimbarea centrului de greutate înainte È™i înapoi È™i dintr-o parte în alta
- Focusarea privirii asupra unui obiect în timp ce capul se miÈ™că dintr-o parte în alta
- Focusarea privirii asupra unui obiect din depărtare, în timp ce pacientul de deplasează spre acel obiect, existând scurte perioade de îndreptare a ochilor spre sol (2, 5)
Setul de exerciÈ›ii trebuie repetat de 2-3 ori pe zi iar multe dintre ele pot fi efectuate chiar acasă. În general, nevrita vestibulară nu este caracterizată de recurență. (5)
4. Fibrilația atrială
FibrilaÈ›ia atrială este cea mai frecvent întâlnită aritmie cu punct de plecare la nivelul atriilor. La pacienÈ›ii cu această boală, impulsurile electrice sunt rapide È™i dezorganizate iar atriile nu se pot contracta eficient pentru a trimite sânge la ventriculi. FibrilaÈ›ia atriala se asociază cu numeroase boli, spre exemplu boala pulmonară cronică, insuficienÈ›a cardiacă, valvulopatiile, hipertensiunea pulmonară È™i arterială, cardiomiopatiile, bolile cardiace congenitale, hipertiroidismul, pericardita sau infecÈ›iile virale. În 10% dintre cazuri, etiologia este consumul excesiv de etanol sau cafeină, stresul, diselectrolitemiile, tulburările metabolice, factorii genetici sau administrarea anumitor medicamente. Riscul fibrilaÈ›iei atriale creÈ™te o dată cu vârsta, fiind cel mai mare la persoanele peste 60 de ani. Unul dintre simptomele comune este ameÈ›eala, la care se adaugă palpitaÈ›iile, fatigabilitatea, dispneea sau durerea toracică.
Diagnosticul se face prin intermediul electrocardiogramei sau al Holter-ului EKG. Scopul tratamentului este restaurarea ritmului sinusal, controlul frecvenÈ›ei cardiace, prevenirea formării trombilor È™i reducerea riscului de accident vascular cerebral. Printre medicamentele antiaritmice se numără procainamida, disopiramida, flecainida, propafenona, sotalolul, dofetilida, amiodarona. Medicamentele care controlează frecvenÈ›a includ digoxinul, beta-blocantele (metoprolol) È™i blocantele canalelor de calciu (verapamil, diltiazem). Pentru reducerea riscul formării trombilor È™i de AVC se utilizează antiagregante (aspirina) sau anticoagulante, spre exemplu warfarina. De asemenea, se recomandă renunÈ›area la fumat, evitarea alcoolului È™i a cafeinei, scăderea în greutate, controlul diabetului È™i al tensiunii arteriale. Dacă medicamentele nu funcÈ›ionează sau nu sunt tolerate, atunci se pot efectua diverse proceduri:
- Cardioversia electrică
- Izolarea venelor pulmonare
- Ablația nodului atrioventricular și implantare de stimulator cardiac
- Închiderea percutant a urechiuÈ™ei atriale stângi (2, 6)
5. Hipotensiunea arterială
Hipotensiunea arterială reprezintă scăderea tensiunii arteriale sub valoarea de 90/60 mmHg. Ea poate fi temporară sau cronică. Tipurile principale de hipotensiune sunt hipotensiunea ortostatică (posturală), hipotensiunea postprandială, hipotensiunea mediată neuronal È™i hipotensiunea severă din È™oc. În timp ce persoanele cu hipotensiune ortostatică ameÈ›esc când se ridică în picioare sau schimbă brusc poziÈ›ia, cele cu hipotensiune postprandială se simt ameÈ›ite după consumul unei mese.
PacienÈ›ii cu hipotensiune mediată neuronal resimt ameÈ›eală È™i greață după o È™edință de sport sau dacă petrec foarte mult timp în ortostatism. Forma cea mai severă de hipotensiune este È™ocul, atunci când există un aport scăzut de sânge la organe. Hipotensiunea ortostatică este mai comună la femeile însărcinate È™i la vârstnici iar cea postprandială, la vârstnici. Copiii È™i adulÈ›ii tineri sunt mai predispuÈ™i la hipotensiune mediată neural.
