Arthur Brooks și știința fericirii: cum putem construi o viață mai împlinită

Profesorul Arthur Brooks, sociolog și specialist în științele comportamentale la Harvard Business School, este cunoscut pentru cercetările sale despre fericire, sens și împlinirea personală. În cadrul interviului susținut la evenimentul ARC 2025, el a prezentat într-un mod concis și accesibil esența unui curs pe care îl predă studenților săi, centrat pe ideea că fericirea nu este un simplu sentiment trecător, ci un construct care poate fi cultivat prin înțelegerea și aplicarea unor principii clare.

Fericirea, mai mult decât o emoție trecătoare

Brooks subliniază că mulți oameni fac greșeala de a considera fericirea o emoție. De fapt, emoția de fericire este doar un semn al existenței sale, nu substanța ei. Așa cum mirosul mâncării anunță prezența unei mese, emoția de fericire reflectă existența unor structuri de viață mai profunde.

El definește fericirea ca o combinație de trei „macronutrienți” psihologici:

• Plăcerea transformată în bucurie autentică – atunci când este împărtășită cu alții și legată de amintiri;

• Satisfacția – obținută prin efort și depășirea unor dificultăți;

• Sensul – ideea că viața are coerență, scop și semnificație.

Determinanții fericirii: genetică, circumstanțe și obiceiuri

Profesorul explică faptul că aproximativ 50% din nivelul de fericire al unei persoane este influențat de genetică. Restul se împarte între:

• 25% circumstanțe (situația financiară, familia, sănătatea etc.), factori importanți, dar trecători;

• 25% obiceiuri și practici zilnice, care oferă cel mai mare potențial de schimbare.

Aici intervine partea esențială a discursului său: fericirea poate fi cultivată activ prin obiceiuri corecte.

Cele patru obiceiuri fundamentale ale fericirii

Brooks identifică patru domenii-cheie în care oamenii ar trebui să investească zilnic:

• Credința – nu neapărat religioasă, ci orice formă de practică ce ajută la depășirea egocentrismului și la conectarea cu ceva mai mare decât sine. Aceasta poate însemna rugăciune, meditație, contemplarea naturii sau studiul filosofiei.

• Familia – relațiile de sânge și cele apropiate, fundamentate pe iubire și loialitate. Brooks avertizează împotriva ruperii legăturilor din motive triviale, precum diferențele politice, și accentuează rolul esențial al căsătoriei și copiilor în menținerea unei vieți echilibrate.

• Prietenii – nu cei de „interes” (pe care îi numește deal friends), ci prietenii reali (real friends), cei „inutili” din punct de vedere pragmatic, dar absolut vitali pentru echilibrul emoțional și psihologic.

• Munca – sursa de fericire nu este tipul de job sau nivelul salariului, ci capacitatea de a câștiga succesul prin merit și de a servi altora. A fi util și necesar, nu tratat ca o povară, reprezintă fundamentul demnității umane.

Fericirea în declin: o problemă socială

Brooks atrage atenția că, deși studiile asupra fericirii au avansat, nivelul de fericire la nivel social este în scădere în multe țări dezvoltate. În Statele Unite, trendul descendent a început încă din anii 1990, accentuându-se după crize precum recesiunile economice, pandemia sau expansiunea rețelelor sociale.

Cauza principală? Erodarea celor patru domenii fundamentale: scăderea implicării religioase, destrămarea familiilor, creșterea singurătății, scăderea valorii prieteniilor autentice și pierderea sensului în muncă.

Un apel la acțiune

În final, Brooks îi îndeamnă pe ascultători să își asume responsabilitatea pentru propria fericire, dar și să contribuie la refacerea „țesutului social” prin promovarea credinței, a familiei, a prieteniilor reale și a muncii cu sens. Fericirea personală și cea societală sunt interconectate, iar schimbarea începe de la nivel individual, extinzându-se apoi în comunitate și cultură.

Mesajul său este limpede: fericirea nu este un privilegiu, ci un proiect de viață, iar cultivarea ei presupune efort constant, investiție în relații autentice și orientare către un scop mai înalt.