Care sunt efectele negative ale antibioticelor

Antibioticele au fost utilizate pentru prima dată în anul 1940 și sunt considerate un progres în medicină. Utilizarea antibioticelor a diminuat rata de mortalitate prin boli infecțioase, a redus incidența tuberculozei și a îmbunătățit supraviețuirea după traumatisme. Împreună cu vaccinoterapia, antibioticoterapia este considerată cea mai reușită terapie animicrobiană din ultimii ani.

Cu toate acestea, antibioticele au fost asociate cu efecte secundare importante, care tind să fie specifice pentru clasele de antibiotice cu mecanisme de acțiune similare. De exemplu, aminoglicozidele, care blochează subunitatea 30S a ribozomului bacterian, sunt asociate cu un risc crescut de nefrotoxicitate și ototoxicitate, în timp ce quinolonele, care blochează topoizomeraza II a ADN-ului bacterian, au fost asociate cu un risc crescut de tendinită.

Penicilinele inhibă formarea peretelui celular bacterian și provoacă cel mai frecvent un răspuns alergic sever.

Prescrierea excesivă de antibiotice a dus la dezvoltarea de bacterii rezistente, care nu răspund la antibioticele considerate sensibile. Administrarea de antibiotice la copii este asociată cu efecte secundare, cum ar fi grețuri, vărsături și diaree sau reacții alergice.

Tipurile majore de germeni care determină îmbolnăviri sunt bacteriile și virusurile. Deși anumite bacterii și virusuri provoacă boli cu simptomatologie similară, modurile în care aceste două entitati se înmulțesc și răspândesc bolile sunt diferite.

Bacteriile sunt organisme vii unicelulare. Sunt larg răspândite și majoritatea sunt benefice. Lactobacilul, de exemplu, trăiește în intestin și ajută la digerarea alimentelor. Dar unele bacterii sunt dăunătoare și pot provoca boli prin invadarea corpului uman, înmulțirea și interferența cu metabolismul. Antibioticele sunt eficiente împotriva bacteriilor, prin oprirea înmulțirii acestora.

Virusurile sunt particule care conțin material genetic (AND sau ARN) învelit în proteine. Virusurile cresc și se reproduc numai după ce au invadat alte celule vii. Sistemul imunitar al organismului poate lupta împotriva unor virusuri înainte ca acestea să determine îmbolnăvire.

 

Efecte negative determinate de antibiotice

Antibioticele se împart în bactericide (ucid bacteriile) și bacteriostatice (stopează creșterea microbilor). Pe de altă parte, antibioticele bactericide pot deteriora și țesuturile sănătoase la mamifere, prin generarea speciilor reactive de oxigen.

Antibioticele tratează și previn bolile cauzate de bacterii și sunt printre cele mai răspândite medicamente pe bază de prescripție medicală. Nu sunt tratamente eficiente pentru răceală, gripă sau alte infecții virale comune, iar administrarea acestora când nu este necesar, poate fi dăunătoare astfel:

• toate medicamentele prezintă riscuri; antibioticele ucid, de asemenea, bacteriile bune din corp care contribuie la starea de sănătate, iar consumul acestora fără motive nu aduce niciun beneficiu, ci din contra.
• cu cât se utilizează mai mult un antibiotic, cu atât crește rezistența la antibioticul respectiv, iar atunci când persoanele beneficiază de acele medicamente pentru a obține vindecarea bolilor, acestea nu mai sunt eficiente. Fiecare abuz se termină prin amenințarea sănătății.

Rezistența la antibiotice reprezintă o problemă majoră de sănătate publică și poate crește numărul de spitalizări și de pacienți care mor, deoarece boala lor devine mai dificil de tratat. Există, de asemenea, un cost semnificativ pentru îngrijirea acestor pacienți.

Unele antibiotice provoacă reacții adverse grave care pot amenința viața.

Antibioticele sunt a doua cauză frecventă de anafilaxie, o reacție alergică severă cu debut rapid care afectează întregul organism (alergiile alimentare- cele mai frecvente). Afecțiunile hepatice repezinta o altă consecință gravă. Reacțiile mai puțin grave și mai frecvente includ greață, vărsături, diaree și erupții cutanate.

Efectele adverse ale antibioticelor la pacienții vârstnici

Persoanele în vârstă care iau medicamente, în special antibiotice, au risc mai mare de reacții adverse și efecte negative. Vârsta nu reprezintă un impediment în administrarea unui tratament dar modifică obiectivele terapeutice precum și modalitățile de utilizare.

Deși medicația folosită de vârstnici le poate îmbunătăți starea de sănătate, rezultatele negative secundare medicației sunt considerabile.

Vârstnicii au propriile probleme în ceea ce privește medicația prin faptul că sunt expuși polifarmaciei; ei au de obicei multiple afecțiuni cronice, iar polimedicația determină interacțiuni medicamentoase cu riscuri importante pentru pacienți.