Printre cauzele hipotensiunii se numără deshidratarea, bolile cardiovasculare, tahicardia, bradicardia, diabetul, anemia, hipoglicemia, distiroidia, tulburările hormonale, deficitele de vitamine, emoÈ›iile intense, hemoragia, schimbările extreme de temperatură. Medicamentele care pot determina hipotensiune sunt cele împotriva depresiei, bolii Parkinson sau disfuncÈ›iei erectile.
Semnele È™i simptomele hipotensiunii includ ameÈ›eală, greață, vedere înceÈ›oÈ™ată, fatigabilitate, tahipnee, tegumente reci È™i transpirate. În funcÈ›ie de tipul de hipotensiune, există anumite măsuri care pot ameliora simptomatologia:
- Adoptarea unei alimentaÈ›ii sănătoase, scăzute în carbohidraÈ›i È™i care să cuprindă porÈ›ii reduse
- Consumul unei cantități mai mari de apă
- Evitarea alcoolului
- Purtarea unor ciorapi compresivi
- Ridicarea treptată (nu bruscă) în picioare
- Creșterea cantității de sare din alimentație
- Evitarea ortostatismului prelungit
Medicul poate recomanda anumite tratamente împotriva hipotensiunii, spre exemplu fludrocortizon, care creÈ™te volemia, sau midodrină, care ridică tensiunea arterială. Printre efectele adverse ale fludrocortizonului se numără insomnia, ameÈ›elile, greață, tulburări gastrice, creÈ™terea riscului de infecÈ›ii. Efectele adverse ale midodrinei includ amorÈ›elile, furnicăturile, pruritul, frison. (2, 7)
6. ateroscleroza
Ateroscleroza presupune acumularea plăcilor ateromatoase la nivelul arterelor, care devin îngustate È™i rigide. În cazurile severe, plăcile pot restricÈ›iona complet fluxul sangvin, determinând tromboze, infarct miocardic, accident vascular cerebral, boală cronică de rinichi, boala arterelor carotide, chiar deces. Riscul este crescut în prezenÈ›a diabetului zaharat, istoricului familial de boală cardiovasculară, hipercolesterolemiei, obezității, vârstei înaintate (peste 45 de ani la femei È™i peste 55 de ani la bărbaÈ›i), hipertensiunii arteriale, fumatului, sexului masculin. De obicei, ateroscleroza este asimptomatică până în momentul în care îngustarea arterei este importantă sau există o obstrucÈ›ie. (2, 8)
Boala arterelor carotide se poate manifesta ca È™i accident ischemic tranzitor (AIT) sau accident vascular cerebral (AVC). Unul dintre simptome este ameÈ›eala sau starea confuzională, alături de pierderea bruscă a vederii sau vedere înceÈ›oÈ™ată, slăbiciune sau amorÈ›eală la nivelul unei părÈ›i a corpului, afazie, ataxie, disfagie. Testele de diagnostic includ ecografia Doppler de vase carotide, angiografia carotidiană, rezonanÈ›a magnetică nucleară, tomografia computerizată. ToÈ›i pacienÈ›ii cu boala arterelor carotide ar trebui să ia medicamente antiagregante, spre exemplu aspirină sau clopidogrel, pentru reducerea riscului de AVC È™i alte complicaÈ›ii ale bolii cardiovasculare. În unele cazuri, pentru reducerea riscului de tromboză, se pot utiliza anticoagulante precum warfarina. Pentru tratamentul acut al accidentului vascular cerebral ischemic se efectuează tromboliză cu agentul t-PA (activatorul de plasminogen tisular), doar în primele 3 ore de la debutul simptomatologiei. Dacă ateroscleroza arterelor carotide determină simptomatologie, atunci se poate recomanda endarterectomie sau angioplastie carotidiană. Endarterectomia carotidiană s-a dovedit benefică la pacienÈ›ii simptomatici cu o stenoză de peste 50% a arterelor È™i la pacienÈ›ii asimptomatici cu o stenoză de peste 60%. (9)
7. Traumatismul cerebral
Cele mai frecvent întâlnite cauze de traumatism cerebral sunt căderile È™i accidentele de maÈ™ină. DeÈ™i oricine poate suferi un traumatism, bărbaÈ›ii sunt predispuÈ™i în proporÈ›ie de 80%. De asemenea, traumatismul este mai comun la persoanele peste 65 de ani, deoarece există un risc mai mare de dezechilibrare, cădere È™i lovire. Mai mult, atleÈ›ii, muncitorii în construcÈ›ie, membrii armatei È™i echipajele de poliÈ›ie suferă mai frecvent traumatisme cerebrale.
