Anticoagulantele cresc riscul de sângerare după ablația fibrilației atriale fără a aduce beneficii suplimentare în prevenirea AVC

Un studiu internațional prezentat la conferința științifică anuală a American Heart Association (AHA), desfășurată între 7–10 noiembrie 2025 la New Orleans, sugerează că pacienții cu fibrilație atrială care au avut ablație prin cateter reușită ar putea renunța în siguranță la tratamentul anticoagulant pe termen lung. Rezultatele provin din studiul randomizat OCEAN, care a analizat utilitatea continuării anticoagulării după ablație în rândul pacienților cu risc moderat sau crescut de accident vascular cerebral.

Context

Fibrilația atrială (FA) este cea mai frecventă tulburare de ritm cardiac și este asociată cu un risc de cinci ori mai mare de accident vascular cerebral, formare de cheaguri și insuficiență cardiacă. În Statele Unite, aproximativ cinci milioane de persoane trăiesc cu această afecțiune, iar se estimează că peste 12 milioane vor fi afectate până în anul 2030, conform raportului Heart Disease and Stroke Statistics 2025 al AHA.

Procedura de ablație prin cateter – o tehnică minim invazivă care elimină focarele electrice responsabile de aritmie – s-a dovedit eficientă în restabilirea ritmului sinusal și prevenirea recurențelor. Cu toate acestea, ghidurile actuale AHA/ACC recomandă menținerea anticoagulantelor orale la pacienții cu risc moderat sau crescut, chiar și după o ablație reușită, din cauza lipsei de dovezi că eliminarea aritmiei reduce și riscul tromboembolic.

După cum a menționat Dr. Atul Verma, director de cardiologie la McGill University Health Centre din Montreal, „mulți pacienți întreabă dacă pot opri anticoagulantele după o ablație reușită, dar până acum nu existau suficiente date care să confirme siguranța acestei decizii”.

Despre studiul actual

Studiul OCEAN (Oral Anticoagulation after Catheter Ablation) a inclus 1.284 de adulți cu o vârstă medie de 66 de ani, dintre care 71% bărbați, recrutați între martie 2016 și iulie 2022 din centre medicale din Canada, Australia, Germania, Belgia, Israel și China.

Toți participanții au fost incluși în studiu la aproximativ 16,4 luni după ultima procedură de ablație pentru fibrilație atrială și au fost urmăriți timp de trei ani.

Criterii de risc:

• Scorul mediu CHA₂DS₂-VASc (instrument care evaluează riscul de accident vascular cerebral la pacienții cu FA) a fost 2,2, ceea ce indică un risc moderat.

• Aproximativ 32% dintre participanți aveau un scor ≥3, considerat risc crescut.

Designul studiului:

• Participanții au fost randomizați în două grupuri:

  • Grupul cu aspirină: 75–160 mg/zi (antiplachetar ușor).

  • Grupul cu rivaroxaban: 15 mg/zi (anticoagulant oral puternic).

• Toți participanții au efectuat imagistică cerebrală prin rezonanță magnetică (IRM) la momentul includerii și la trei ani, pentru a detecta accidente vasculare cerebrale clinice sau „oculte” (subclinice).

• Principalele evenimente urmărite au fost: accident vascular cerebral, embolism sistemic și evenimente hemoragice.

Rezultate

Rezultatele studiului arată că rivaroxabanul nu oferă beneficii suplimentare față de aspirină în prevenirea accidentelor vasculare cerebrale post-ablație, însă crește semnificativ riscul de sângerare.

Rezultatele principale:

• Risc de accident vascular cerebral (clinic sau ocult) pe 3 ani:

  • Rivaroxaban: 0,8%

  • Aspirină: 1,4%

• Risc anual de accident vascular cerebral:

  • Rivaroxaban: 0,3%

  • Aspirină: 0,7%
    → Diferențele nu au fost statistic semnificative, indicând o protecție comparabilă între cele două terapii.

• Evenimente hemoragice majore sau fatale:
  → Nu s-au observat diferențe semnificative între grupuri.

• Sângerări clinice relevante, dar non-majore:

  • Rivaroxaban: 5,5%

  • Aspirină: 1,6%
    → Pacienții tratați cu rivaroxaban au avut un risc de 3,5 ori mai mare de sângerare care a necesitat îngrijiri medicale.

Aceste date sugerează că ablația prin cateter nu doar reduce recurențele de fibrilație atrială, ci și scade suficient riscul de accident vascular cerebral, încât tratamentul anticoagulant puternic ar putea fi întrerupt la pacienții selectați corespunzător.

După cum a concluzionat Dr. Verma: „Având în vedere riscul crescut de sângerare asociat cu rivaroxabanul și lipsa unui beneficiu suplimentar asupra riscului de accident vascular cerebral, putem recomanda pacienților cu ablație reușită și risc moderat că este probabil sigur să întrerupă anticoagulantele.”

Limitări și concluzii

Autorii menționează că numărul mic de pacienți cu scor CHA₂DS₂-VASc ≥4 limitează aplicabilitatea rezultatelor la pacienții cu risc foarte înalt de accident vascular cerebral. De asemenea, urmărirea de trei ani, deși extinsă, nu exclude complet evenimente tardive.

În concluzie, studiul OCEAN oferă primele dovezi solide că, la pacienții cu fibrilație atrială fără recurențe după o ablație reușită, continuarea anticoagulantelor puternice nu aduce beneficii suplimentare față de tratamentul cu aspirină, ci doar crește riscul de sângerare. Aceste rezultate ar putea influența viitoarele ghiduri clinice internaționale, oferind o abordare mai personalizată a terapiei post-ablație.