Aminoglicozidele 

Se asociază cu nefrotoxicitate și ototoxicitate ireversibilă. Există anumiți factori care cresc riscul de efecte adverse, precum:

• vârsta înaintată
• doze mari de medicament
• tratament îndelungat
• afectare renală
• medicamente administrate concomitent, cu risc crescut de toxicitate renală sau auditivă (amfotericina B, ciclosporina, vancomicina).

Efecte negative asupra urechii interne asociate aminoglicozidelor includ vertijul și amețelile care sunt îngrijorătoare, fiind afectate echilibrul și stabilitatea și astfel crește riscul de căderi.

Trimetoprim și sulfametoxazol

Insuficiența renală și bolile cardiace afectează frecvent populația vârstnică.

Trimetoprim acționează prin creșterea concentrațiilor plasmatice ale potasiului prin scăderea excreției renale. Hiperpotasemia are risc crescut la pacienții care primesc inhibitori ai enzimei de conversie a angiotensinei sau diuretice economizatoare de potasiu.

Quinolone

Această clasă de antibiotice a fost asociată cu efecte de stimulare ale sistemului nervos central și aritmii cardiace. Deși convulsiile sunt rare, acești agenți ar trebui utilizați cu atenție la pacienții vârstnici sau la cei cu afecțiuni preexistente ale sistemului nervos central sau epilepsie.

Vârsta înaintată, sexul feminin și prelungirea intervalului QT sau factori de risc cunoscuți prezintă un risc crescut de prelungire a intervalului QT în cazul terapiei cu fluoroquinolone. Medicamentele asociate cu prelungirea intervalului QT includ: medicamente antiaritmice, anumite antihistaminice, macrolide, anumite psihotrope și anumiți agenți ai motilității gastrice.

Utilizarea fluorochinolonelor trebuie evitată la pacienții vârstnici care prezintă un risc crescut de prelungire a intervalului QT.

Quinolonele sunt antibiotice cu efecte secundare grave. Cele mai cunoscute chinolone sunt fluorochinolonele, care includ ciprofloxacin, lomefloxacin, norfloxacin, ofloxacin, moxifloxacin, și levofloxacin. Antibiotice cu spectru larg, quinolonele sunt eficiente împotriva unei game largi de afecțiuni: infecții de tract respirator, infecții cutanate, infecții de tract urinar, prostatită, sinuzită, gonoree. Cu toate acestea însă, reacțiile adverse sunt severe:

• aritmii
• tendinită (mai ales la cei care consumă și corticosteroizi)
• modificări ale glicemiei
• neuropatie
• afectarea sistemului nervos central (insomnii, convulsii, anxietate, paranoia, agitație și nervozitate)

Fluorochinolonele au crescut rata de spitalizare, în special prin reacțiile adverse psihiatrice și neurologice. Pacienții au dezvoltat halucinații și tendințe sinucigașe la scurt timp de la administrare sau afectare hepatică și renală.

Așadar, fluorochinolonele se administrează doar atunci când este necesar și pentru o perioadă scurtă de timp.

Doxiciclina

Aspirina și antiinflamatoarele nesteroidiene pot provoca leziuni ale esofagului - boala de reflux gastroesofagian, însă Doxiciclina prezintă o amenințare crescută asupra esofagului prin riscul de ulcerații și stricturi.

Pentru a evita aceste consecințe, se recomandă administrarea de Doxiciclină cu o cantitate crescută de apă și instruirea pacienților vârstnici să păstreze poziția de ortostatism timp de jumătate de oră de la administrarea medicamentului.

Amoxicilina - acid clavulanic

Terapia cu amoxicilină - clavulanat este o alegere antimicrobiană adecvată pentru tratamentul pneumoniei comunitare în ambulatoriu, la populația vârstnică.

Vârsta înaintată și tratamentul prelungit predispun pacienții la factori de risc precum afectarea funcției hepatice care trebuie monitorizată atent la această categorie de persoane. (1, 2, 3, 5, 6)

Concluzii și recomandări

• Orice persoană trebuie să își pună întrebarea dacă este necesară administrarea unui antibiotic.
• afectarea sistemului nervos central (insomnii, convulsii, anxietate, paranoia, agitație și nervozitate)

Nu se recomandă antibiotice dacă există suspiciunea unei afecțiuni virale precum răceala comună sau gripa, pentru aceste entități nu există tratament specific, ci doar simptomatic.

afectarea sistemului nervos central (insomnii, convulsii, anxietate, paranoia, agitație și nervozitate)

Descrieți medicului cu exactitate simptomatologia, fără să exagerați și evitați astfel prescrierea unei rețete cu antibiotice, care uneori este eliberată pentru satisfacerea pacientului și la insistențele acestuia.

afectarea sistemului nervos central (insomnii, convulsii, anxietate, paranoia, agitație și nervozitate)

Atunci când vi se prescrie o rețetă, discutați cu medicul ce presupune aceasta, care sunt efectele adverse și cum să reactionați daca apar reacții nedorite. Trebuie să vă asigurați că înțelegeți instrucțiunile și mai ales, cum se administrează dozele.

afectarea sistemului nervos central (insomnii, convulsii, anxietate, paranoia, agitație și nervozitate)

Prezentați-vă la medic dacă simptomele sunt severe. (2, 3)