Există mai multe tipuri È™i grade de traumatism: uÈ™or (contuzia), moderat, sever, necomplicat, complicat, închis, deschis, netraumatic. Dintre toate, contuzia este cel mai comun tip de traumatism cerebral. Simptomatologia variază în funcÈ›ie de gravitatea leziunii È™i include:
- Amețeală, leșin, fatigabiliate
- Schimbări de dispoziție sau comportament
- Tulburări de memorie
- Confuzie
- Cefalee
- Greață și vărsături
- Convulsii
- Agitație psiho-motorie
- Fotosensibilitate
- Somnolență excesivă
- Midriază sau vedere înceÈ›oÈ™ată
Diagnosticul presupune efectuarea unui consult neurologic, teste imagistice de tipul IRM sau CT cerebral È™i teste sangvine. Persoanele cu traumatism cerebral uÈ™or È™i moderat se recuperează de obicei cu tratament minimal iar simptomatologia ar trebui să dispară în câteva săptămâni. Acesta include odihnă È™i evitarea pentru o scurtă perioadă de timp a activităților sportive. Traumatismul cerebral sever se tratează în spital, existând cazuri în care poate fi necesară intervenÈ›ia chirurgicală de evacuare a sângelui acumulat la acel nivel (hemoragie intracraniană). Unii pacienÈ›ii pot beneficia de consiliere psihologică, mai ales aceia care experimentează stres È™i anxietate în legătură cu recuperarea. De asemenea, pot fi utile exerciÈ›iile de reabilitare fizică, ocupaÈ›ională È™i lingvistică. Printre complicaÈ›iile traumatismului cerebral se numără instalarea anxietății, depresiei, epilepsiei, bolii Alzheimer, demenÈ›ei, encefalopatiei cronice traumatice. (2, 10)
Alte cauze de amețeală sunt abuzul de alcool, anxietatea, stresul, intoxicația cu monoxid de carbon, hipoglicemia, tulburările vizuale și unele medicamente. (2)
Se recomandă apelarea la un medic specialist dacă ameÈ›elile sunt recurente È™i însoÈ›ite de următoarele simptome:
- Durere toracică
- Sincopă
- Febră înaltă
- Vedere dublă sau înceÈ›oÈ™ată
- Tulburări de mers
- Tulburări de vorbire
- Amorțeală, slăbiciune sau furnicături la nivelul feței, brațelor sau picioarelor (2)
2. Diziness: https://my.clevelandclinic.org/health/symptoms/6422-dizziness
3. Canalith repositioning procedure: https://my.clevelandclinic.org/health/treatments/17930-canalith-repositioning-procedure-crp
4. Menieres disease: https://www.nhs.uk/conditions/menieres-disease/
5. Vestibular neuritis: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/15227-vestibular-neuritis
6. Atrial Fibrillation: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16765-atrial-fibrillation-afib
7. Low blood pressure: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/21156-low-blood-pressure-hypotension
8. Atherosclerosis: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16753-atherosclerosis-arterial-disease
9. Carotid artery disease: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/16845-carotid-artery-disease-carotid-artery-stenosis
10. Traumatic brain injury: https://my.clevelandclinic.org/health/diseases/8874-traumatic-brain-injury
Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!
- Simt ca nu mai am scapare
- O senzatie ciudata, o perdea in fata ochilor
- DSA + extrasistole. Nu stiu ce sa mai fac! Ajutati-ma!
- Probleme serioase cu discalculia si frica de spatii deschise
- Ameteli va rog un sfat
- Vertij puternic cu stari de voma, ameteli puternice unde totul se invartea cu mine
- Mama mea sufera de ameteli - ajutati-ma
- Dureri de cap, ameteli si pierderi de memorie la 23 de ani HELP!
- Ameteala dupa lovitura